Treaba cu Cățelușul sau despre drame la trei ani și un pic mai mult.

5 Jan 2015 by

catelusulDacă aveți acasă copii de 7-8 ani, sigur îl cunoașteți pe cățelușul cântăreț de la Fisher Price.

Noi am avut doi. Unul primit împrumut de la un Dănuț de vreo 3-4 ani pe vremea aia, unul căpătat de tot de la o prietenă care se plictisise să se tot împiedice de el prin casă. Lia avea câteva luni când a făcut cunoștință cu el. I-a plăcut o vreme, a râs în hohote, l-a tras de urechi, l-a apăsat pe burtică, l-a pus să cânte de visez toate versurile tuturor cântecelor (unele stupide, altele mai puțin stupide) și dacă închid ochii încă îl aud spunând “mână verde”, “picior galben”. Am și vreo două piese preferate, una cu o creatură cu urechile lungi și una cu “totul e în jur minunat” sau colorat sau ceva pe-acolo.

Anii au trecut (da, știu cum sună) și cățelușul a avut soarta tuturor jucăriilor.

A ajuns pe sub pat, prin coșurile de jucării, pe pervaz, pe măsuța pe care mai aveam obiecte de-ale Liei și în cele din urmă a fost uitat.

Cu desăvârșire, credeam eu.

Pe cel împrumutat de la Dănuț l-am înapoiat rapid, am înțeles că Dănuț avea o pasiune pentru el și eu respect pasiunile copiilor.

Pe cel căpătat de tot l-am înapoiat cu câteva zile înainte de plecare. Prietena mea tocmai născuse un al doilea bebe și cu siguranță avea să-i folosească. Ar fi fost păcat să ajungă în altă parte.

Zilele trecute am avut de cumpărat un cadou pentru un bebeluș de câteva luni. Cum e un bebeluș important pentru noi, m-am dus la Toys R Us și l-am căutat pe cățelușul ăsta. Lia știa că mergem la magazinul de jucării să luăm un cadou pentru bebe. Și n-a cerut nimic, n-a protestat, n-a făcut scene. Până a văzut cățelușul.

– Aaaaa uite, e ca al meu de la casa cealaltă.

Hm…

– Mami, dar unde e cățelușul meu? Dar de ce nu te duci să mi-l aduci? Dar îmi iei și mie un cățeluș d-ăsta? Dar când îmi iei și mie un cățeluș d-ăsta…

Doamne, abia scăpasem de coșmarul cu cățelul roz. Pe care am uitat că l-am înghesuit în valiză. Și care a ajuns în lada de jucării de aici, deși eram convinsă că l-am lăsat la Buni. Și pentru care Buni a răscolit toată casa ei, că eu o țineam pe-a mea, caută bine că sigur nu l-am dat. E ok, mi-am adus aminte până la urmă că, parcă, parcă l-am îndesat împreună cu cele șase-șapte pisici de pluș peste care abia am putut închide fermoarul uneia dintre valize. Întrebați-mă unde e cățelul roz acum. Jur că nu știu, dar când îi trebuia cățelul roz, doar cățel roz mai știa să spună când se făcea ora de culcare.

Nu vreți să știți cum a plâns în seara în care l-am adus acasă pe cățeluș și ea n-a avut voie să doarmă cu el, că era al lui bebe. Ce-a certat-o tati când cățelul lui bebe începuse să cânte pe viteze aiurea și-am crezut că l-a stricat. Cum mi-am cerut scuze când ne-am prins că nu stricase fetița jucăria, era doar în mod demo, a fost suficient să-l oprim și să-l repornim ca să-și revină. Se făcuse 12 noaptea și ea tot suspina, să mă duc la casa cealaltă, să iau avionul și să-i aduc cățelușul. Plângeam și eu pe lângă ea, gândindu-mă că bietul copil nu știe să spună altfel că și pe ea o afectează mutarea asta decât cerând cu insistență câte o jucărie pe care, iată, n-a uitat-o, deși credeam că nici n-o mai ține minte.  De câte ori vorbește cu buni sau cu Flori pe skype, prima propoziție e “N-am cum să ajung la tine acasă”. Mă întreabă des când plecăm înapoi, la casa cealaltă, că aici nu mai vrea. Nici la grădi, nici la școala Irinei, vrea înapoi acasă, la copiii ei. Și-ncepe să-i înșire. Vrea la Horia, vrea la Mara și la Radu și la cealaltă Mara și … mi-i înșiră pe toți copiii din parc, din vecini, din anturajul vechi.

De când a văzut jucăria aceea, de câte ori mergeam la cumpărături, Lia voia să știe dacă mergem să îi iau cățelușul. Și dacă nu acum atunci când. Și ce e aia salariu și când îl iau eu ca să luăm și cățelușul.

Ei bine, ieri am luat cățelușul. Încă nu i l-am dat, ca să nu se supere Irina am cumpărat și un joc cu ponei pentru amândouă, le-am lăsat să se bucure de joc prima oară… Aștept un moment bun. Poate că azi, poate că mâine. Laur m-a rugat să nu i-l dau în lipsa lui. Nu știu de ce mi se pare că e un cățeluș important. Așa că dacă îl aveți, nu-l dați. Nu se știe când își vor aminti de el și le va fi dor.

 

 

 

 

Related Posts

Tags

Share This

6 Comments

  1. E un catelus impoartant, cu siguranta. Noi l-am dat si cu prima ocazie cad am vizitat verisoruul cel mic a fost obligatoriu sa-l luam inapoi…noroc ca nu se atasase nimeni de el in casa cea noua inca.

  2. Dana

    Oops…bine ca mi-ai zis 🙂

  3. Este intr-adevar un catelus faimos, care e imposibil sa lipseasca din hypermarket-uri, magazine de jucarii fizice si online. Se pare ca are mare lipici la copii :))

  4. ady

    cum il cheama mai exact? ca am inceput sa-mi pun intrebarea “eu ce-i iau nepoata-mii pt aniversarea de un an?” (desi mai sunt mai bine de 4 luni pana atunci).
    oare e potrivit pt 1 an?

    • Ada

      Da, e f potrivit. Catelusul Fisher Price il cheama :)) se gaseste la Carrefour.

css.php