10 Impresii post-înțărcare

23 May 2012 by

E grozav să stai dimineața acasă într-o zi ploioasă, ai vreme de scris cât stă copilul cu spatele la duck tv și își face de lucru cu o linguriță și o sticluță de ojă.

Am să scriu scurt, pentru că pe tema asta curg valuri de cerneală și de pixeli și efluvii întregi de sentimente, care mai pozitive, care mai negative și până la urmă nu putem reinventa la infinit roata și apa caldă.

Am înțărcat copilul. La un an, o lună și două săptămâni. N-a fost greu pentru ea, mie mi-a trecut destul de repede blues-ul post înțărcare (depresiile mele nu-s post natale, mereu au legătură cu tăierea ombilicului de lapte), fizic sunt bine. Lia e veselă și mănâncă aproape orice (ok, nu lapte și derivate de lapte, încă), biberon tot nu există,  dar nimeni nu suferă din pricina asta.

Sunt fericită că am trecut pragul ăsta cu Lia. Mă bucur că am reușit să o duc dincolo de pragul de un an, cu 7 luni mai mult decât pe sora ei.

Concluziile mele privind alăptarea sunt acestea:

1. E bine/indicat/de dorit/cumva firesc să alăptezi bebelușul.

2. E bine să-ți propui/să încerci/să ceri ajutor/să faci tot ce poți tu ca să alăptezi.

3. Dacă reușești, e bine să alăptezi la cerere. Cei mai mulți dintre copii se reglează după câteva zile/săptămâni și nu stau etern agățați de sânul mamei. Dacă nu reușești e bine să nu dai în psihoze pe tema asta, nu ești mai puțin mamă.

4. E util să ai sutiene de alăptat, eșarfe și bluze speciale pentru alăptat discret.

5. E de bun simț să păstrezi simțul proporției și al discreției atunci când alăptezi.

6. Alăptatul în public e o opțiune personală a fiecărei mame, nu un “must do”. Mamele care alăptează în public au dreptul dar nu obligația de a o face doar ca să simtă că aparțin unui grup. Există camere de alăptare.

7. E bine să dai altora sfaturi despre alăptare (atunci când sunt cerute în mod expres).

8. E bine să recomanzi persoane specializate care pot lămuri lăuzele mai bine decât tine, chit că informațiile pe care ai putea și tu să le oferi sunt aceleași. Vocile autorizate însă sunt necesare în primele zile cu copilul acasă.

9. E bine să stai departe de eternele dezbateri pe tema asta. Dacă ai nevoie de o răfuială, subiectul alăptare e generos în atragerea animozităților.

10. E minunat să conștientizezi că bebelușul e copilaș, că ritualul de culcare este adaptabil nevoilor vârstei, că puiul  se desprinde măcar la nivel simbolic de Sfânta Țâță și poate să treacă la chestii mai interesante (cum ar fi răscolitul coșului de hârtii, așa cum face cineva mic exact în acest moment)

Tuturor surorilor mele întru maternitate, hrănit cu lapte praf și alăptat le doresc să-și păstreze zen-ul, simțul umorului și conștiința împăcată că fiecare face cum crede că e mai bine pentru copilul său. Și nu uitați: nu trebuie să fiți “cea mai bună mamă din lume”. Uneori e de preferat o mamă suficient de bună.

Mamele sunt oameni. Ca mine, ca tine, ca voi. Pace.

13 Comments

  1. ai lav iu

  2. aceeasi ada atat de sensibila, echilibrata, cu atat de mult bun-simt… ce mai, ti-am mai spus-o de atatea ori, esti un om, o femeie tare Frumoasa (cu F mare intentionat).

  3. maria

    Cred ca ai ales EXCELENT momentul.
    Fetita mea are (de ieri) 1 an si 2 luni. Pana de curand sugea seara, noaptea, dimineata si la somnul/somnurile de peste zi.
    De vreo saptamana, in jocul alaptarii face ea regulile: “dai, dai”, “pti, pti (=laptic)” sunt la ordinea zilei, impinge cat colo un san si il trage pe celalalt…
    Mi se pare ca intarcarea va fi, in conditiile astea, foaaaaaarte grea…
    Aproape as regreta ca nu am facut-o mai demult (pentru binele ei, sa ii fie mai usor sa accepte). Are insa o nenorocita de alergie la laptele de vaca care ne obliga sa prelungim cat se poate alimentatia naturala (daca vreau sa ajunga si la ea vreun strop de lapte…)

  4. Iris

    O postare de plina de bun-simt, asa cum ne-ai obisnuit! Nici eu nu sunt de acord cu auto-intarcarea atunci cand copilul se simte pregatit…In locul suptului de la ora 5 dimineata ii dai ceai?

    • Nu, nici n-am încercat, o tentăm cu diverse tipuri de cereale şi din când în când cu lapte napolact. Ne cam refuză. Aşa că o tratăm cu biscuiţi făcuţi de bunica, pâine prăjită, grisine… D-astea. Oricum rămăsese doar cu suptul de noapte, care era mai mult joacă.

  5. nina

    Dar cu LP de continuare nu merge? De la un an si o luna-cand l-am intarcat pe fiul meu am introdus biberonul si laptele praf..initial ii dadeam lapte cu seringa de la nurofen- nu vroia biberon 🙁 insa cu timpul l-a acceptat..si dupa 2 ani bem laptele praf de continuare cu succes…

  6. LIV

    Imi place de mor cum stii tu sa le spui, “bobocule”!

  7. Squiko

    In primele mele zile de alaptat m-am gandit doar la posturile tale si la clip-ul cu alaptatul. Fetita mea are nevoie de extra lapte praf ca sa putem cu totii sa facem fata vietii. Si datorita tie si sfaturilor “real life” pe care mi le-ai dat, am acceptat cu mare senitatate acest lucru. Banuiesc ca altfel m-ar fi incercat o mare depresie ca nu pot sa imi hranesc copilul suficient…
    Si pentru asta am sa iti fiu mereu grateful. 🙂

    Hug!

    • Sa cresteti mari, cu orice fel de lapte pofteste inimioara dvs. Ai grija cu completarea.

css.php
Privacy Policy