Ziua în care au venit peștii

3 Oct 2016 by

Până să mă întâlnească pe mine, Laur n-a avut copii. Nici pisică. Nici grădină de săpat. Nici mușcate și hortensii de apărat de prea mult soare sau prea mult frig. Nici acvariu. Nici cățel. Nici alpaca. Nici smoking nu purtase. Nu-i nimic. Nimeni nu-i perfect.

Trăia liniștit cu computerele lui (când l-am cunoscut, îi mai trebuia unul doar în baie, în rest avea câte unul în fiecare cameră), cu Nikonul lui, cu chitările lui… Nimeni nu-i cerea de mâncare (doar boabe speciale, recomandate de veterinari). Nimeni nu-și marca teritoriul în casa lui. Nimeni nu voia desene la ore mici ale dimineții. Nimeni nu lăsa păr. Nimeni nu… Ce să mai. Era ok în universul lui ingineresc, cu schițe și cifre și desene și țevi și șurubele și Pink Floyd. Mult Pink Floyd. Uneori se cam plictisea.

Pe urmă m-a cunoscut pe mine și, dintr-o dată, n-a mai apucat să se plictisească.

Acum are copii de dus la șah și la înot, și pisică de fugărit prin casă, grădină de săpat, griji mari cu data la care băgăm florile în casă, că trebuie să oprească apa să nu înghețe pe furtun și vine iarna și o să trebuiască să dea zăpada și pentru că nu avea suficiente chestii care să-l țină în priză, de azi are și acvarii. TREI.

Nu vă încurc cu metodele utilizate la primele dintre novelties-urile din viața lui, să vă zic însă cum fu cu acvariile.

Acum câteva săptămâni, mergând să luăm mâncare pentru pisică, am zis așa, într-o doară, că aș vrea să îi iau Liei un pește. De când cu Finding Nemo și Dory, Lia își dorește un pește. Și-am zis ok, poate un betta, că nu ocupă mult loc, uite ce drăguți sunt și ce acvarii mici au. Poate de Crăciun…

Bine, zise Laur, nici nu costă mult, fie. Mai încolo.

Venim acasă, începem să prelucrăm Lia să îi scrie Moșului despre peștișor, poate cine știe… îl primește. Irina, deja iluminată în privința chestiei cu Moșul (oare am povestit cum am dat cu scrisoarea de acceptare la Hogwarts de gard?) îmi atrage atenția că parcă Moșul nu aduce living beings gen căței, pisici și deci… nici pești. Momentul ăla când plodul te bate cu propriile tale arme… Priceless. Pentru orice altceva există Master Card. Am virat-o 90 de grade și am explicat că poate Moșul aduce acvariul și i-om lua noi un pește. Desigur, dacă Lia primește un pește… Și Irina și-ar dori un pește, nu? Of course.

Din nefericire pentru Master Card-ul meu, săptămâna trecută ni s-a terminat o cutie de biscotti. Care e înaltă, pătrățoasă, ține cam trei litri de apă și seamănă cu… un acvariu.  Zic într-o doară că dacă e să luăm pește trebuie să punem niște apă deoparte. Eu știu, am mai avut acvariu și la o vârstă destul de coaptă cât să-mi amintesc în ce groapă fără fund ne aruncăm, dar… repet. Un betta, un acvariu mic… Ok, 2 betta, 2 acvarii mici…

Entuziasmate, fetele pun apă în cutie și încep să facă planuri. Peștele meu o să fie albastru, zice Lia. Și al meu o să fie roșu, zice Irina. Ce mai calea valea, asta era cam pe luni așa… Sâmbătă zic, fie, să mergem să luăm peștii, Crăciunul e departe, why wait.

O lăsăm pe Lia la un party, ne ducem la PetSmart, ne alegem cu două acvarii mici (nu cele mai mici, nici cele mai mari, scria pe ele Betta kit, aveau și plantă, și plic cu mâncare și pietricele și soluție pt formatat apa aia special pentru specia asta), și doi pești. Unul roșu, unul cu puțin mov, că albaștri… puteai să dai cu tunul, nu era NICI UNUL. Hmmmm, that’s strange, zise fătuca de la magazinul cu pești. De obicei e plin de albaștri. Dar aducem pești noi miercuri. Irina zice nu, lasă, ăsta sigur o să-i placă, ui ce frumos e și înfoiat. Mbine. 50 de lei. Plătesc cu debit cardul că așa am învățat eu, că nu e bine să cumperi ce nu poți plăti pe loc, e mai sănătos pentru credit history.

hocus-pocus

hocus-pocus

dsc03540

Wooow!

Ajungem acasă, luăm Lia de la petrecere, se bucură ca-n filme de magia pe care a făcut-o mami cu bagheta de zână primită în goodie bag (ce să facem, lucrăm cu materialul clientului) nu se supără că peștele ei nu e bleu și ne apucăm să montăm chestiile. Treabă de zece minute, ce deșteaptă ești mami, că ai pus apă la păstrare, dăm peștii bâldâbâc în apă și ne uităm fascinați cum se lasă la fund și stau. Și stau. Și stau. Nu-i nimic, lasă că-și revin ei. N-or cunoaște locul.

Ei, și așa, într-o doară, ca să-mi refrișez cunoștințele, mă iau de sfântul Google să vedem ce zice de Betta ăștia, că plecaserăm de la magazin fără instrucțiuni. Și citesc și mi se face rău. Le trebuie cel puțin 2.5 galoane de apă. Asta înseamnă cam 10 litri de apă (aproximativ, dați-o naibii de prețizie). Le trebuie termometru. Și încălzitor. Și filtru, EVIDENT. Și nu vă luați după ce vă zic ăia la Pet Store, scrie pe toate forumurile de peștologi, sunt pești tropicali, people, of course they need a heater.

Înapoi la Pet Store să iau încălzitoare care să încapă în acvariile noastre de 0.5 galoane. Duduia de la raionul de pești zice doamnă dragă, fii serioasă, peștii ăștia trăiesc MINUNAT în cutiile de le-ai luat matale acu o oră. Nu le trebuie încălzitor, fii serioasă. Nu-s pretențioși, eu am unul de un an și cunosc pe cineva care a ținut un d-ăsta în pivniță și a uitat de el vreo săptămână… Ghici ce, încă dădea din aripi când și-a adus aminte de el. Avea ochii nițel mai mari ca de obicei, dar… Nu-ți trebe nimic, du-te acasă. Betta rocks. Trăiesc și-ntr-o conservă de fasole dacă insiști. Ai grijă numai să nu fie chiar apatic și să aibă toate vălurelele înfoiate, să nu stea lipite, așa, cum arată părul când e slinos. Ăla e semn că nu prea e în apele lui, if you know what I mean.

Plec acasă bucuroasă că n-am cumpărat nimic. Iau însă un pliant de la raionul de pești, gândind că îi dau Irinei să citească manualul de îngrijire.

Mă întorc acasă, deschid pliantul, mi se face rău iar.

În pliant scria ca și pe forumuri. Că măcar 2.5 galoane de apă. Că heater. Că lumină. Că termometru. Mă uit la Laur… Laur se uită la mine… Dau o căutare pe internet pentru acvarii de 2.5 galoane. Găsesc unul de 5 galoane, Starter kit, cu toate alea incluse, mai puțin heater, special offer, doar 33 de dolari. 5 galoane, perfect pentru doi pești, lasă că mă duc mâine dimineață. Stai că heater-ul era 18 dolari. Uite că au de 10 galoane și cu heater la DOAR 50 de dolari. Mă uit pe debit card, sar în sus de bucurie că mă plătiseră ăștia de la școală 55 de dolari pe luna septembrie, îmi fac socoteala că de banii ăștia acopăr și taxele, zis și făcut, ia să vedem ce fac peștii. Peștele Liei era bine. Peștele Irinei, cam slinos…

Ptiii, să vezi că e bolnav peștele și acum trebuie tratat…

Toată noaptea visez doar pești bolnavi și deprimați că sunt închiși în celule atât de mici. Mă trezesc dimineață, bem cafeaua, zic că mă duc să iau acvariu mai mare, sper să nu mă urăști prea tare, iubito, zice, câtă vreme nu știu eu de el, treaba voastră.

Mbineeee. Așezăm copilul la masă și începem să explicăm. Un acvariu înseamnă o grijă în plus. Da, mamă. Va trebui să îi hrănești. Da, mamă. Și să le schimbi apa. Da, mamă. Și să blablablablablabla Da, Mamă, pot să-i îngrijesc că eu sunt mare și îmi asum asta și I can do that și … All right, hai, Irino, la magazin. Ajungem, dăm de altă fătucă la raionul de pești, aia zice ca și colega, doamnă, calmați-vă, ce e în pliant e așa ca să vă facă să mai dați un ban… Irina se uită perplexă la mine, zice Mami, am impresia că doamna asta nu vrea să cumpărăm de aici.

Mă uit în ochii femeii și spun: lady, I am a willing victim. Vreau eu un acvariu mai mare. Hai matale și arată-mi de unde iau un perete despărțitor, că eu am doi betta acasă și aș vrea să trăiască bine. Știți, peștii n-au conștiință, zice fata, mai ales ăștia exotici îs cam proști. Nu trebuie să vă simțiți vinovată. Nu e ca și cum ar fi un câine sau o pisică.

O privesc încrucișat. No way, nu-s ca pisicile? zic… Bine. Dar eu vreau acvariul ĂLA. Și mai zi-mi și cât gravel îmi trebuie, mulțumesc frumos. Aia dă din umeri, vrei tu să spargi niște bani, treaba ta până la urmă, ia d-aci acvariu, ia și gravelul, have a nice day.

engineers-are-the-bestBut Mom, zice Irina, peștele meu e slinos. Uite ĂSTA ce frumos e. Jesus, Mary and Joseph… Vrei alt pește? Da. Și cu ăla ce facem? Îl returnăm. Și dacă nu-l primește? Îl îngrijesc eu până moare. Ai grijă, Irino, e posibil să trăiască mult și bine. I can do this mom, blablablabla… Fie. Ajungem la casă cu un pumn de plante (erau la reducere și erau speciale pentru Betta), acvariul, gravel, șamd. Cucoana scanează toate alea, zice totalul. Totalul depășea ce aveam eu pe debit card. Strâng din dinți, scot Master Cardul, asta e, poate nu se supără Laur prea tare, o fi avut și el pești când era mic. Afară ploua torențial și Irina mea alerga prin ploaie cu acvariul în brațe râzând cu gura până la urechi.

Acasă, Laur vine să ne ajute să ducem acvariul în casă și … pentru că se pricepe la montat chestii, ne ajută să montăm chestia. Citește el toate manualele, înjură printre dinți fabricile din China (nu se poate abține, calitatea ORICĂRUI produs cumpărat în țara asta e dincolo de îndoielnică) punem acvariul în cadă să ne asigurăm că nu curge și începem pregătirile de montaj. Nu vă mai plictisesc cu detalii, a durat câteva ore la capătul cărora am aflat că, deși n-a avut pești când era mic, nu-l deranjează CHIAR așa de tare să aibă acum un acvariu. Ba chiar, contemplând cușca rămasă goală, a zis că o să-și ia și el un pește.

Long story short, acum în camera Irinei avem 2 betta în 10 galoane de apă, temperatura e ca la carte, iluminatul e satisfăcător, peștele slinos a rămas în cușcă, l-am mutat în birou (testăm astfel teoria potrivit căreia pot trăi și în cușcă și dacă moare, asta e, oricum era bolnav). Acvariul arată într-un mare fel, să vedem ce se va alege de el de-acu’ în trei săptămâni.

Ce mi-a plăcut cel mai mult pe ziua de azi a fost grija cu care Laur a montat măgăoaia. A studiat, a măsurat, a tăiat, a improvizat, a îmbunătățit, a avut grijă de cele mai mărunte detalii. Și pe urmă am stat toți și ne-am uitat cum se înfoia peștele Liei (e un pic mai iute decât al Irinei, care cred că e frumos și atât) și cum se dădea peștele Irinei pe cascada de apă. A fost frumos.

KJJ nu e foarte impresionat, toate chestiile nou aduse în casă au capac.

Despre alpaca nu discutăm acum, poate altădată.

kjj-loves-fishPS: Da, știu, nu m-am putut abține.

PS2; Laur nu e supărat că acum are copii, pisică, pești șamd. Doar recunoaște că m-am ținut de promisiunea pe care i-am făcut-o acum mulți ani: că n-o să se plictisească niciodată.

Related Posts

Tags

Share This

3 Comments

  1. Citeam, citeam (nu m-am uitat la final) și tot așteptam să apară pisica… Mulțumesc că nu m-ai dezamăgit!

  2. cristina

    Vreau si eu peste! Ca alt animal e greu de crezut ca vom avea veodata :)) Ne contrazicem mereu pe cine l-ar scoate afara si sincer nu as vrea sa pierd si sa ies cu animalutul cand ploua, mai ales ca aici ploua des :)) Poate cand vor creste picii si vor zice ca vor avea grija de animalut ne vom mai gandi 🙂 Pana atunci Vreau si eu un peste!

  3. cristina

    Vreau si eu peste, dar…la gratar! Ha, ha!
    Noi am omorat unul cu zile…saracul de el. Schimbatul apei cazuse in sarcina mea, pana cand am uitat de el, si l-am gasit, saracutul, cu burta in sus.
    Am zis ca nu mai iau animale daca nu sunt(em) in stare sa avem grija de ele.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Buletin Ihtiologic, Octombrie spre final | In joaca - […] peștii. Nu-i nimic, încă avem biscotti în casă, până la urmă, in extremis, voi reveni la planul inițial. Măcar…
css.php