16 decembrie: Irina şi îngerii

16 Dec 2010 by

Irina are o relaţie foarte specială cu îngerii. Am încurajat-o să creadă în existenţa lor, să le ceară ajutorul, să se gândească la îngeraşul ei când îi e teamă de ceva. Are îngeri de lemn, îngeri de fier, îngeri de pânză, ce mai, o armată întreagă de îngeri, cu care se joacă aşa ca alte fetiţe cu păpuşile. Are ea şi păpuşi, dar le bagă rar în seamă. De câteva luni, Irina vorbeşte pe diferite voci atunci când se joacă, născoceşte dialoguri şi mici povestioare pe care le interpretează personaje imaginare, ca furnicuţa Steluţa (locuieşte în maşină şi apare când te aştepţi mai puţin) sau personaje din poveştile pe care i le spunem.

Am primit ieri de la Aurelia şi de la fetele ei felicitările cu îngeri.

Îngeraşul Irinei a dormit cu ea azi noapte. Tragedia a început la prima oră a dimineţii, când nu era de găsit nicăieri. O oră s-a sucit prin cameră, cu lacrimile înnodându-i-se sub bărbie, că îngeraşul a plecat şi ea nu poate trăi fără el… Eu eram dârză, hotărâtă s-o las să vadă pe pielea ei ce-nseamnă dezordinea şi să nu mai ştii pe unde-ţi pui lucrurile preţioase.Ca să nu mai zic că am reuşit să răcesc şi nu-mi doream decât să mai dorm zece minute în plus.

Desigur, l-a găsit până la urmă, prin bunăvoinţa lui Laur, căruia i s-a făcut milă de atâtea lacrimi irosite.

Pentru că efectul acestei felicitări a fost atât de puternic asupra Irinei, am căutat modelul pe blogul Aureliei şi vi-l ofer şi vouă.

Aici găsiţi îngeraşul. Aici un pom de Crăciun. Aici un castel şi aici o corabie.

Aurelia, Mulţumim încă o dată! De fulgii de zăpadă croşetaţi nu pot spune decât că-s tot o minune, dar la croşetat nu mă amestec, e ceva ce mă depăşeşte.

css.php
Privacy Policy