Zâna din sticluța de parfum

27 Jan 2013 by

de Irina Vuțescu-Demirgian

(după o idee a Shirinei Ștefănescu)

 Au fost odată doi copii cu bunica lor. Ei locuiau într-o pădure întunecoasă.

Într-o bună zi umblară în pod. Acolo găsiră o sticluță de parfum. O luară cu ei atunci când se culcară.

Mai spre miezul nopții, sticluța prinse să se zguduie. Înăuntrul ei era o zână care le zise copiilor să o ducă înapoi acasă. Ei se duseră să-și facă bagajul.

Porniră, înfruntară multe primejdii. Într-un târziu ajunseră la zână acasă.

Acum putea să iasă din sticlă și le zise:

– Mulțumesc, copii. Drept răsplată am să vă dăruiesc aripi pentru voi, iar pentru bunica voastră o sticlă cu parfum.

Copiii se întoarseră acasă la ei și o vizitară pe zână în fiecare zi.

Și trăiră fericiți până la adânci bătrâneți.

 

Related Posts

Tags

Share This

5 Comments

  1. Ce frumos! Are pe cine mosteni!

  2. Delicioasa!
    Am stat putin sa ma intreb cine o fi autoarea (poate ruda cu tine!), pana am inceput sa citesc 😀
    Sa inteleg ca “praful magic” din Ferrara nu a functionat, tot aripile sunt mai bune! 🙂
    Sa fiu carcotasa, sau sa nu fiu? 🙂
    Hai sa fiu: unde era casa Zanei? Nu in podul casei bunicii, din padurea intunecata, in care locuiau si ei? Si atunci care bagaje, ce primejdii au fost (din dormitorul lor pana in pod)?
    Banuiala mea e ca zana avea casa pe un taram minunat, poate ne mai detaliaza 🙂
    Oricum, grozav-grozav, si a folosit cateva cuvinte de m-a dat pe spate! 🙂

    • Asta i-am zis si eu dimineata, ca nu ne-a lamurit cu nimic. Dar raspunsul a fost genial: pai, mami! e doar un fragment!

  3. Foarte frumoasa poveste!

css.php