Treaba cu cartea şi cu coperta

31 Jul 2013 by

Deci, e nouă dimineaţa şi domnul ăsta pe care trebuie să-l intervievez n-a venit. Nu mă mir, n-ar fi primul. Îl sun, răspunde. Sunt jos, zice. Bine, cobor imediat. 

Cobor. Dau cu ochii de el şi îmi cade faţa. N-are 25 de ani. O claie de păr creţ, un tricou cu dungi, pantaloni scurţi şi sandale. Whaaaat? 

Îl las în studio şi mă întorc să-mi iau Marantzul din birou. 

– Fac un interviu cu Popeye Marinarul, îi transmit rapid soţului. E director…

Străbat coridorul cu toată lumea pe umeri, parcă-l aud vorbind dezlânat în romgleză, aşa cum mai toţi cei din generaţia lui o fac… Mi-e greu să trec peste şocul înfăţişării lui. Da, e vară, e cald, nici eu nu-s în rochie de bal, dar totuşi, totuşi…  N-are nici 25 de ani! Aaaaa, Doamne, iar o să mă înjure Stelică, de fiecare dată când îi dau la fonotecat câte un interviu cu o minte d-asta luminată se jură că nu mai lucrează cu mine, şi de-aia ajung mereu să fac eu milioane de tăieturi ca să pot aduna o frază coerentă. 

Eh. Aşa-s femeile, se grăbesc să judece.

Domnul din faţa mea e născut în 1990. E coerent, logic, articulat. A terminat o facultate, a intrat deja la a doua. Şi crede sincer că în generaţia lui sunt oameni care pot schimba ceva la cei din jur. Nu-mi vorbeşte despre dezvoltare personală. Nu zice nimic despre NLP. Nu vrea să meargă pe nori nici n-a călcat pe cărbuni încinşi. E viu pe dinăuntru, e viu şi deştept şi acum dacă mă uit mai bine la el, e serios şi dedicat. WOW. 

Chapeau, Edmond. A fost o bucurie să te ascult vorbind. Iar eu, eu, eu… ah, eu sunt doar o babă comunistă. Mulţumesc pentru lecţie! 

Related Posts

Share This

4 Comments

  1. dan

    deci pantalonii scurti si sandalele chiar conteaza.si eu care credeam ca nu prea. nu vreau sa apar ca fiind bun ca si domnul cu pricina, insa sandalele, tricoul si pantalonii scurti sunt favoritele mele. am zis 😛

  2. Liviana

    Deci cine era intervievatul pana la urma si unde putem asculta inregistrarea interviului?

css.php