Ziua dintre duminică şi luni

24 Feb 2014 by

monday againNu ştiu cum e pentru alţi părinţi care lucrează, dar pentru mine sfârşitul de săptămână e groaznic. Copiii mei (şi cred că şi ai voştri) nu înţeleg noţiunea de sâmbătă/duminică. Nu ştiu exact cu ce combustibil funcţionează, pun pariu că e un mix de ficaţii mamei cu peri albi şi niscai neuroni, e suficient să se albească niţel cerul ca să fie în picioare. “E ziuă!” strigă Lia în gura mare. “Mami, tizeşte-te”. Şi dacă mami mormăie ca un urs rănit şi se întoarce pe o parte agăţându-se cu toate ghearele de fărâma aia de vis, se urcă în patul meu râzând, se aruncă pe mine “aşa cum sare bagabondul, mami” şi îmi vâră un deget în ochi, să-mi ridice pleoapele. “Tizeşte-teeee!”

Copila cea mare, care ştie şi cum se încălzeşte laptele şi cum se pune tv-ul pe Disney junior (căci ar fi suficiente aceste două mişcări ca să mai prind şi eu 15 minute peste ora 7) stă de obicei în cadrul uşii cu o moacă spăşită  şi cu o îngrijorare mimată pe faţă. Liaaaaaaaaaaa iar ai trezit-o pe mami!

O, Zei! Păi nu îmi vine şi mie rândul într-o zi? Îmi vine, sigur, sigur. N-o să-mi învăţ eu nepoţii tot felul de chestii? Abia aştept.

Pe scurt… După week-end-urile astea fabuloase, în care nimeni nu doarme, nici măcar la prânz mai mult de 45 de minute (horror, vă zic, horror!) aş avea nevoie de o zi în plus înainte de luni. Cum să vă explic. O perioadă de minim 12 ore în care nu sare nimeni pe spatele meu şi nu-mi vâră nimeni degetele în ochi. Alte 6 ore în care să am ocazia să mă întâlnesc cu adulţi cu care să nu vorbesc despre copii. Să mă plimb, să mă duc la un spectacol de teatru, să citesc o carte şi altfel decât stând turceşte pe jos lângă patul Liei. Să apuc şi eu să fac o baie în cadă, nu doar un duş. Să mă duc la coafor. E? Sau la masaj, sau la cosmetică sau la sport sau la ….

Asta aşa, ca să pot funcţiona la parametri normali, fără să urlu isteric la nimeni, fără să vreau să îi ucid pe toţi doar din priviri, ca să fiu bună şi drăguţă şi răbdătoare şi spontană şi creativă şi… cum nu mai sunt de ceva vreme.

Dar nu există ziua dintre duminică şi luni aşa că, giddy up! Hopa sus, copăcel, hai cu cofeina, hai cu vitaminele, e luuuni! Ah ce bucurie, lunea am bonă şi mă duc la birou şi la birou nu-mi bagă nimeni degetele în ochi, e drept că nici nu pot să mă întorc pe partea cealaltă. Şi lunea vine buni să facă lecţii cu Irina, aaaah de când nu mai fac lecţii cu Irina mă simt mult, mult, mult mai calmă şi tot am senzaţia că înţeleg perfect de ce se apucă unii oameni de băut şi de fumat şi de droguri, de ce îşi iau unii părinţi câmpii, de ce crescutul copiilor ăstora e cea mai grea chestie de pe faţa Pământului şi de ce suntem ah, atât de norocoşi că avem copii capabili să se dea jos din pat, să deschidă uşile şi să se arunce pe noi, oricât de praf am fi.

Mbon. Cine dă o cafea? Haideţi, că azi am 2 emisiuni de o oră de predat, una live şi una înregistrată şi mâine e o zi horror, fără bonă şi cu deadline la 9.30.

Related Posts

Tags

Share This

4 Comments

  1. Gabriela

    Am impresia ca stai undeva ascunsa si vezi ce se intampla in viata mea!! azi dimineata, in masina, mi-am dat seama ca de fapt imi place ca e aglomerat… pentru ca sunt singura in masina, nu vrea nimeni nimic de la mine, nu-mi baga nimeni degetele in ochi; e drept, cum spui, nu m-am putut intoarce pe partea cealalta, dar macar am ascultat Smart FM, nu “am o casuta mica…”; si inca Lia nu merge la gradi… stai sa vezi cum e cand duci doi copii la scoala/gradi, evident nu in acelasi loc.

    Sa ai o saptamana usoara!

    Gabriela

  2. ceska777

    Cand veti fi iar in formula de 4 poti sa iti iei un week end doar pt tine….de refacere.

    • Ada

      ummmm nnnnnu, cand vom fi iar 4 o sa ne coasem la sold o vreme.

css.php