Ziua Națională a Fursecurilor și alte minuni din lumea nouă

4 Dec 2014 by

V-am mai povestit până acum ce tare îmi place de grădi asta la care merge Lia? E minunată, păcat că e doar 3 zile pe săptămână câte două ore pe zi… Dar ce de chestii fac pe-acolo, zău că merită toți 11 dolari pe zi (mai nimic în comparație cu 800 pe lună la grădi private). Există un șpil! Grădi funcționează în cadrul unui liceu de meserii, la care merg copii cu mici dizabilități, care învață diverse meșteșuguri, să poată fi independenți în viață. Așa că pentru fiecare prichindel, există 2 copii mari de 15-16 ani, supravegheați de un cadru didactic, care învață să se facă educatori. No other comment here, mă gândesc când vreodată în România s-ar putea întâmpla genul ăsta de școală și genul ăsta de grădi.

În fiecare zi când merge, Lia învață câte o literă și are o anume activitate. Săptămâna trecută au avut petrecere în pijamale și pancake day. Nu cu dulceață, ci cu “siurop”. Imaginați-vă toate doamnele îmbrăcate în pijamale și cu codițe cu fundițe, așteptându-și clienții la poarta instituției cu aceeași demnitate cu care s-ar fi prezentat la un bal din înalta societate. Laur a ratat priveliștea, dar mintea lui a compus rapid niște imagini faine când i-am zis că doamnele erau în pijamale… Ca să vă revină pulsul, toate aveau pijamale opace, cu ursuleți, nimic sexy-fancy.

Luni a fost ceva cu ziua arheologului, au săpat prin cutii cu nisip după gândăcei și târâtoare făcute dintr-un soi de gumilastic absolut scârbos din punctul meu de vedere, dar lor, celor mici adică, le place foarte tare. Nu știu când au plantat ceva suculente în ghivece mici, aștept să mă trezesc cu ghiveciul acasă de Crăciun.

decorate de liaAzi e National Cookie Day. Renata (ucraineancă, blondă, dream on) a copt toată noaptea fursecuri și copiii le-au decorat.

Urmează căsuțe de turtă dulce și bird feeders – tot un soi de căsuțe decorate de copii în care se pun semințe pentru păsărele (sau pentru veverițe, pe principiul “nu e pentru cine se pregătește”.

Să vă mai spun că Lia mi-a atras atenția că dacă îți spune cineva “Thank You”,  tu trebuie să spui “With Pleasure”. Că prinde engleza din zbor, deși ne năucește cu sunete îmbinate aiurea (rostește în continuu un fel de durldirldurldurlstarburstsipofwater) și că recunoaste literele pe care le-a învățat la grădi.

Pe partea cealaltă… Capitolul “Frate, frate, dar brânza costă”

Încercând să organizăm întorsul Irinei de la școală în lumina ultimelor evenimente, Mr. Eddy mi-a făcut rost de numărul unei mame care locuiește în căsuța de vis-a-vis de noi și își duce zilnic cele două fete la aceeași școală, cu mașina. Minunat! Grozav! Ce recunoscătoare v-aș fi de-ați deschide portiera și pentru fiică-mea, că doar traversează curtea interioară și-a ajuns în fața casei voastre. Cu plăcere, zise doamna (ceva neam pakistanez) și-și dădu vălul colorat peste umărul stâng. One thirty a month. Poftim?

Prima dată am crezut că e 1 dolar 3o pe zi, engleza doamnei e aproximativă (asta n-o împiedică să voluntarieze la școală pentru cei ce au greutăți în a citi, i-am găsit numele în newsletter). Dar nu, boieri dumneavoastră (și aici am citat-o pe Irina), e 130 de dolari pe lună. Ca să deschidă portiera și să o treacă pe Irina strada. Cam 800 de m și o curbă.

Cam atât despre vecini.

 

Related Posts

Tags

Share This

1 Comment

  1. nu creeed :))) cum mai, 130 pe luna? la noi in Olanda share-uim copii, miercurea mai iau eu inca unul, vinerea il ia altcineva pe al meu, gratis 🙂 si vecinii s-au oferit sa stea cu el cand merg lunea la curs, tot gratis (bine, in conditii clare, copilul sa fie adormit, sus, si vecina sa stea jos sa supravegheze, dar s-a oferit). faina gradinita voastra, si al meu a mers aici cateva luni tot asa, cate 2-3 ore pe zi de 2 ori pe saptamana, a costat f putin, nu mai tin minte, si aveau la fel teme, o data au avut ceva cu pupe si omizi, era in fibrilatii de drag. si la scoala fac multe, aproape ca nici nu respira cand iese sa-mi povesteasca tot ce-au mai facut… uriasa diferenta fata de locul de unde venim…

css.php