Viena in mai

10 May 2013 by

N-am diacritice si e tarziu dar nu moare nimeni dintr-atat. Am ajuns cu bine la Viena, dupa o intarziere de vreo 40 de minute, datorata, zise capitanul, unor probleme tehnice minore.

Doamne, sunt in mainile tale, mi-am spus, si-am lasat capul pe spate. Ai mila de copiii mei.

Nu mi-e frica de zbor, mi-e frica sa nu mor si sa-mi ramana copiii fara mama, dar jelania asta am mai exprimat-o public, deci sa trecem peste. Dupa un generos pahar de demisec de Budureasca lucrurile au devenit mai roz chiar si printre nori. M-am relaxat si am citit vreo opt capitole din cartea primita cadou de la gamemaster-ul de la Open connect (da, trebuie sa scriu si despre asta) Confesiunile  lui Jodie Rhodes, fragmente din viata unei cititoare de profesie. Foarte bine mi-a picat cartea, nici n-am apucat sa simt cele 80 de minute petrecute in aer si cand ma instalasem eu mai bine ne-au pus sa ne legam iar centurile de siguranta,ca aterizam.Vazuta de sus Viena e splendida, ordonata, aranjata…

La aeroport am mers suficient de mult pana la controlul pasapoartelor ca sa ma prind ca de fapt nu imi recuperasem valiza. Dar nici ceilalti pasageri din avion nu aveau vreo valiza pe aproape asa ca n-am intrat in panica, am mers mai departe cu incredere. Am gasit valiza, e drept ca un pic intepenita de manerul ala de care se trage, dar acum sunt in casa unui inginer care se jura ca stie care e leacul pentru intepeneli d-astea.

Sunt intr-o parte verde de Viena, langa fostul domeniu de vanatoare al imparatului. E liniste, liniste ca la Varatec si peste tot sunt tufe de liliac inflorite si castani ca niste candelabre intr-o mare sala de bal. Ce copaci numai buni sa se cocoate domnisoara Irina am vazut, si ce copaci numai buni sa citeasca mami la umbra si ce gradini frumoase si cu ce faina lumina m-a imbratisat Viena, pe care am vazut-o pentru prima oara la golden hour, cand pana si aerul e de aur in jurul tau. Cred ca am numarat vreo 10 masini cu totul in lunga noastra plimbare pana la o heuriger (crasma mica, in buza unei vii) cocotata pe un deal, chiar la granita fostului domeniu de vanatoare.

Gazdele mele au asa de multe povesti faine, cu copii trazniti si profe de germana ramase bouche bee in fata declaratiilor de viitori ingineri, cu parinti fabulosi ce colecteaza stampe japoneze si la 89 de ani merg pe jos doua ore zilnic, ca le-a zis doctorul sa-si miste fundul, cu oameni importanti si rascruci de drumuri si de vieti. Ma dor obrajii de cat am ras in seara asta, desi am inima mica-mica, lipita  de zabrelele unui anume patut lila unde doarme ingerul meu pe care l-am lasat in lacrimi.

Mi-a prins bine plimbarea si compania bonoma si inca un pahar de demisec de anul trecut. Viena miroase a liliac si a mana Maicii Domnului. Si sa stit ca intr-o curte am descoperit intr-un copac o corabie…

Nu ma gandesc decat ce norocosi trebuie sa fie copiii ce se joaca in corabia aia. Si mi-e dor de ai mei. Pe drumul inapoi spre casa, toate ferestrele luminate erau ale unor camere in care se vedeau biblioteci inalte pana in tavan.

Maine ma ratacesc prin centru. Am harta pe care am inconjurat punctele esentiale. Ma pot intoarce acasa cu tramvaiul 62 din care trebuie sa cobor la statia Hermes. Abia astept. Si mi-e dor de ai mei.

Related Posts

Share This

3 Comments

  1. Tufele acelea cu flori mici si albe se numesc cununita miresii. Se gasesc si pe la noi. Le-am “vazut”, dar n-am indraznit sa scriu, inca de cand ai scris primul mesaj pe FB.
    Si voiam sa-ti mai spun “multumesc”, pentru ca impartasesti cu noi stari si impresii!

  2. Adela

    Vai ce frumos e la Viena cand povestesti tu…

  3. Ai dreptate, Viena e frumoasa..mereu. Singurul ei defect e ca bate vantul destul de tare, uneori. Incearca sa ajungi gradina Zoo esti destul de aproape daca stai in zona cu padure si Muzeul Tehnic.

css.php