Live blogging: My name is not Martha
Pentru că mâine vine Mama Lui în vizită (cunoaşteţi sentimentul, da?) azi gătesc.
Borş de curcan. Friptură de gâscă în vin alb cu stafide. Şi Boeuf Bourguignon.Da, e nebunia asta cu Julia Child, ce să facem, dacă n-au avut altă treabă de sărbători ăştia de la HBO şi au difuzat în buclă Julie, Julia, acum toate ne închipuim că putem…
Să vă spun ceva! Eu dacă nu vedeam la Adi Hădean reţeta simplificată, nu mă încumetam. Dar am experienţa gătitului după cum zice Adi şi, nu numai că e fun, culmea e că şi iese, iar familia mea e foarte fericită. Bon. Mai întâi l-am creierit pe Hădean. Dă-mi o reţetă cu gâscă, zic.
Se scotoceşte Hădean prin memorie şi are loc următorul dialog.
Adrian: faci gâsca bucăți și o pui într-o oală (pui o farfurie de ceramică/porțelan pe fundul oalei). peste ea, 2 morcovi rondele, 1 pătrunjel rondele, 1 țelină mică felii subțiri. mai pui trei căni de fasole pe care ai lăsat-o la înmuiat peste noapte, două roșii mari , o cană de suc de roșii, sare, piper, cimbru, foi de dafin, apă să acopere fasolea, capac și cuptor, foc mic-mic, chiar cu ușa cuptorului întredeschisă, cam 140-150 de grade în cuptor, lași oala acolo 4 ore
Eu: şi farfuria in oala? nu crapă?
Adrian: nu. și dacă da, e un sacrificiu mic :). decît să ți se prindă gîsca de oală…
Eu: 🙂 oook. asaa. 4 ore?
Adrian: da
Eu: pfoaaa
Adrian: slow cooking
me: seamana cu boeuf bourgui… ăla
Adrian: e aproape cholent, o mâncare evreiască renumită, aici în versiunea cu gâscă. Lipsește chigăla, care-i un fel de bulgăre din făină, mălai, pesmet și puțin bicarbonat. nu am rețeta, de asta nu pot să ți-o dau
Eu: ok, lasă că încerc cu gâsca doar. Şi aia cu vin alb de o făcurăţi la concursul de gătit o găsesc pe blog?
Adrian: nu 🙂
Eu: 😀
Adrian: Nici nu am rețeta.
Eu: Ok, o să presupun că era o friptură de gâscă scăldată în vin alb
Adrian: :)) pui multe ierburi aromatice și praz și ceapă într-o cratiță, cu o sticlă de vin alb, lași să fiarbă și acolo pui gâsca fiartă cu morcovi, țelină și ceapă, fierbi gîsca o oră și jumătate înainte de a o pune în cratița asta și lași până scade, poți să pui lângă ea și o mână de stafide.
Supun la vot. Laur doreşte varianta cu vin şi stafide. E în cuptor… A propos, să-i fac o vizită…
E bine, îi place în vin. Beciul Domnesc, Sauvignon Blanc, preferatul nostru.
Stabilindu-se, deci, reţeta cu vin şi stafide, am scos gâsca din congelator şi am lăsat-o să se dezgheţe lent, de seara până dimineaţa. Am pus întâi borşul la fiert, pe ăla ştiu să-l fac şi-n somn, secretul e să nu te temi de ierburi şi să găseşti un borş bun, nu prafuri. Cât mai multe legume, cât mai colorate, sare după gust şi o pasată de roşioare şi borşu-i gata.
Apoi m-am apucat de gâscă. Am făcut întocmai cum a zis Guru, cu singurul amendament că n-am pus chiar o sticlă întreagă de vin, mi-a şoptit tata că s-ar amărî carnea. Pentru că la live blogging mi se şopteşte că reţeta aleasă de Laur e confuză, să explic.
Am făcut gâsca bucăţi. Am pus-o într-o oală mare şi roşie, cu apă ca pentru supă. Am spumat-o. Apoi am pus legumele întregi – morcov, ţelină, ceapă. A fiert aşa o oră jumătate. Am mutat-o în tavă.
Am pus vinul la fiert cu ierburi aromatice şi ceapă (praz de unde?), apoi l-am turnat peste gâscă şi legume, am trântit o mână de stafide şi am acoperit tava. Pe care am pus-o la cuptor.
Nu ştiu dacă aţi gătit vreodată gâşte până acum. Mie mi se pare cam aschilambică dânsa şi, gândindu-mă că suntem cinci la masă, am intrat în panica panicii… Pentru că nu mi-a inspirat prea mare încredere că va sătura cinci persoane, având ea doar două copane, nişte aripi ciudate şi un piept nu prea dezvoltat, m-am gândit că nu pot risca. Aşa că am trecut la planul B, cu B de la Boeuf Bourguignon. Vorba Anei cu Kiri, mai uşor de gătit decât de scris.
Reţeta Juliei Child e foarte complicată, vă spun cinstit. Presupune să înăbuşi mai întâi carnea, apoi legumele trebuie sotate separat, multă muncă şi n-am nici timp, mai am de făcut şi desertul. Aşa că după ce mi-a confirmat Adi că totul se pune în oală şi pe urmă uiţi de ele 4 ore, am purces. E distractiv să găteşti aşa… Pui carnea, mai citeşti reţeta, cureţi ceapa, te gândeşti la Hădean care se gândea la mama lui când curăţa el ceapa… te bucuri că ai device-ul de curăţat usturoi rapid, ţi-aduci aminte că zicea Jamie Oliver să nu pui usturoiul întreg, dar nici să nu pierzi vre
mea tăindu-l rondele, e destul să-l striveşti niţel cu cuţitul, cât să-şi dea drumul la arome… faci cum zice, că şi el e guru, ba mai tai câte o cruce şi-n cepe, tot ca să-şi dea drumul la arome, te feliciţi că ai morcovi din cei cu frunze, mititei şi dulci, ciuperci proaspete şi rozmarin la ghiveci, te-ntrebi dacă Hădean o avea frunze de dafin verde când tu pui d-alea uscate şi cimbru, oare el pune cimbru la plic sau tot de la ghiveci, a?
Şi timpul trece. Gâsca susură la cuptor, borşul e gata. Ajungi la etapa cu sucul de roşii. Noa, pasata de roşii cu nişte apă egal suc. Şi-ncepe goana după vin. Am cumpărat o mulţime de vinuri de sărbătorile astea. O mulţime însemnând 3 sticle. Noi nu bem în fiecare zi şi când bem, consumăm cam o jumătate de pahar de vin la masă, eu că mai mult n-am voie, el că e un finuţ. Dar am primit vinuri. Am primit o colecţie de vinuri de Sâmbureşti, se pare că un domn numit Jean Valvis îmi citeşte blogul şi-i place şi cu ocazia sfintelor sărbători s-a gândit să-mi facă mie cadou – jur că am rămas cu gura căscată – o ladă de vin (6 sticle) şi nişte apă d-aia fără nitraţi, de-i face reclamă la tv…
Imaginaţi-vă bucurie pe mine, când am deschis lada şi am văzut Sâmburelul… Sâmburelul de Olt, vin burgund, demidulce. Mă consultasem cu domnul. Ce vin să pun? Nu pune de Sâmbureşti, zice dânsul, e păcat să-l strici gătind. Julia Child e de altă părere. Ea zice că nu e bine să te zgârceşti la vin. Găteşte cu un vin bun, eventual din cel pe care îl vei servi şi la masă. Acum, este Boeuf Bourguignon. În reţetă zice vin Burgund… În lada mea de vinuri, Sâmburelul Burgund. Ce să fac, ce să fac… Ce atâta învârteală, anunţ consortul că aşa e-n reţetă. Desfac sâmburelul şi torn (nu cu ochii închişi, dar pe-acolo). Miroase Dumnezeieşte.
Pun un sfert de pahar şi-nchin în sănătatea tuturor celor dragi. Apoi las oala pe focul cel mai mic, până iese gâsca de la cuptor.
Acum situaţia e sub control. Totul la foc mic. E timpul să trecem la desert. Cheese cake cu stafide (deh…).
Revenim…
ora 20.oo.
Lucrurile se precipită. Boeuf Bourguignon e gata! Am făcut rocada cu gâsca acum trei ore. Cu totul, BB a stat pe foc aproape patru ore şi jumătate. Carnea e moale şi aromată, legumele sunt aproape crocante, le-ar mai trebui vreo 10 minute, dar a trebuit să fac loc desertului.
Între timp, la noi acasă s-a dansat, s-a alergat, s-a râs şi s-a strigat în gura mare.
A fost o zi plină, aromată şi minunată.
Irina încă n-a obosit.
Şi mai am cel puţin două ore până se termină totul. Dar e frumos! Pozele cu dansul sunt la postul cu Ioana!
Related Posts
Tags
Share This
Eu a doua reteta nu prea am priceput-o….dar prima mi se pare grozava! 😀
P.S. Esti curajoasa de faci experimente cand vine soacra! Bravo! Eu nu ma avantam din comfort zone. :)))
Pup
Pai ma avant azi! Pana maine la pranz mai e! Si avem pile la pizzeria de peste drum. Dar stai sa’ti zic…
haha, vegetarian e mai bine 😛
N-as sti sa gatesc pentru vegetarieni…
Hahaha, la mine soacra vine cu mancare daca nu este vreo ocazie super speciala in care sa gatesc eu ceva. Dar eu nu am clasa ta, recunosc cinstit. Si nici nu-s prietena cu Adi Hadean. 🙂
Aaaa, pentru mine e doar o distractie inainte de urmatoarea carte. nu fac zilnic treaba asta. Cat despre Adi, e un om deosebit. Nu am stat niciodata fata in fata, dar n-a existat sa-l sun si sa nu-mi raspunda. Si ma suporta destul de bine si pe gtalk. Deci, i se datoreaza multe minuni culinare din bucataria mea.
Superba povestea! Unde de obicei ma uit dupa poze pe blogurile cu mancare, la tine le-am admirat la sfarsit. 😀
Si eu am pe lista de to do, Bourguignon-ul lui Adi Hadean. Sa-mi spui cum este! 😀
Nici gasca nu arata rau dar astept si poze cu produsele finale! 🙂
S-aveti pofta si spor la desert! 🙂
Am pus poze in galerie.
felicitări!:)
N-as fi putut fara tine! Merci!
Wow! Felicitari!
Wow! Atat pot sa zic! I’m speechless ca sa zic asa!
Arata intr-un maaare fel toate nebuniile tale, mai ales gasca aia. Cu borsurile nu ma dai gata ca de-alea fac cu stanga si in somn, vorba ta, dar la restul … chapeau! Iar cheesecake-ul … nu stiu cum e la gust, dar de aratat atata bes-ti-al!
Iti dai seama ca la urmatoarea tura de cumparaturi cumpar gasca nu? Poate-mi spui si de unde ai luat-o, parca la hipermarket-uri n-am zarit.
Felicitari din nou doamna! Si daca nu i-o placea socrelei …
Doamna scumpa, sa stiti ca gasca e bio, crescuta la curte dupa norme europene, sacrificata cu mila si indesata in sacose de matusa personala in ciuda protestelor mele. Daca mai ajung pe-acolo, te intereseaza una?
Miroase a familie frumoasa si fericita, pan’la noi downunder! 🙂 Uite ca eu inca n-am ajuns sa gatesc gasca, arata asa de bine la tine si pare destul de necomplicat, incat imprumut reteta si multumesc!!
Cu placere!
Grozave bucate! Indraznet bucatar 🙂 Felicitari si succes la proba finala.
In cunostinta de cauza fiind, vin cu o precizare. Chigala e un dulce de sarbatoare in bucataria evreiasca. Banuiesc ca ce vroia Adi sa spuna ca se pune in cholent este gatul umplut, nimic altceva decat pielea de pe gatul pasarii cusuta ca un sac si umpluta cu un amestec asemanator cumva celui de galuste: ou, gris (se poate si cu malai sau faina de pasca), un pic de ceapa, plus schmalz (untura de pasare). Ofer retea, la cerere, celor interesati si nepreocupati de colesterol ori calorii 🙂
Me, me, me!
Scuze , da io sunt confuza: 1.ciorda de curcan stiu ce ele, 2. tocanita lui hadean inteleg , simplist vorbind ( ca una care doar manaca dar nu gateste aprroape niciodata) ca e friptura de manzat la tava cu legume , si vin , ma rog iar 3. gasca ce e cu ea ?? e tot friptura ( inteleg ca ai fiert gasca si apoi ai bagat-o in cuptor ) sau i-ai pus si fasole si atunci e “gasca cu fasole”.
Am mai citit o data postarea si am priceput urmatoarele :FELUL 1. ciorba de curcan si FELUL 2.doua feluri de fripturi ( una de vita ,alta de gasca)..am inteles bine ?Ideea e : fasole ai mai pus ?
P.S.Dl elvetian de la lactate se pare ca e un domn !( care stie strategii ).
N-am mai pus fasole. Nu-mi place sa gatesc cu fasole care trebuie lasata de pe o zi pe alta si schimbate trei ape samd. Am facut reteta doi, cu o salata calda de varza cu chimen pe post de garnitura. Tocanita e tocanita si a fost servita doar de moft, de dragul povestii din spatele ei, de la Julie/Julia, via Adi Hadean, la ce era in oala.
Draga mea, ce sa fac eu cu O gasca la atata armata de oameni? Mi-ar trebui vreo 2, 3 la o masa si zau, daca ai o sursa sigura de zburatoare crescute pe langa curtea omului, sigur ca ma intereseaza.
Vorbim.
Ah, si nu ne-ai spus impresiile socrelei. Ai data-o gata??? Daca nu i-a placut, data viitoare cheama-ma pe mine la masa, eu sigur nu voi face mofturi.
Ba daaa, ba daaa! Masa a fost un succes.
Atunci chiar se impun felicitarile!
sper sa nu fac NICIODATA asa ceva! As ramane fara coloana vertebrala – la propriu:))
Cu ceva intarziere, iata si reteta de gat umplut, asa cum o faceau bunica si mai apoi mama mea. Pielea de pe gatul curcanului sau al gastii (sau doua gaturi de pui), se coase sau se leaga strans la capatul ingust si se umple pe trei sferturi cu un amestec facut din: o ceasca si jumatate de gris, o ceapa mijlocie tocata cat mai marunt si perpelita putin in ulei impreuna cu 2-3 catei de usturoi pisati, un morcov mic ras fin (care poate sa si lipseasca, dar imi amintesc ca in copilarie imi placea mai mult cu morcov pentru ca era mai dulce), 3-4 linguri de untura de pasare (schmaltz pe numele ei, o minunatie care cere ceva efort separat si metabolism lipidic foarte bun – revin la final cu instructiuni), un ou batut, plus arome dupa preferinta (sare si piper, plus nucsoara, boia, chimion, ceva iute chiar). Jumatate din cantitatea de gris se poate inlocui cu faina, pesmet sau faina de pasca (pentru cine o poate gasi). Gatul se umple cam pe trei sferturi, sa aiba grisul loc sa se umfle si se coase sau leaga strans la capatul liber. Mama cosea intotdeauna pielea cu un ac mare, pastrat in bufet intr-o cutie de bomboane Cip (mai tineti minte?). Se fierbe in supa de pui, alaturi de celelalte legume sau deasupra vasului in care se face cholent-ul. Cand e gata, se taie felii. Noi il mancam in supa de cele mai multe ori, sau ca garnitura la cholent-ul de vita care fierbea cu orele.
Schmaltz acum, adica jumari de pui. Cand iei cate un pui mai mare si mai gras, pune grasimea intr-o punga, in congelator. Pot sa fie si ceva bucati de piele, taiata fasii. Cand se aduna cam de-o craticioara, pui totul pe foc mic impreuna cu o ceapa mare taiata marunt, un catel de usturoi, cateva boabe de piper si o foaie de dafin . Le lasi acolo vreme de o ora si jumatate, poate doua, pe foc foarte mic, sa se topeasca grasimea si ceapa asemenea. Atentie sa nu se arda. La final, dupa ce se racoreste amestecul, pui totul la robot sau blender (mai putin boabele de piper si foaia de dafin). Rezulta o pasta aurie si aromata, care se pastreaza intr-un borcan in frigider si se mananca pe paine proaspat prajita, cu castraveti murati in saramura. Bucati de piele se pot lasa separat si adauga dupa ce pasta e formata, pentru un plus de textura.
Pentru gatul umplut, se poate folosi si ulei in loc de schmaltz topit, ori margarina, nicicum unt, spune regula Kashrut-ului.
Si gata! Cine se incumeta?
Oi, mama! Am sa ma gandesc la asta…
zece cu felicitari pentru preentare si rezultate! 😀
Boeuf bourguignon e o reteta ne complexa, dar al naiba de lunga (who’s Julia?), am facut si eu mai de mult. e mai buna a 2a zi, asa zic unii bucatari