Tort de clătite cu ciuperci și mărar
Prima oară am mâncat minunăția asta la Mama Lui. Cum eu nu-s genul de bucătăreasă-măiastră, numai gândul unei sesiuni de prăjit minim 20 de clătite m-a făcut să savurez mai dihai felul cu pricina și să-l pun în cartea mea la capitolul chestiigrozavepecareprobabiln-amsălefacniciodată.
Zilele trecute, pe când o așteptam pe Irina să iasă de la școala de muzică, am intrat într-un mini Mega Image, din cele care au înflorit peste tot în oraș. Și-acolo, ce să vedeți…
Eh? Clătite! Gata făcute! Numai bune de umplut…Așa că, împreună cu Infanta nr.1 (acum sunt două, trebuie să le găsesc porecle diferite) am purces la făcut tort dulce-sărat de clătite. Sunat Mama Lui, întrebat ce minuni mai erau în afară de ciuperci și mărar, pe care le identificasem ca gusturi și texturi distincte, plesnit fruntea cu palma (normal că aveau și ceapă călită, e la mintea cocoșului) și-apoi ne-am încins cu șorțurile de bucătărie și am făcut următoarele:
Am pus la fiert 20 de ouă de prepeliță. Am scos mărarul de Zăvoaia de la congelator (așa mărar nu găsiți la piață, pe cuvânt). Am tocat ciuperci proaspete, pe care le-am amestecat cu unele din conservă (inițial plănuisem să folosesc doar conserva, dar cantitatea de ciuperci nu era suficientă, deci am pus și proaspete), am tocat o ceapă (de Zăvoaia, evident) și am pus-o la călit cu doi căței de usturoi, sare și piper. Am scăpat ca din întâmplare și câțiva stropi de vin, am pus mărarul și le-am lăsat să se împrietenească.
Între timp, domnița a curățat cele douăzeci de ouă de prepeliță pe care le-am scăldat într-un sos slab de maioneză cu smântână, sare și tarhon.
Într-o formă de tort cu pereții detașabili unși cu unt am pus prima clătită. Am umplut-o. Apoi a doua clătită. Am umplut-o. Și tot așa, cale de vreo opt clătite. Am bătut două ouă ca pentru omletă, am adăugat și puțină smântână și-apoi am turnat tot amestecul peste clătite. Le-am dat la cuptor 20 de minute. Apoi le-am servit cu ouăle de prepeliță alături și un pahar de vin alb de casă. N-a mai rămas nimic din tortul meu dulce-sărat (dulce pentru că din păcate clătitele cumpărate gata făcute sunt deja îndulcite. Dar nu a fost supărător gustul dulce.) Doar amintirea plăcută.
Poftă bună:)
Related Posts
Tags
Share This
:)) tocmai ma pregateam sa te intreb de retete, daca tot ai zis ca le pui. arata bine si mi-e foameee 😛 noroc ca nu am frigiderul gol. (de data asta :P) am sa incerc si eu, sigur e bun.
Irina ce face? cum arata bilantul celor 2 saptamani de scoala? 🙂
Anca, nu ma intreba de scoala, pls. Inca nu sunt pregatita sa vorbesc despre asta.
interesant, de tinut minte. si super rapid.
Da, se face repede si nu e foarte complicat. Si e gustos.
Chiar saptamana trecuta am descoperit si eu clatitele de la Mega Image. Noi am pregatit o umplutura cu branza de vaci, oua, zahar si vanilie. Am turnat pe deasupra smantana indulcita si le-am dat la cuptor…E un desert foarte gustos, se poate servi si cald si rece. Din pacate, daca te uiti la ingrediente, sunt pline de E-uri 🙁 Insa cu un bebe de doua luni jumatate chiar nu am timp sa fac clatite…iar sotul trebuie si el rasfatat cu ceva dulce, nu? 🙂
Noi avem magazin de baclavale la colt, ma rasfata ei pe mine. Am zis.
Am cumparat ciuperci. Diseara cumpar si clatitele.
😀 Pe la cat sa trecem pe la voi?