Ce trebuie să știți despre cozonaci și sarmale

24 Dec 2012 by Ada

… sau mai bine zis, ce am aflat eu, stricând iremediabil câteva ture din fiecare.

Când îi frământați, gândiți-vă la lucruri frumoase și bune. La sporul casei, la dulceața vieții, la bucățelele de coji de nucă uitate din greșeală pe ici pe colo. La Dumnezeu, pentru că pâinea, cum știm… e trupul lui Dumnezeu, iar cozonoacul nu e altceva decât pâine de sărbătoare. Dacă puneți prea multă umplutură, se scufundă și nu e bine. Dacă puneți prea puțină, iese o pâine fadă și iar nu e bine. Cozonacilor nu le plac vibrațiile și ușile de cuptor care se deschid tot timpul. Nici căldura prea mare, după ce ardeți vreo doi o să aflați care e exact temperatura lor potrivită. E bine să nu puneți tăvile de cozonac direct pe suprafața încinsă, lăsați-i pe grătar, la mijloc. Și încercați-i cu scobitoarea dar nu prea des. Cuptoarele electrice coc mai iute decât cele pe gaz, atenție, eu așa am ars unul, când a sunat timer-ul era deja carbonizat.

Am auzit la TV că unele gospodine nu pun albușul în cozonac, că l-ar întări. Eu am pus albuș, am fentat rețeta și am băgat 4 ouă în loc de două…

Rezultatul e o jumătate de cozonac deja dispărută și o declarație la miezul nopții, când soțul meu, din vârful patului a zis: “să nu mai faci d-ăsta că mă omori.” Am impresia că era de bine, pentru că spunea asta cu gura plină și cu o anumită expresie pe chip. Aia pe care o are când îi place ceva făcut de mine.

Sarmalele par o chestie foarte complicată. Aici este un tutorial

Mie mi-a fost de folos. Împăturitul sarmalelor mi se părea o chestie odioasă. Am reușit totuși. E bine să le învățați pe fete de mici mișcarea, altfel vor trăi aceeași anxietate pe care am încercat-0 și eu ani la rând.

Sarmalele nu vor foc iute. Vor tihnă, căldură molcomă, acoperită. Vor niscai grăsime în care să se scalde. Vor să aibă timp să se fiarbă. Cam așa.  Nu le place pe aragaz, deci nu le forțați și mai ales, nu vă apucați de scris ultimele scrisori de Moș Crăciun în timp ce ele fierb. De oftică se vor arde. Și va trebui să le mutați și să le aerisiți, ca să nu miroasă a ars. Sunt comestibile. Le-am încercat la micul dejun.

Asta am învățat eu, pregătind mesele de Crăciun ale familiei mele. Nu mi-e rușine de eșecuri, ba chiar mă bucur că învăț din ele. Nu vă fie teamă să ardeți cratițe, să pătați cuptorul, să aruncați cu totul… Așa se învață.

Spor la bucătărit, dacă încă mai aveți treabă.