Treaba cu minciuna

23 Jan 2014 by

Am citit recent pe facebook că pentru a-i face pe copii să priceapă că e nasol să minţi, poţi recurge la un experiment. Iei o cutie de îngheţată şi ceva topping după preferinţa victimei, o inviţi frumos la îngheţată şi întrebi senin:

Crezi că e bine să punem sare peste îngheţată? 

Desigur răspunsul va fi nu, apoi, cu nonşalanţă torni sare peste îngheţată şi deasupra torni sirop. Apoi inviţi copilul să guste din îngheţata cu sare şi îi explici că tot aşa e şi cu minciuna, degeaba o ascunzi, că sarea tot se simte, e acolo, există. 

Mai era şi o parte a doua, cu sare uscată pusă într-o ceaşcă, ia scoate tu sarea din ceaşcă, vezi ce uşor e să nu minţi şi să rămână ceaşca la fel de curată ca înainte de a pune sarea versus sare udată şi lăsată niţel la întărit, unde sarea udă e oarecum o metaforă pentru minciunile vechi de care nu ne mai putem debarasa la fel de uşor. 

Voi cum aţi rezolvat problema cu minciuna?

 

LE: articol modificat spre a nu leza anume drept la intimitate…

 

Related Posts

Share This

11 Comments

  1. deea

    Sincer, eu cred ca nu e cazul sa te ingrijorezi in asa hal. Daca sanctionezi fiecare minciuna prinsa cu o pedeapsa adecvata, dupa 2-3 episoade va invata singura ca minciuna are picioare scurte, nu e cazul sa irosesti perfectly good icecream cu sare ca sa-ti sustii punctul de vedere.
    Fiu-meu are 16 ani in ziua de astazi, si a priceput de ceva vreme ca daca ne spune adevarul in orice situatie scapa mult mai usor din incurcaturi. Cel mai important e sa depistezi motivul pt care un copil minte. Fiu-meu, de ex., a avut o perioada in gimnaziu cand ne-a mintit in legatura cu ce se intampla la scoala, pt ca in perioada aia era dependent de un joc online pe computer. Asa ca nu prea mai invata, se trezea noaptea dupa ce adormeam noi sa se joace etc., destul de urat. Pana la urma, a luat cateva note proaste, dar le-a ascuns, pt ca stia ca notele proaste inseamna confiscarea computerului din camera lui. Intr-un final, a trebuit sa ne spuna de note pt ca urma sedinta cu parintii, evident ca am confiscat computerul pt restul anului scolar, ceea ce i-a rpins foarte bine de altfel, pt ca s-a vindecat de obsesia cu jocul (celebrul WOW) Mai joaca si acum (au trecut vreo 3 ani de atunci) dar doar in weekend, maxim 2-3 ore, deci nu mai e o problema. Oricum, am ivatat cu totii din experienta aceea. De aia te sfatuiesc sa analizezi un pic motivele care duc la minciuna: o face ca sa scape de teme? ca sa petreaca mai mult timp cu prietenele? ca sa apara intr-o lumina pozitiva in fata ta (sau a altui adult din viata ei)? Ca sa para mai grozava in fata colegelor/prietenelor? Odata ce intelegi ce “o mana-n lupta”, iti va fi mai usor sa iei masuri. Oricum, nu te stresa prea tare, cred ca toti copiii trec prin etapa asta, nu inseamna ca te va minti si la 16 ani, dimpotriva, atunci va intelege ca e mult mai simplu sa spuna adevarul.

  2. Am o carte care se cheama “De ce mint copiii”, o vrei? Nu garantez neaparat ca o sa te ajute. E si pe stoc la elefant, e 5 lei, daca crezi ca ti-e mai usor s-o iei de acolo.

  3. Maria

    In familia mea este o adolescenta care, pe la varsta Irinei si inca 2-3 ani peste, mintea … sa spunem, regulat. Cu miza clara sau fara.
    Mama ei imi spunea ca sunt minciuni “ca sa se bage in seama”, ca o simte ca sufera ca a iesit din copilaria in care toata lumea lugu-lugu o inconjura cu atentii, ii spunea cat de frumoasa/desteapta etc este si vrea pur si simplu sa atraga atentia.
    Nu stiu daca explicatia a fost corecta, cert e ca , de cand e la liceu, minciuna a devenit o practica strict ocazionala si generata de constrangeri practice majore 🙂 (de ex., o nota proasta inaintea balului bobocilor etc. etc.). Sau o fi de-acum versata si pur si simplu nu se mai lasa prinsa? 🙂 🙂

  4. Anda Pop

    Da… Eu am doua aspecte aici: baiatul nostru, care da, are 4 ani, dar nu te poti baza deloc pe ce spune – ca sa nu zic ca minte tot timpul (chestii dovedite, gen scris cu carioca pe haine sau spart ceva), si aici nu stiu cum sa procedez, deci ma alatur celor care cauta solutii (si ma consolez deocamdata ca poate e mic si o sa invete).
    Eu, care a trebuit sa o mint pe mama pentru ca s-a intamplat de cateva ori sa ii spun adevarul si sa nu ma creada, si apoi sa fie ok cand ii spuneam o minciuna – asa ca de la o vreme am inceput sa ii spun ce credeam ca vrea sa auda; sau sa pot sa merg la activitatile pe care doream sa le fac in adolescenta, dar care imi erau intrerupte sau anulate la cate o “boacana”. In cazul meu, “vindecarea” a venit foarte tarziu, dupa ce am plecat de acasa, si am avut norocul sa observ ca mi-e mai usor mie, constiintei mele, sa spun “adevarul”.
    Dar asta nu cred ca ne ajuta sa trecem peste ce se intampla acum, cu copiii nostri… Sigur e un motiv, asa cum zice Deea, sper sa fim destul de abile sa il gasim la timp…

  5. LumiC

    Eu i-am explicat fetei mele (8 ani) ca imi pierd increderea in ea cand minte. Si i-am aratat in cateva situatii cum e sa o pacalesc si sa nu poata avea incredere in mine. Ii spun mereu ca am incredere in ea cand imi povesteste ceva ce ar putea ascunde o minciuna (de ex. ca a mancat bine la scoala). Vorbim mult amandoua (in lungul drum spre casa si seara la culcare) si suntem bune prietene. Ador privirea ei stralucitoare si inocenta care nu poate ascunde – inca – minciuna. 🙂

  6. Eu mereu i-am spus ca noi nu o mintim, deci sa nu minta nici ea. Si n-o face. Insa cand la 5 ani m-a intrebat verde in fata daca chiar exista un nene batran care intra la noi in casa sa ne lase cadouri la final de decembrie… am respirat adanc si i-am spus adevarul. Intotdeauna i-am spus adevarul. Si asta face si ea acum. A venit intr-o zi de la scoala si mi-a zis dezamagita ca crede ca o fetita a mintit-o. Am intrebat-o de ce si mi-a zis o prostie spusa de fetita aia, o chestie de genul “in dulapuri se ascund monstri”. Mi-a fost destul de greu sa ii explic ca unii oameni mari asta le povestesc copiilor si ca fetita n-a mintit-o in mod constient ci doar i-a impartasit din “cunostintele” ei despre viata si lume 🙂

    E complicat. Si nici nu ne-ai dat prea multe detalii. Minciunile sunt de multe feluri si legate de multe lucruri. Si conteaza mult despre ce minte si cum o face. Ca sa afli de fapt ce vrea ea sa obtina cu asta.

  7. silvana

    Eu cred ca un copil minte din exact aceleasi motive din care minte un adult. Basically, marile categorii sint de frica, de pofta sau de fudulie:)

  8. Flori

    Intrebare (lezeaza dreptul la intimitate): prietenele de la scoala practica acelasi lucru? La varsta asta puterea exemplului grupului e mai puternic decat al parintilor. Poti sa nu publici acest comentariu 🙂

css.php