Ca nisipul ud la malul mării…

24 Mar 2015 by Ada

… Ăla din care faci castele cu vârful degetelor. Așa trebuie să fie compoziția pentru găluște. Pentru fiecare ou, intră 3-4 linguri de griș, în funcție de cât de fin e măcinat. Dacă oul e mai mare, poate încap mai multe. Dacă țineți la rigoare, cântăriți ouăle cu tot cu coajă, înainte de a le sparge, și tot atât griș puneți, cât de greu au atârnat ele. Prima mea soacră separă gălbenușurile, bate albușurile spumă și abia apoi adaugă grișul. Începi cu trei linguri mi-a zis. Și așa am început, și-n supa mea pluteau niște meduze de griș, care, vorba lui Bety, n-aveau să se mai adune nici cu slujbe la Patriarhie.

Le-am scos din supă, înciudată. Am mai pus griș, din ochi. Au ieșit ghiulele. Le-am aruncat. Meduzele arătau oribil dar gustul, doamne, gustul ăla de “fă-te bine repede”, gustul asociat cu mângâierea pe frunte fierbinte și răcoarea palmei altuia, căruia îi pasă că ți-e rău și ar vrea să fii mai bine, era acolo. Că o fi fost de la puiul de fermă, că o fi fost de la pătrunjelul trimis de acasă, că o fi fost de la morcovul tânăr și de la cartoful crescut pe plan local, nu știu, dar gustul bun m-a ambiționat să o iau de la capăt. Gustul și pozele vecinei mele unguroaice, căreia îi crescuseră găluștele cât pumnul de bărbat întors de la coasă. Păi dacă ea poate, adică eu de ce să nu pot.

Și m-am pus la sfat cu prietenele mele de pe facebook. Am gătit cu ele. Mi-au spus fiecare rețeta ei. Fiecare a avut un truc. Pune un vârf de cuțit de bicarbonat. Ba nu, pune un pic de ulei. Nici un ulei, nici un bicarbonat, nimic…Lasă-le să se umfle un pic înainte să le pui în oală. Stropește-le cu apă rece. Nu le stropi! Musai pune-le capac. Măsoară. Atinge cu lingura, stropește-le iar.

Dacă știți cum arată mămăliguța moale, pripită, cum i se spunea la noi acasă, așa trebuie să fie.

Dacă nu vă grăbiți, lăsați-o să se așeze, măcar 10 minute înainte să puneți găluștele în supă. Dacă vă grăbiți, asta e, merge și cu cât stau până fierbe supa. Răciți lingura înainte de a o băga în compoziție. Lingura în apă rece, lingura în compoziție, lingura în supă, lingura în apă rece… de la capăt.

Dar abia când Diana mi-a dat explicația asta, cu nisipul ud de la malul mării, abia atunci am înțeles cum trebuie să arate.

Poate unde mi-e așa de dor de mare. Poate unde memoria mea are adânc întipărită în ea textura exactă a nisipului de la malul mării, acolo unde se sparg valurile, așa adânc că dacă închid ochii, aproape că am senzația în vârful degetelor…

Așa am înțeles cum se fac găluștile.

Și e lucru mare.

Au ieșit pufoase. Nu știu cum, nu știu care din sfaturile primite azi a fost definitoriu. Azi mi-au ieșit. Mi s-a spus că e ca la poker, începătorii au noroc.

10 găluște mici au ieșit din două ouă și vreo șapte linguri și jumătate de griș. Irina m-a întrebat de ce n-am făcut supă de-asta și când era frig afară. A mâncat trei găluște și la final a aplaudat, ca la o piesă de teatru reușită.

Lui Laur i-au plăcut.

Am făcut-o și pe asta! Acum nu îmi mai e frică de găluște. Nu mi-a luat decât vreo 20 de ani.

Mulțumesc, doamnelor!