Whatever makes you really happy. Magnolii în floare și pricomigdale

20 Mar 2014 by

magnoliaTake a minute today to do whatever makes you really happy, no matter how absurd would look to others. 

E ziua fericirii azi. Am dat peste cuvintele de mai sus pe FB și am stat să mă gândesc, oare am făcut eu azi ceva ce mă face cu adevărat fericită, oricât de absurd li s-ar părea altora din jur?

Azi am făcut o eroare fatală. Ieri am predat o emisiune programată pentru joia viitoare. Azi am înregistrat-o. Eram convinsă că azi trebuie să intre. Nu mi-am dat seama de eroare până când era deja prea târziu. Asta e, se întâmplă, când lucrezi sub presiune cu interviuri pre-înregistrate și gândești planuri de emisie pe o lună înainte și trebuie să faci repede și bine, și te trezești că afli pe surse de o posibilă regulă nouă de la CNA și totul se dă peste cap, mai dai chix.

Nu mă înțelegeți greșit, nu a picat instituția că am difuzat eu altceva decât era în plan, până la urmă planurile sunt făcute pentru bucătăria noastră internă, ca să nu ne încurcăm, sau mă rog, dacă ne încurcăm, măcar să ne putem da seama că am dat-o în bară.

Când am priceput de ce am greșit, a căzut cerul pe mine, preț de vreo 4 minute și 40 de secunde, cât durează eroarea mea. Pe urmă, de comun acord cu șeful, am reportat interviul cu Alexandra și vulcanii (povestim mâine despre asta) pentru joia viitoare.

iriliaDupă-masă mi-am luat fetele, le-am urcat în mașină și am plecat în parc. Pe drum am oprit la Alice, am cumpărat o cutie mică de prăjituri, o pungă de saleuri și una de pricomigdale. Magnolii în floare și pricomigdale, îmi cântam pe Ștefan cel Mare. Magnolia noastră din parcul Circului nu e gata de bal , se pregătește, dar nu e gata.

Ce-am făcut eu azi, ceva ce mă face cu adevărat fericită?

Am mâncat saleuri și pricomigdale așa, din mers, pe alee, mergând spre Magnolie. Le-am dat pe fete în balansoarul mare și roz din Parcul Circului. Și am cântat toate trei Dragostea e o salată. Cât ne ținea gura. Și Lia ne-a cântat, cum se pricepe ea, Andrii Popa și La fereastra ta și Piața Romană.

Da. Da, da, da. HA.

Pe urmă le-am dat cremwursti (prima oară pe anul ăsta) și după ce Lia a adormit, am mâncat miniprăjituri de la Alice, cu Irina. Secretul nostru.

Nici nu știam că e ziua fericirii. Dar am fost fericite. O fi fost soarele, o fi fost zahărul, o fi fost aerul, or fi fost magnoliile sau pricomigdalele?

Pe voi ce vă face cu adevărat fericiți, chiar dacă li se pare absurd celor din jur? Și ați făcut asta azi, preț de un minut? Dacă nu, ce-ar fi să o faceți mâine?

 

Related Posts

Tags

Share This

2 Comments

  1. ady

    nu stiu daca m-a facut fericita, dar binedispusa dupa o saptamana nasoala de munca: o pereche de ciorapi. am fost la dalles, la kilipirim asta seara (n-am luat nimic; mi-au picat rau cu tronc niste agenge/notes-uri pt lista de cumparaturi, dar eu nu prea scriu si ar fi fost pacat sa irosesc asa ceva pe listele de cumparaturi, asa ca m-am abtinut) si m-am intors agale spre romana, cascand gura la lume si vitrine si mancand o inghetata. si brusc, in fata mea se infiripa o doamna si ciorapii cu pricina. pe un fond alb-unt, sau un crem fooarte deschis, niste flori, roz-rosii. gen tapet englezesc. picioarele doamnei se terminau in niste pantofi rosii-rosii, mai rosii decat pantofiorii lui dorothy. o combinatie absolut dementiala. ca persoana nebuna dupa rosu, pantofii mai erau cum mai erau, dar ciorapii, of, ciorapii….. si, minunea-minunilor, i-am vazut intr-un magazin. cam scumputi, nu cred ca dau atatia bani pe ciorapi, sosete licra si sosete de bumbac un an intreg, card meu s-a incrutat rau la mine, dar mi-am promis ca la salariu….. chiar dc ii port de doua ori pe an (la job n-as avea voie cu asa ceva), zau ca ciorapii aia m-ar putea bine-dispune chiar si in mijlocul depresiei.
    aaaa, eu chiar fac in fiecare ceva ce ma face fericita. citesc.

css.php