HOT TALK: Teoria Conspiraţiei: Cazul Disney
Vă place Disney? Mie da. Sunt fan al desenelor animate clasice, în special al celor mai vechi. Sunt mereu cu ochii pe rafturile de la hipermarket, abia 
aştept să iasă Mica Sirenă din Vault (dacă nu ştiţi, în fiecare an, unul dintre filmele clasice intră în acest “vault” sau seif, mai pe româneşte, şi vreme de şapte ani nu se mai găsesc de cumpărat pe nicăieri în lume. Ce găsiţi acum se cheamă “Începuturile lui Ariel” şi nu are prea multe în comun cu povestea pe care o ştim noi de la Gala Desenelor Animate. E o tehnică de marketing, e adevărat, Disney e un imperiu în care toate rotiţele par perfect unse). Am aplaudat din toată inima producţiile traduse în limba română şi minunat ilustrate. Preferatele mele sunt Peter Pan şi Frumoasa din Pădurea Adormită. Când am recunoscut vocea lui Valentin Uritescu în rolul lui Smith am sărit doi metri în sus de bucurie. Iar melodiile din Frumoasa din Pădurea Adormită sunt cântate ireproşabil. Dacă spun Mediana Vlad, puţini vor fi cei ce ştiu despre cine vorbesc. Dacă spun Aurora sau Wendy, cu siguranţă îi veţi recunoaşte vocea. Abia după minute bune de săpături pe internet am descoperit că în Cars, spre exemplu, vorbesc actori ca Marcel Iureş, Coca Bloos şi alţii pe care pun pariu că nu i-aţi mai văzut de mult pe viu, la teatru. În comparaţie cu ororile de pe canalele de televiziune dedicate copiilor, poveştile Disney mi se par opere de artă. De-adevăratelea.
Poate de aceea, aseară, imediat după ora 12 când am deschis mail-ul şi am găsit mesajul despre conspiraţia Disney întru propăşirea pornografiei, satanismului şi pervertirea copiilor, am amuţit. Pentru cei ce au vreme, puteţi citi detaliat, în limba română, această teorie a conspiraţiei masonului [Download not found].
Mărturisesc că eram obosită şi n-am citit cu răbdare cele 18 pagini traduse de o doamnă pe nume Eva Teodorescu. Am reţinut însă că în semnătura lui Walt Disney unii vor cu tot dinadinsul să vadă şi ce nu este, ca babele ce descoperă cruci prin cartofi… că pe coperta de la Mica Sirenă apare un falus (deghizat în turn de castel), că într-un nor de praf ce apare în Regele Leu se poate citi cuvântul sex , iar preotul din Mica Sirenă are o erecţie în văzul lumii şi că Alladin îndeamă tinerii să se dezbrace. Rockerii or să râdă cu mine acum, ştim cu toţii teoriile potrivit cărora anumite melodii redate invers diseminau mesaje sataniste. Teoria explicată cu lux de amănunte îl demonizează pe Walt Disney şi-i pune în cârcă fapte care, dacă sunt adevărate, sunt grave. Cu ajutorul lui Don Pandele (care are alt fus orar) am reuşit să stabilim că nu iese foc fără fum. Cărţile citate în pdf există. Preotul din Mica Sirenă, în adevăr, pare să aibă o problemă, după cum se poate vedea în clipul de mai jos.
Celelalte teorii au fost demontate cu multe argumente aici. Şi poate tocmai cantitatea argumentelor îi poate face pe unii dintre noi să ridice din sprânceană.
Încă nu ştiu în ce măsură teoria conspiraţiei şi demonizarea lui Disney şi a imperiului său au baze reale. Ştiu că am rămas cu un gust amar. Peste acest gust amar s-a suprapus vestea că aceeaşi companie (Disney) se pregăteşte să dea înapoi banii celor ce au cumpărat DVD-uri cu Baby Einstein, în speranţa că proptirea fiului sau fiicei de câteva luni în faţa televizorului, cu ochii la filmele cu pricina, îi va transforma în genii. (Detalii veţi citi pe larg despre acest subiect în Ziarul Copiilor, o prietenă mă ajută cu traducerea articolului din NY Times. Sper că mâine va fi online.)
Ce am învăţat de la Irina în această privinţă e că anumite desene animate (sau chiar clipuri video aparent complet neviolente) îi pot speria pe copii. Mi-o amintesc refugiindu-se în braţele tatălui ei când căluţul dintr-unul din filmele Baby Einstein mânca o floare. Mişcarea cu care căluţul hăpăia petalele florii era bruscă şi însoţită de un zgomot puternic şi asta o speria. Mai târziu, când a descoperit-o pe Barbie, i-a fost frică mai întâi de căpcăunul din “Barbie şi al ei Pegasus Magic” şi apoi de celebrii schyzite, monştrii care le pândesc pe zânele fluture, să le mănânce.
N-am sperat niciodată că dacă se uită la Baby Einstein, Irina va fi un geniu. Am sperat doar la un răgaz de 20 de minute, cât să fac un duş. Sau de 30 de minute, cât să apuc să stau cu soţul meu la o vorbă, în bucătărie. M-am folosit de filmele de la Baby Einstein cu neruşinare, în exact acest scop, să cumpăr puţin timp. Iată, însă, că Societatea Pediatrilor Americani recomandă ca până la vârsta de doi ani, copiii să nu fie DELOC expuşi la TV. Este până la urmă alegerea oricărei mame. Noi am învăţat multe din acele filme. Am învăţat să ne jucăm, să privim, să ascultăm. Să ne uităm la detalii.
Când Irina a crescut şi putea vedea un film de o oră şi ceva, am profitat iar de basmele de la Disney ca să-i umplu seri ploioase sau zile cu febră. Şi da, am observat că dacă vede mai mult de două filme (se mai întâmplă, rar, dar se întâmplă) tendinţa ei de a rămâne pe canapea şi a nu face nimic, creşte.
Cu toate astea, Irina nu şi-a pierdut inocenţa privind la filmele Baby Einstein şi nici la basmele clasice de la Disney. Ba chiar a învăţat despre Ceaikovski, despre Balet, despre Lacul Lebedelor. Iar eu, privind alături de ea aceste dvd-uri, am aflat că prea mult talent poate însemna un chin extraordinar. Cred că e bine ca fetiţele să crească aspirând să devină prinţese şi nu Hanna Montana (care tot de Disney e promovată). Prefer s-o văd dansând prin casă în rochia lui Belle şi cerând aripi ca ale Mariposei, decât agitându-se în costume ce imită pielea, cu microfoane inexistente în mână. Mi se pare absurd s-o cresc cu fetiţele power puffs sau cu Bratz. Şi vreau să creadă în magie, vreau să creadă în zâne, ea e convinsă că eu însămi fac vrăji cu ciocolată, mai are puţin timp la dispoziţie să creadă, mâine-poimâine începe şcoala şi o să afle. Şi despre Moş Crăciun. Şi despre zâne. Deja trucul cu moneda ascunsă când într-o mână, când în cealaltă nu mai ţine la domnişoara. Dar gândul că Mickey Mouse în ucenicul vrăjitor e un nemernic de satanist, mă înfioară.
Sigur, nu toate filmele de desene animate SUNT pentru copii. Madagascar spre exemplu. Nici o treabă cu copilăria. Acolo da, sunt poante deocheate, sunt dialoguri pentru oameni maturi, treaba e pe faţă. Dar lăsaţi-mă să mai cred în Mickey Mouse şi în Minnie Mouse şi să mă încânt de rochiile prinţeselor din basmele clasice de la Disney. Am şi o scuză, nu că aş căuta neapărat una. Pe vremea mea, desenele animate erau o dată pe săptămână. 15 minute, sâmbăta. Erau evenimentul săptămânii. Pentru că de Bălănel şi Miaunel şi de Mihaela mă cam săturasem. Gala Desenelor Animate, cu Tom, Jerry şi mici secvenţe din Albă ca Zăpada lui Disney au fost copilăria mea. Ei bine, s-au găsit oameni care să spună că Tom şi Jerry promovează violenţa. Păi, da. Se cam caftesc. Şi Sylvester cu Tweety se fugăresc. Şi Wile E Coiotul cu Road Runner. Toţi se fugăresc şi caută metode să-şi vină de hac. Să le interzicem deci, lăsaţi să intre în arenă monştrii, roboţii, alienii, bratz şi power puffs, ce atâta Bugs Bunny. Ce atâtea prinţese! Nu. Hanna Montana! Dar staţi, Hanna e din aceeaşi gaşcă, diferă doar vârsta celor din target. Mai bine închidem teveul. Cel mai bine!
Îi mulţumesc lui Oaki, de la care am primit pdf-ul despre Disney. Mi-a dat o temă de reflecţie. Mă mai gândesc dacă Disney e Mason şi unealtă a Illuminati-lor. Vă rog citiţi şi spuneţi-mi, voi ce credeţi. Vă mulţumesc.
Related Posts
Tags
Share This
Daca aprofundezi tema cred ca o sa poti scoate o cartica semnata sub pseudonim:-) A.D. Brown:-))
…si noi am aflat ca teletubu’ ala cu gentuta rosie e gay taman cand voia Catri numai teletubi:)))
Cine, mai? Tinky Winky??? Gay? Noooooo.
ba daaa
de Disney nu stiu ce sa zic, am crescut cu desenele astea, le-am vazut si la diverse virste, apoi cu copilul meu, n-am bagat nimic de seama
am sa-mi intreb cupilu din dotare ca el e mai informat in chestii din astea – loool – imi amintesc si acum fatza lui usor amuzata, usor jenata, cind a trebuit sa-mi spuna de Tinky Winky si nici ashea nu am priceput – ca el mititelul nu-mi dadea nici un detaliu, doar zicea ” e … stii tu … are semnul ala pe cap … “
scuze, nu am vrut sa iasa asa.
Stiu cum te simti, pentru ca si eu cand am citit asta [eu fiind super fana Disney] am avut o dezamagire totala. Din nou, nu stiu ce sa cred…ma rog, eu am crescut f ok uitandu-ma la filmele Disney, sunt intreaga nu dependenta de vreun desen subliminal asa ca nu prea m-au afectat deci presupun ca sunt ok. Totusi, e ciudata toata chestia asta.
Dar nu e cazul de scuze. Eu iti multumesc. Habar nu aveam!
e posibil. am citit recent niste articole care m-au convins pe deplin ca lady gaga e o papusa brain controlled by illuminati si acum vad niste analogii in simboluri si aici, hm.. cred ca ceva dubios e in spatele disney, gen pornografie, pedofilie, etc.. sint convinsa ca nimic atit de grandios si pur nu se dezvolta si nu rezista fara un suport solid murdar, dar asta nu inseamna, in cazul de fata, ca trebuie negate filmele … pe linga eu sint fan pixar, in orice caz..si uite, copilul tocmai cere “compania de monstri”;)
Nu stiu cine e lady gaga. Pixar ne place si noua.
Sincer, mason sau nu eu iubesc desenele Disney si copiii mei se vor uita in continuare la ele :),
Asta e .
haide ma, cintareata aia “tare”, lady gaga, ce naiba 🙂 http://vigilantcitizen.com/?p=1676
p.s. erectia aia de la preot e penala, zau, imi pare o sabotare din interior a creatorilor 🙂
in schimb mesajele subliminale cu sex, dezbracare si vraji cred ca sint cam trase de par, nu zic ca nu ar fi ceva manipulare, insa, sa strecoare cuvintul sex printre replici..hm. noi ce sa mai zicem, cu folclorul nostru de cacao, in care se fura, se minte si se taie burti la greu ?
deci nu e erectie, era genunchiul. oameni rai!
Si tocmai am azi am aflat ca o sa apara DVD-ul cu Alba ca Zapada si cei 7 pitici si m-am bucurat ….
cand apare?
Si eu am citit despre asta acum vreo doua zile. Dar nimeni nu-mi ia Alba ca zapada, da? Nimeni! Si recunosc aici clar si raspicat ca jupoi net-ul de filme de desene animate Disney. “Legal”. Ca sa le am peste cateva luni ca sa i le prezint lui Rares. O fi chestie de gusturi, dar mie desenele astea colturoase nu-mi plac. Si iubesc Pixar. Si noi mergem la film sa vedem Cars. Asa ca tot Disney people ramanem pana la noi ordine :).
‘Aide mai, ca-ti iau eu Alba ca Zapada. De ziua ta. Cand e ziua ta?
Ada, eu am vazut ALba caZapada in Carrefour sambata trecuta. Tradusa, tot tacamul.
pffff. Ok Merci. Da’ pe tinkerbell 2 o are cineva?
Eu face alergie deja la teorii conspirationiste :). De multe ori din lipsa de preocupare unii cauta nod in papura in orice.
Nu zic ca nu iese fum fara foc … dar si exagerarile ….
Si eu am folosit TV-ul in acelasi scop – un pic de liniste.
N-am exagerat niciodata, nici cu calitatea programelor, nici cu durata.
Si nu cred ca e o nenorocire daca Anna a inceput sa urmareasca 10 minute pe zi (mai mult nu are rabdare) un programel amuzant, childfriendly si chiar educativ.
Si o spun cu mana pe inima ca e educativ, pt ca le-am vazut pe amandoua cu chestii venite de acolo.
Nu, nu vorbesc de Baby Einstein, e Playschool, emisiunea locala.
Dar si la BE sunt, asa cum spui si tu, Ada, lucruri dragute – muzica, animalute, etc.
Ca si la Disney.
Discernamantul oricum e la mama si tata, nu la copil. Chiar daca prinde ceva in neregula, parintele are rolul de a explica, a indruma, a face educatia finala, a trasa granitele.
Cat despre teorii din astea … nu se termina niciodata, sa fim seriosi, daca le-am lua in serios pe toate am ajunge la balamuc.
eu fac alergie! 🙂
Si eu iubesc Disney si oricat de mason ar fi fost, oricat de pervers, copiii mei se vor uita la desenele lui. Prefer chiar si “erectia” preotului, sex-ul inserat nu stiu unde decat monstrii, robotii, bataile, bakuganii, etc de pe posturile tv. So, eu nu cred in teorii de-astea, sunt convinsa ca exista o discreditare a lui in favoarea promovarii ororilor din ziua de astazi si numite, aberant, desene animate pt copii, asa ca nu voi inceta sa ma uit, alaturi de copiii mei, la Disney.
Baby Einstein avem si noi, pe Rayan nu l-a pasionat insa deloc. Poate le-am obtinut cand era deja prea mare. Philip nu s-a aratat nici el extrem de interesat, asa ca am renuntat.
Doritorilor le mai recomand si JimJam, un post de desene animate, dragute, educative, cu fabule si alte cele, fara limbaj vulgar, fara batai, in culori frumoase si personaje simpatice.
Si btw, Alba ca zapada a aparut deja. O gasesti cu siguranta la Diverta. Si banuiesc ca si la Carturesti.
Erata: nimeni nu-mi ia=nimeni nu-mi fura :P. Dar nu zic nu la cadou :).
nu-i bai…
orice poate fi interpretat in orice fel.
erectia, daca asa o fi, e evidenta, nu ostentativa.
pentru copiii care nu stiu ce-i aia, nici o problema.
pentru cei care stiu… nu mi se pare nici pentru ei.
Eu cred in discernamantul parintelui. Si prezenta lui alaturi de copil, mereu disponibil sa explice, sa povesteasca, sa transforme, daca e nevoie…
Am scris despre asta si pe blog. Am fost gand la gand 🙂
Da, mailul ala l-am citi si eu si mi-a lasat un gust amar. Dar tot nu voi renunta la Disney. Atata vreme cat alternativele sunt mai mult sau mai putin violente si urat desenate….
Nefiind initiata in taine masonice si chestii ocultiste, satanice nici nu le-as fi recunoscut in Mickey Mouse Ucenic Vrajitor. Si nu cred ca vizionand as fi inceput sa umblu ca un zombie pe-aici si sa ma duc fuga la masoni sau satanisti, Doamne-fereste! Teorii ale conspiratiei (si era sa scriu constipatiei) sunt multe: asa ar trebui sa-mi fie groaza ca fi-miu s-a nascut pe 23, cifra fatala si fatidica!!!!!!
Si nici un copil de varsta celor care se uita la Mica Sirena nu cred ca a venit sa intrebe “ce se intampla acolo, la nenea ala?” Lucrurile au tocmai importanta pe care le-o acordam.
Tati ne-a adus vineri Cartea Junglei 2 si dupa ce am vizionat-o (mai mult noi parintii decat copilu) am conchis : “e mai buna prima parte, aia de acu 40de ani!!!”
Noi o sa ne uitam la Disney in continuare! Am zis!
wow, 15 minute desene animate in vremea copilariei tale. Esti norocoasa, pe vremea mea aveam aproximativ 2 minute pe care le asteptam o saptamana.
In privinta visului, nu am copii inca dar cred ca e destul de periculos pentru un copil sa visese o viata de basm. Trecerea la realitate va fi fara preaviz si dura. Nu o spun cu rautate ci din proprie experienta.
Fiecare parinte alege cum sa isi creasca copilul, dar dupa copilaria mea de basm ce a tinut pana la 10 ani, si dupa realitatea dura ulterioara pentru care nu am fost pregatita in niciun fel, ma gandesc ca nu imi doresc ca fata mea sa treaca prin asa ceva. Prefer sa fie mai logica si mai ancorata in realitate chiar de mica.
pot sa zic doar OMG.
OMG pentru gravitatea acuzatiilor, OMG pentru stupizenia unora dintre argumente.
Nu zic ca omul e mielusel, dar unele lucruri din pdf se discrediteaza singure.
Sa o luam cu inceputul:
1. e logic ca omul dorea sa-si construiasca o imagine ireprosabila pentru el si pentru companie. Doar facea filme pentru copii.
2. “De exemplu, Hitler se spala obsesiv pe mâini de mai multe ori pe zi. Si despre Disney se povesteste ca se spala pe mâini de mai multe ori pe ora, în fiecare ora”.
Chestia asta vrea sa spuna ca Disney si Hitler au ceva in comun (spalatul pe maini), si, prin extensie, sa sugereze ca au mai multe in comun. Orice pomenire a numelui Hitler are, in general, conotatii negative. A spune ca Hitler si Disney au ceva in comun inseamna a sugera ca Disney e rau, ca si Hitler.
Manipulare de ultima speta.
3. Disney era mason. Asa…….. si? Asta inseamna ca e raspunzator de toate relele puse in carca? Si Sadoveanu era mason.
ETC.
Nu stiu daca ati observat, dar circula multe chestii pe net care arata cu degetul la grupuri si grupari. Unul dintre cele mai mare pacate ale grupurilor ar fi faptul ca membrii nu-s crestini. Au preocupari oculte, mistice, sexuale, sprijina homosexualii si vor sa corupa mintea tineretului.
Total pe invers fata de gruparile crestine.
Am asa o banuiala ca scrisoarea aceasta e tradusa din engleza si ca a fost formulata de un protestant.
Nu, nu e vina oamenilor ca nu mai grija de copii si ajung sa faca chestii dubioase, e vina masonilor, care au fost/sunt agenti FBI, care o controleaza pe Britney Spears si care programeaza oamenii prin filme cu simboluri sexuale.
I am speechless.
Ca o jurista pragmatica ce si-a si scris lucrarea de licenta pe tema “metode de interpretare juridica si consecintele asupra obiectului de interpretat” (era vorba de CEDO si era acum ceva 10 ani), pot sa iti spun un lucru: noi adultii cu mintea perversa interpretam totul, de la tonul, mimica si gestica unei alte persoane pina la te miri ce. Copiii, oricit ar fi ei de perspicace si cu un simt al observatiei f fin (cum e finutzul meu Benji care vede macarale intr-un oras in care eu niciodata nu le vad decit daca fac eforturi) nu au conceptele, prejudecatile si nici tot ce am adunat noi de-a lungul anilor ca simboluri, asta e invatat, ori ei nu au decit ce e innascut, inocenta, naivitate, o minte lipsita de “pervertirile” de care este capabila mintea unui adult si sa nu uitam un suflet pur.
De pe margine e f usor sa judeci o persoana cu copii care vezi draga Doamne isi lasa copilul 30 de minute in fata televizorului. Mai ales cind nu ai copii. Cind nu ai copii e f usor sa renunti la TV, cel mai adesea o faci de buna voie si ptr ca nu ai timp.
Si cred ca atunci cind nu ai copii, e si f usor daca nu ai nimic de facut, te pretinzi ca si posesor al unor notiuni de simbolistica si esti jurnalist/analist, what so ever, sa iti lasi mintea sa zburde pe pajistea Disney si sa gasesti tot felul de argumente “interesante”.
Eu zic ca sa nu lasam drobul ala de sare de pe unde o fi sa alunece pe meandrele concretului ca s-ar putea sa ajungem rau de tot cu etajul superior, si ce ar fi mai nasol, ne vom frustra viitorii copii de niste desene animate totusi interesante.
Si ca sa n-o mai lungesc: daca noi am crescut zdraveni la cap cu desene Disney, astia micii ce-or fi avind sa n-o faca?
Ups. Si eu ma spal cam des pe maini (in special dupa ce ma murdaresc. si asta se intampla foarte des, in ultima vreme). Asta, daca e sa ma iau dupa textul citat, ma da de gol ca-s naspa, este?
Reactia mea la citirea textului indicat a fost, poate, neobisnuita. Am ras. Pe bune. Prea mi-a evocat figuri pitoresti, de babe pe sant, comentand cu patos chestii prinse din zbor, despre care nu stiau, de fapt, nimic.
Lasa ca toate minunile insirate acolo nu par sa aiba nici o referinta (unde verific informatiile? e chestie de respect pentru cititor sa dai surse credibile pentru chestiile pe care le pretinzi adevarate. ori, draga “autor” (ma refer la Eva, cea cu teoriile conspirationiste) ma crezi stearsa cu glass-papier pe creier, si infometata de senzational de 2 lei euro-paletul?), da’n plus, asa cum spune si Xelomon, nu au pic de logica. Textul este de predat la orele de logica, la rubrica “asa nu”. Incalca grosolan regulile.
(aia cu “Disney e naspa pentru ca s-a vazut cu sahul Iranului” e de vis…)
Sa zicem (de dragul discutiei…) ca informatiile prezentate ar fi adevarate. Sa zicem ca acceptam scoaterea lor din contextul socio-istoric (lucru care le poate, evident, invalida).
Nu vad insa legatura cu decizia de a urmari sau nu desene animate clasice Disney.
Trebuie sa ne uitam atent la lucrurile pe care le priveste copilul nostru? Cu siguranta.
Si cu precizarea ca ei nu vad ce vedem noi.
O amica s-a temut teribil ca, dupa ce-a vazut Peter Pan, fiu-sau de 5 ani o sa se arunce de pe mobile, ca sa zboare si el. Copilului nici prin cap nu i-a trecut. (I-a explicat ulterior maica-sii ca numai Peter si Wendy zboara, pentru ca ei o au pe Tinkerbell.)
Concluzie: Ada, daca mai dai peste asemenea informatii, sunt interesata sa le parcurg. Ca-s instructive – chiar daca la un alt nivel decat cel intentionat!
Sunt prostii…daca imi dati juma de ora va pot demonstra ca site-ul asta e un site de satanisti fara ca nimeni sa poata contesta. Sincer nici nu am citit articolul…e o pierdere de vreme!
1. Am crescut de la 2 ani cu Disney. Parintii mi-au spus ca recitam dialogurile din Pinocchio. Nu stiu daca asta mi-a influentat cu ceva imaginatia sau mi-a sporit talentele, ori am fost introdusa intr-un program de ‘manipulare’. Cert este ca am 22 de ani si 4 romane de fictiune publicate in limba romana, plus o culegere de povestioare in limba engleza scrisa in primii ani de scoala. Am 2 atestate de limba japoneza recunoscute international. Sunt tehnician in arta monumentala, in urma absolvirii liceului de arte plastice. Pe youtube, am un canal in care am postat 22 de cover-uri si dublaje personale Disney, la cea mai inalta calitate. Oi fi normala? Oi fi ajuns asa din cauza ca urmaream in copilarie desenele Disney? daca nu, inseamna ca e grav…
2. Lasand la o parte motivele obscure care i-au determinat pe producatori sa introduca asa-zisele mesaje subliminale, inclusiv scena din “Micuta sirena” (pe care sincer eu nu am sesizat-o pana acum), credeti ca un COPIL INOCENT ar putea sa stie, sa inteleaga, sa sesize, sa capteze aceste informatii?? Si in ce masura aceste “scapari” pot afecta subconstientul copilului? Daca o mama isi incurajeaza fata de 11 ani sa aiba un prieten (baiat) la scoala, iar acea fata, la 18 ani, ajunge o mica tarfulita, nu stiu in ce masura desenele Disney se fac vinovate de comportamentul fetei.
3. Si uite ca l-au scos pe Disney tapul ispasitor. Si, cum mai nou este la moda, aflu ca a fost si mason. Sincer vorbind, din toate timpurile, de la regi si imparari pana la magnatii zilelor noastre, nimeni nu a fost usa de biserica. Toti cei ramasi in istorie au avut “their own dark-side”.