13 decembrie 2010 Angel Sounds
Unul dintre cele mai inspirate cadouri pentru o viitoare mămică e un aparat de ascultat bătăile inimii bebeluşului. Ca orice ţine de puericultură, în România, preţul acestui aparat este de patru ori mai mare decât într-o ţară civilizată – în UK de exemplu.
Dar merită investiţia (costă cam 200 de ron în farmaciile mai pricopsite) de dragul zâmbetului pe care îl va avea pe faţă de fiecare dată când va auzi inima bebeluşului. Durează cam 10 minute la prima utilizare, până reuşeşti să găseşti locul în care se aude inima (desigur, depinde şi de poziţia copilului, şi de dexteritatea mamei, şi de înţelegerea instrucţiunilor de folosire).
Noi am primit acest aparat împrumut. Fiind la al doilea copil, nu mai ţin să le am pe toate nou nouţe, aşa că m-am bucurat foarte tare că pot avea monitorul acesta pentru cele câteva luni în care îmi mai e necesar. Irina s-a distrat cel mai tare şi m-a pus să-i promit că atunci când va fi ea mămică am să-i cumpăr unul. Îşi ia mereu poliţe de asigurare de genul ăsta. Până acum m-a pus să-i promit că o s-o ajut să-şi crească pruncii, că am s-o învăţ să meargă pe bicicletă fără roţi, şi altele. Singurul lucru pe care nu i l-am putut promite a fost că o învăţ să facă roata, “atunci când n-o să mai ai burtoiul ăsta”.
Related Posts
Tags
Share This
am avut si eu unul de la avent parca. ori nu am stiut sa-l folosesc, ori nu am gasit pozitia, eu nu am reusit sa ascult nimic.
Trebuie folosit musai cu gel, cu apa sau cu ulei, altfel nu se aude nimic. Tumburusul ala care se preseaza pe burta, daca nu e ud, nu capteaza sunete.
primul cadou primit in calitate de viitoare mamica a fost acest aparat. 🙂 Tare bine ne-a prins… abia asteptam sa ajungem acasa, si ne intindeam in pat… fiecare cu castile lui si ascultam zeci de minute. Imi place ca ai posibilitatea sa ii atasezi si o a doua pereche de casti, astfel poti impartasi bucuria mai usor. 🙂 … in plus poti sa il conectezi la calculator si sa inregistrezi sunetele. 😀
Mi-a prins tare bine in perioada in care eram internata in spital si stateam neputincioasa rugandu-ma sa nu pierd sarcina. Ma linistea enorm faptul ca puteam sa ii aud inimioara… acel aparat a fost unica mea consolare in luna pentrecuta in pat conectata la perfuzii.
Pe masura ce sarcina inainta ne distram auzind-o cum se balacea in burtoi… uneori se juca cu noi si fugea. 🙂