18 decembrie 2010: Operaţiunea căsuţa de turtă dulce

18 Dec 2010 by

De când o am pe Irina, mă străduiesc să fac o căsuţă de turtă dulce. Asta pentru că în copilăria mea mică a existat o mamă a unei prietene, care în fiecare an de Crăciun făcea turtă dulce şi mă invita şi pe mine la decorat. Nu se apuca ea chiar de căsuţe, dar am pictat o mulţime de brăduţi, ciuperci şi floricele, ani de zile pictatul ăsta a fost parte din sărbătorile mele.

Am încercat când Irina avea trei ani. Nu mi-a ieşit. Aproape din acelaşi motiv din care era să ratez şi anul ăsta proiectul meu cu căsuţa de turtă dulce: majoritatea reţetelor de turtă dulce presupun cel puţin 300 de grame de miere sau melasă. Am mereu miere în casă, dar mereu sunt borcane gata începute. Melasă n-am văzut pe aici. Apoi e nevoie de coloranţi alimentari, de marţipan şi alte chestii pe care doar marile cofetărese şi prăjiturese le deţin în mod constant prin dulapurile lor. Eu nici dulapuri nu prea am, darămite marţipan…

Anul trecut am primit o căsuţă de turtă dulce de la Ale, făcută după reţeta asta. Ei. Dacă Ale poate, pot şi eu, mi-am şoptit mărunt în barbă şi am început să tai tipare. Sunt multe tipare pe net, aşa de multe că atunci când m-am hotărât să şi scriu despre căsuţa de turtă dulce, m-am rătăcit printre linkuri. Nu mai găsesc exact adresa de la care am printat tiparul ăsta, aşa că nu vă supăraţi, va trebui să vă descurcaţi cu Moş Google.

Era cât pe ce să renunţ şi ieri seară, dar săpând după reţete pe net, am găsit una care presupunea doar o ceşcuţă de miere şi vreo 200 de grame de zahăr brun. Bucurie mare! Am aruncat în maşina de copt toate ingredientele (adăugând nişte lapte şi un ou – de la altă reţetă) şi am lăsat-o să frământe vreo jumătate de oră. Turta asta dulce e lucru mare… trebuie să fie destul de dulce ca să le placă prichindeilor s-o roadă. Destul de aromată, dar nu prea! Prea mult ghimbir o poate face iute. Prea multă scorţişoară îi dă un gust greu pentru papile mititele. Şi-apoi, coca trebuie lăsată la frigider de pe o zi pe alta, ca să poată fi cu adevărat bună. Ei, spune-i copilei că o să faceţi căsuţe, dar durează două zile, să vezi circ…

Aşa că am pregătit aluatul pe furiş, după ce dânsa s-a băgat să-şi asculte povestea de seară. I l-am arătat doar când am văzut că se adună corespunzător, în bila binecunoscută de la plăcintele mele englezeşti. L-am şi gustat. Nu e nici prea dulce, nici prea picant. Avem acum în frigider două bile de cocă din care vom construi pereţi, coş, acoperiş şi alte minuni. Sper să-mi iasă. Pentru decor vom folosi bombonele şi glazură de zahăr. Cât de complicat poate fi? Zic şi eu…

Well…

E gata. Atât putem şi nu mai mult. Dar a fost o dimineaţă interesantă! Nu ştiu dacă vom repeta experienţa, de data asta ne-am distrat. Am găsit prin dulapuri şi creioanele de decorat de la Dr. Oetker şi zahărul tos pentru royal icing. E o treabă foarte migăloasă, dar acoperitul căsuţei cu “zăpadă” e amuzant, pentru că se face cu degetele. N-am avut suficiente bomboane, însă Irina e încântată. Acum decorează brăduţi, să-i plantăm pe lângă casă.

A propos de cât de greu poate fi… Dacă faceţi pereţii prea groşi, veţi avea nevoie de scobitori ca să-i proptiţi unii în alţii. Rezervaţi-vă însă o zi întreagă pentru curăţat bucătăria.

12 Comments

  1. Natalia

    Si eu sint pe aceeasi lungime de unda. De multi ani planuiesc sa fac casuta, si abia anul asta simt ca m-am “copt”. N-am nici eu martipanuri si alte minuni de-ale cofetareselor, doar niste decoratiuni din pasta de zahar primite de la o prietena si o reteta compilata din mai mutle gasite pe net. Ma apuc de treaba abia saptamina viitoare. Mult succes!

  2. Ale

    Coloranti alimentari eu am luat din piata. De la aia care vand paste, zahar, ulei, otet, rahat varsat, pufuleti, sare grunjoasa, borcane goale, bulion, etc. Sunt cinvinsa ca in toate pietele exista asa ceva. Nu sunt magazine, sunt comercianti cu tarabe. Sunt ieftine si de mare efect la glazurat. Sprit d’ala am facut din punga de ikea, d’aia cu zip, ca are colturile perfecte.

    Bafta! Si nu-ti trebe tipare de pe net. Faci din hartie ce model de casa vrei tu. Masori, tai, faci o macheta, vezi cum se imbina si gata.

  3. la Unirii există un magazin unde si cele mai indrăznete vise de cofetăreasă pot prinde contur. Cam prin spate la Cocor.
    Si eu am făcut turta dulce, mai am doar de decorat. Numai că a mea s-a mancat deja jumătate, nedecorată.
    Stii că e bine să o lasi cel putin o săptămână până să vă băgati dintii in ea, da?

    • Crinuta, e magazinul Wilton, stiu de el, am fost acolo si am plans langa vitrina. Ala e pt liga profesionistilor…

  4. Nooo, e clar ca voi jucati in alta liga! Eu voiam sa ma laud cu supa mea cu galuste si intru aici si citesc de casute de turta dulce. Si vad si prima casuta si-mi sta inima in loc, asa de frumoasa era. Si ma gandesc ca-i facuta de Ada cu burta si de Irina cu doua manute de copil si-mi sta a doua oara inima. Noroc ca mi-am mai revenit cand am vazut ca prima casuta este doar o aspiratie, dar faza cu scobitorile si cu peretii grosi m-a convins: lasam supa cu galuste si cautam casuta la magazinul de casute de turta dulce. Am zis!

    • Mult mai intelept… As prefera sa decorez un kit gata preparat decat sa mai trec prin chinurile scobitorilor! dar n-am vazut in comertul socialist de stat…

  5. Natalia

    Foarte frumoasa v-a iesit casuta, si mai ales daca e prima!

Trackbacks/Pingbacks

  1. Cum ne-am hotărât să renunțăm la obiceiul cu căsuțele de turtă dulce | In joaca - […] am încercat multe variante. Prima oară am încercat să fac eu. Am avut pattern, am avut rețetă, n-a ieșit.…
css.php Privacy Policy