Urare de Crăciun

25 Dec 2015 by

Dragii noștri de departe,

Anul ăsta nu am apucat să trimitem felicitări, iertați-ne. Anul ăsta am trimis atât cât am putut cărticica nouă, pe la toți prietenii. Dacă a ajuns, ne bucurăm. Dacă nu a ajuns, iertați-ne, probabil e pe drum.

La noi a fost o zi perfectă de primăvară Ajunul ăsta, cu un vânt un pic turbat spre dimineață, dar cu cer senin și cu soare și cu vreo 16 grade afară, de-am văzut și oameni în pantaloni scurți.  Jur. Așa-s Canadienii, suferă tare de căldură.

Acum pregătirile sunt gata. Am făcut și anul ăsta și căsuță de turtă dulce (da, știu, am jurat că nu mai fac, mhm) și cozonaci (deși azi pe la cinci așa nu speram să iasă cine știe ce) și un fel de friptură de porc.

Și-am stat la masa de dimineață și am spus Povestea de Crăciun. Nu pe aia a lui Dickens, ci pe aia cu pruncul, cu ieslea, cu boii… știți voi.  I-am explicat Irinei încă o dată, cum e cu credința, la ce folosește, cum e cu speranța, la ce e bună, cum e cu timpul sacru și ăla profan, care e importanța tradiției și din ce e făcută identitatea omului și… și ea a dat din cap și a zis a-ha și pe urmă noi am plecat la cumpărături și ea a rămas să cugete la ce tocmai îi povestisem.

Nu-i nimic. Pe masa mea de cafea încă e turtă dulce cu bilet pentru Moșul. Și Irina i-a ținut un discurs impresionant elfei venite de la Polul Nord (n-am apucat să povestesc despre asta) care în seara asta își ia tălpășița, pleacă la ea acasă.

– Stella, să-i spui Moșului că ai fost un elf foarte bun. Și să te trimită tot pe tine la anu’.

Cred și eu. Stella i-a adus un stilou azi dimineață și nici nu vă închipuiți ce greu se găsesc stilourile în țara asta. Și mai greu se găsesc cartușele de cerneală. Dar mă bucur că Irinei îi plac stilourile, și eu le iubesc, dacă vreți să țopăi de bucurie aduceți-mi ceva de scris sau ceva legat de cafea ori ceai și-s super fericită. Deja știu ce-i cumpăr de ziua ei.

Ce să vă mai povestesc? Mai am un pic și adorm și nimic nu e împachetat, anul ăsta trișez, am luat  trei cutii mari și am să le leg cu fundă și cu asta basta.

E bine. Suntem sănătoși, suntem împreună. Lia și-a spart nasul acum trei zile, dar e ok, se dezumflă. Încet, încet. Pisifiara a dat bot în bot cu câinele vecinilor și și-a înfipt ghearele în mâna Irinei. E ok, va supraviețui și ea. Eu iar n-am ajuns la coafor, anyway coaforul pe aici e cam de cacao. Am bigudiuri ceramice, o minune. Să vă luați dacă nu aveți. Sunt extraordinare.

Dar să știți că ne gândim la voi. La nașii noștri în primul rând. La toți nașii – ai noștri, ai copiilor. La părinți și la  bunici. La finii noștri. La prieteni. Ale, mai ales la tine mă gândesc.

Crăciun fericit! Știu că suntem departe, dar în gând vă purtăm mereu.

Povestea noastră de Crăciun de anul ăsta: aici. 

Să fiți sănătoși și mereu frumoși.

Drag,

Ada, Laur și fetele.

Related Posts

Tags

Share This

css.php