10 lucruri (ne)plăcute despre alăptare

1 Aug 2012 by

Este săptămâna mondială a alăptării şi organizaţiile care promovează acest act absolut natural m-au invitat să mă alătur celor ce susţin hrănirea bebeluşilor cu lapte de mamă.

După cum ştiţi, eu nu practic activismul în nici o direcţie, nu pledez pentru alăptatul în public şi nu consider că laptele praf este moartea. Dar cred sincer că pentru binele mamei şi al copilului, toate proaspetele mame ar trebui să acorde o şansă alăptării.

Aş vrea să fac o listă cu lucrurile pe care nu vi le spune prea multă lume despre alăptare. Sunt concluziile mele personale, nu le proclam literă de lege, nu doresc să vă conving că eu am dreptate şi nu aveţi de ce să mă mai convingeţi nici voi pe mine.

1. Alăptatul este dificil, cel puţin la început.

2. Doare, dacă poziţia bebeluşului la sân e defectuoasă.

3. Pentru a fi confortabil pentru mamă presupune o logistică destul de scumpă (pernă de alăptat, pompă, recipienţi de stocare, sterilizator, încălzitor, biberoane, tetine, tampoane de sân.)

4. Sânii se lasă, iremediabil pe altă cale decât chirurgicală. (Ok, nu toţi, mi se strigă din sală, desigur, există chirurgie plastică, există săli de sport şi alte artificii, în cazul meu şi al multor cunoştinţe aşa a fost, jur.)

5. Sfârcurile se transformă for ever after. Nu mereu în bine. (idem paranteza de mai sus)

6. Durează până când bebeluşul îşi formează o rutină suportabilă pentru restul familiei.

7. Febra laptelui este neplăcută, dureroasă, terifiantă.

8. Alăptatul nu este o metodă contraceptivă eficientă.

9. Generază multe momente de îndoială, oboseală, neputinţă, durere, lipsa stimei de sine şi autoblamare eternă.

10. Nu este nici pe departe unica metodă de stabili o legătură solidă, reală, intimă, indestructibilă cu copilul.

Veţi citi probabil din ce în ce mai des afirmaţii de genul: Copiii alăptaţi sunt sănătoşi, frumoşi, mămoşi, inteligenţi şi devreme acasă. Copiii hrăniţi cu lapte praf sunt: obezi, abulici, apatici, mai puţin inteligenţi, mai puţin mămoşi, mai predispuşi la toate nenorocirile din lume.

NOT SCIENTIFICALLY PROVEN, MOVE ON.

DAR

M-am bucurat din tot sufletul că am putut alăpta doi copii, atât cât s-a întâmplat. Că în ciuda celor enumerate mai sus, am reuşit să strâng din dinţi, să trec peste ragade, să mă înconjor de toate gadget-urile pe care eu le-am considerat utile, să găsesc forţa de a fi suzetă 24 din 24, de a dormi puţin, de a nu mai încerca să fie ca mine, de a nu-mi fi teamă să spun când am obosit, când n-am mai putut, când m-am plictist, de a cere ajutor atunci când am avut nevoie, de a căuta informaţii atunci când n-am avut destule, de a încerca orice a fost nevoie pentru ca laptele meu să ajungă la bebeluş. Am găsit poziţia cea mai confortabilă, răbdarea de a sta pe loc, mi-am călcat pe ego, pe dorinţa de a-mi lua câmpii, pe neputinţă, pe ignoranţă. N-am lăsat pe nimeni să-mi spună că laptele meu nu e suficient,  nu e de-ajuns, nu e hrănitor, nu e la fel de bun ca un lapte praf. Desigur, toate acestea le-am făcut la al doilea copil.

Când vă veţi afla în punctul 9, strigaţi. Cereţi ajutor, cereţi time out, chemaţi consultanţi, priviţi-vă în oglindă şi spuneţi-vă: o fac pentru bebeluşul meu. E printre cele mai mici sacrificii pe care le veţi face, printre cele mai mari daruri pe care i le veţi da.

N-aş fi putut face asta fără soţul meu, fără înţelegerea lui, fără ajutorul lui, fără mângâierile lui, fără tandreţea lui, fără răbdarea şi înţelegerea surorii celei mari.

Dedic acest post prietenelor mele Bogdana, Maria, Oana, Alina, Ana, Delia, Raluca şi tuturor celor care au alăptat sau au încercat să alăpteze şi celor care au ales pur şi simplu ce li s-a părut mai bine pentru ele şi copiii şi soţii lor.

Pornesc de la premiza că toate cititoarele mele sunt mature, citite, informate sau informabile şi vă urez ca alăptarea să fie o experienţă cel puţin la fel de bună cum a fost în cazul meu.

Pledez pentru încetarea controverselor inutile, din care nimeni nu câştigă nimic.

 

 

60 Comments

  1. Caro

    Ce sa inteleg din “3. Pentru a fi confortabil pentru mamă presupune o logistică destul de scumpă (pernă de alăptat, pompă, recipienţi de stocare, sterilizator, încălzitor, biberoane, tetine, tampoane de sân.)”? Mare parte din cele enumerate (daca nu mai multe chiar), plus mai mult timp si atentie/grija, il solicita si hranirea cu lapte praf. Poti sa nu faci activisim, nici nu e cazul, dar de ce facem un lucru simplu si natural (ok, cuvantul “natural” e devalorizat de prea multa utilizare, dar asa e procesul asta – natural!) sa para complicat, costisitor si datator de batai de cap?! Incalzitor? Biberoane? Sigur vorbim de alaptare?

    • Draga Caro,
      Tot arsenalul pomenit mie mi-a fost de folos. Daca faci febra laptelui trebuie sa folosesti o pompa si ca sa stochezi laptele trebuie sa ai recipienti sau pungi sterile si ca sa poti da laptele ala bebelusului (desi exista si varianta cu “pune-l la flori”) trebuie sa ai biberon si tetine care si ele trebuie sterilizate. Asa cum am spus in text, aceasta a fost experienta mea, buna, rea, asa cum s-a intamplat. Nu avem toate norocul sa mearga alaptatul ca uns din prima clipa.

      • babymanager

        Buna Ada! Cu siguranta a doua experienta cu alaptarea a fost mai placuta si ai invatat din greseli.Bravo tie ca nu ai renuntat si ti-ai ascultat instinctul! Am devenit foarte comode si renuntam la primul obstacol. Consider ca daca ne informam mai mult, reusim sa avem o experienta pozitiva.

        Ana

  2. Ai, ma, Ada, nu mai arunca asa fumigene… pui 10 anti-alaptare si lasi un mare DAR la finalul postarii.
    Uite, as vrea sa impartasesc din experienta mea si a maica-mii (asistent neonatolog timp de 20 de ani pe vremea lui Ceasca, cand asistenta urmarea copiii si ceva vreme dupa nastere – si se statea cate o sapt. in spital la nastere). Nu ca sa te conving pe tine, ca doar ai mai multa experienta decat mine aici, ci ca sa citeasca si persoanele incepatoare 🙂

    1. Alăptatul este dificil, cel puţin la început.
    Da, POATE sa fie dificil, dar nu e asa ptr toate femeile. Culmea, cele care au mai putine probleme la inceput ajung sa renunte mai repede la alaptat (poate pentru ca nu s-au “luptat” atata la inceput?).

    2. Doare, dacă poziţia bebeluşului la sân e defectuoasă.
    Da, e adevarat ca POATE sa doara cand copilul nu e pus bine. De-asta e rolul mamei sa se informeze asupra mai multor pozitii (sau sa-si urmeze instinctele, daca poate). Si e unul din motivele ptr care exista asistente in spital, doctori, consilieri in alaptare, ca sa ajute mama.

    3. Pentru a fi confortabil pentru mamă presupune o logistică destul de scumpă (pernă de alăptat, pompă, recipienţi de stocare, sterilizator, încălzitor, biberoane, tetine, tampoane de sân.)
    Dubios… as fi pus pe lista sutien ptr alaptare, eventual tampoane si poate o perna de alaptat. Dar biberoane, sterilizatoare, incalzitor?? Pai alapteaza sau ii da LP?? Si daca alege varianta alaptarii cu niste lapte muls si dat in biberon, tot nu are nevoie de sterilizator/incalzitor.

    4. Sânii se lasă, iremediabil pe altă cale decât chirurgicală.
    Din pacate, sanii se lasa iremediabil in timpul sarcinii. O spune orice doctor. Ca alaptezi, ca nu, sanii ORICUM se lasa. Asta e natura 🙁

    5. Sfârcurile se transformă for ever after. Nu mereu în bine.
    Si sfarcurile se modifica din timpul sarcinii…

    6. Durează până când bebeluşul îşi formează o rutină suportabilă pentru restul familiei.
    Nu cumva chestia asta e valabila si ptr bebelusii hraniti cu LP? Ok, or manca la ore fixe, dar somnul, timpul de joaca nu sunt la aceleasi ore nici pentru ei. Oare n-ar fi un pic mai usor sa acceptam ca, pur si simplu, bebelusii (indiferent de cum mananca) isi fac un program dupa ceva vreme?

    7. Febra laptelui este neplăcută, dureroasă, terifiantă.
    Nu toate femeile fac febra asta, slava Domnului. Din pacate, si femeile care nu alapteaza pot face febra laptelui 🙁 natura, bat-o vina…

    8. Alăptatul nu este o metodă contraceptivă eficientă.
    Depinde foarte mult de organismul mamei. Insa LP nu este in nici un fel contraceptiv. Sau poate e – cand ne gandim la costul lui :))

    9. Generază multe momente de îndoială, oboseală, neputinţă, durere, lipsa stimei de sine şi autoblamare eternă.
    Offf… nu ziceai chiar tu ca vinovatia face parte din meseria de mama? Ma tem si ca partea cu LP sufera de aceleasi temeri, indoieli, oboseli… si ei mai si platesc LP si se scoala noaptea sa faca biberoane.

    10. Nu este nici pe departe unica metodă de stabili o legătură solidă, reală, intimă, indestructibilă cu copilul.
    De acord. Dar stai asa, rolul alaptarii nu e IN PRINCIPAL hranirea copilului?? Ca vine la pachet, in multe cazuri, cu o legatura aparte cu bebelusul, e un bonus. Bonus care poate veni si la LP, pentru ca asta tine de mama.
    O mama care-si hraneste copilul cu LP nu e mai putin mama si nu are o legatura mai putin reala cu copilul.

    Apropo, eu fac parte din mamele care s-au chinuit aproape 2 luni cu ragade, dureri si furia laptelui, dar mi-am dorit tare mult sa alaptez. De ce? Fiindca, pentru mine, ma ajuta sa-mi demonstrez ca sunt (mai aproape de) femeie. Si fiindca n-am vrut nici de-a naibii sa dau bani pe LP.
    In Saptamana Alaptarii sarbatorim alaptarea ca pe un act natural – despre asta ar trebui sa fie vorba – celebrarea unui act natural.

    • Draga mea tu ma cunosti de multa vreme, scria acolo post in progress, scriu si eu cand si cum apuc. Am vrut sa spun ca si atunci cand alaptarea nu e chiar ca-n filme, se poate. Si sper ca finalul articolului meu a spus exact asta. Imi pare rau de cele doua luni ale tale, la fel am patit si eu la Irina, la Lia a fost altfel. Tot cu febra laptelui dar fara ragade, cu arsenal si stare buna de spirit si atmosfera in casa chiar n-am avut un debut greu. La al doilea e mereu mai simplu.

  3. Alexandra

    Buna. Eu nu am avut absolut nicio problema cu alaptatul. Si absolut niciun device. Am avut, in schimb, un curs prenatal urmat, incredere si dorinta. Si totul a mers si merge si acum (bebe – 10 luni) struna. Sper sa nu fiu singura.

  4. Ana S.

    Acum ~20 de zile reciteam din maternitate Din nou (OMG, IAR!?!) despre alăptare. Da.
    Deci punctele 1 şi 2 din lista mi se par esenţiale, dar poate spun asta tocmai pentru că sunt la început.

    Pentru mine, momentele de îndoială au venit în corelaţie cu baby blues. Despre asta mi s-a vorbit destul de puţin. În primele zile acasă cu bebeluşul, nu au valorat foarte mult toate numerele, care erau bune (număr de mese, număr de scutece ude/murdare), a trebuit să-mi treacă “baby blues” ca să capăt încredere că fac bine ceea ce fac (alăptatul şi nu numai) şi că bebeluşului îi este bine şi afară din burtică.

  5. Mara

    Imi pare rau ca ai avut asa multe provocari cu alaptarea. Iti doresc insa o Saptamana in care sa iti amintesti si momentele frumoase alaturi de copiii tai.

  6. Eu am alaptat pana la 8 luni si ceva. N-am facut furia laptelui, nu stiu cum e. Dar am avut parte de ragade constant in primele luni, iar de punctul 9 – constant pe toata perioada cat am alaptat. Ideea ca alaptatul te-ar putea face sa te simti mai femeie ma amuza, iar ideea ca alaptatul te-ar putea face sa te simti mai mama ma enerveaza. Alaptatul este o alegere, una foarte personala. Nu mi-e clar de ce avem nevoie de saptamanile alaptatului. Saptamana alaptatului este in fiecare saptamana pentru femeia care alege/poate/vrea sa alapteze si in nicio saptamana pentru femeia care nu poate/nu vrea sa alapteze. My two cents, dar na, eu nu-s in target. Cruciadele astea imi lasa senzatia de interferenta cu libertatea personala a fiecarei femei, drept care they bug the hell out of me:)) Sunt pro diseminarea informatii bon calite despre alaptare, dar mai departe de asta, drive-ul de a influenta decizia altuia intr-un sens sau in altul e ceva care imi scapa.

    • like! in loc de marsuri topless si conferinte pentru cei care stiu deja totul despre alaptare (cadre medicale, parinti mobili cu copii deja mari etc.), mai bine ar imparti careva fluturasi la maternitate (ACOLO e nevoie de informatiile astea), cu nr de telefon al consilierilor de alaptare. sa stai online nu prea ai timp în prima faza. si pana ajungi ca cauti pe net, deja ai trecupt pe lp. 😉

  7. roxana

    Eu sunt de acord cu cookie:). nu-mi place transformarea alaptarii in campanie, in mars, in heirupism. E o decizie personala si a nimanui altcineva. E frumos pentru unele, mai putin frumos pentru altele. Tine cu anii in unele cazuri, doar saptamani in altele.
    Si dreptul la opinie se aplica peste tot, inclusiv in cazul povestilor despre alaptare

  8. Madalina

    soooo…al 11 lea punct neplacut about alaptare este chiar unul foarte important, VIATA SEXUALA…sau lipsa ei mai bine spus…eu am alaptat o data 9 luni si o data 7 luni in decurs de 3 ani…stiti ce inseamna lipsa apetitului sexual al femeii pentru barbatul de langa ea ? ruinarea lumii pe care a avut-o pana atunci…cele care cred ca ei ar trebui sa fie maturi si sa treaca peste asta, se inseala amarnic…reactiile barbatilor tin mult mai mult de “fizic” decat ati crede…adica pe langa faptul ca simti tot punctul 9 trebuie sa te ridici si sa fii inca o data femeie pentru EL, pentru ca RELATIA voastra va fi lumea in caare vor creste copiii vostrii…alaptati sau nu…

    • daaaaaa, de acord.

    • Lorelei

      Haaaaaleluiaaaa !! subscriu la punctul 11… ;))

    • Lipsa apetitului sexual se datoreaza, in primul rand, fluctuatiei hormonilor, nu alaptarii. Si da, barbatii ar trebui sa fie mai maturi si sa-si ajute sotia sa treaca peste asta. Vinovatie simt si cele care dau LP, asa ca… n-are treaba cu modul de hranire a copiilor. Are treaba cu relatia dintre cei 2 parteneri.

  9. cosmina

    As fi preferat sa citesc articolul asta inainte sa nasc, ca sa cunosc si o alta versiune traita a alaptatului; probabil, mi-ar fi fost mai usor, macar sufleteste, daca as fi stiut ca momentele dificile prin care trec eu cu alaptatul, dupa nastere, sunt traite si de alte mame, doar ca sa nu ma mai intreb atat ce e in neregula cu mine de nu se intampla totul “natural”. La cursuri am invatat doar despre cat de benefic este alaptatul pentru mama si copil si au fost mentionate furia laptelui, muls si ragade, dar nu ca niste chestiuni foarte importante. Nimic despre faptul ca tu ai lapte sa dai si la vecini, iar bebele nu suge decat o parte. Si asta, nu o data, ci de fiecare data pe parcursul primelor saptamani.Tocmai aceste probleme m-au uzat fizic si psihic si, asta, pe un fond de oboseala accentuata. De ce nu a spus nimeni la curs ca, atunci cand ai ragade si copilul suge, simti durerea pana in ultima fibra a corpului si ca, in momentul acela, iti vine sa iti arunci copilul intr-un perete? Si ca mulsul, singura varianta de a mai scoate laptele in exces, este o procedura care este un chin ce trebuie repetat la 2 ore maximum? Sunt femei pentru care alaptatul “curge” usor si altele pentru care nu se intampla asta. Ori, rolul cursurilor este nu numai de informare teoretica ci, mai ales, de a oferi cai de urmat cand lucrurile nu merg bine. Cursuri despre probleme si solutii ar trebui facute, nu despre cat de minunat merge totul dupa nastere (daca merge asa, cu atat mai bine!dar ce te faci daca nu e asa? stai in depresie?). Despre cum rezolvam problemele ar trebui sa fie cursurile! Nu mai vorbesc despre “suportul” acordat in spital(prima zi si prima noapte de furia laptelui m-au prins intr-un spital privat unde, asistenta pe care am chemat-o sa ma sfatuiasca, mi-a zis “mulge-te”, ca si cum mulsul ar fi un obicei zilnic al femeii, deprins de la nastere; nu mi-a aratat absolut nimic si am incercat sa fac eu cum ma pricepeam din ce vazusem in pliantele de la cursuri. Asa ca, din acel moment, cand am inteles ca sunt pe cont propriu, am facut ce am considerat eu de cuviinta sa pot continua astfel incat copilul sa aiba si lapte matern, pentru imunitatea lui, sa nu rabde nici de foame si sa pot si eu continua fara sa ajung o epava: am impartit activitatile cu tatal copilului ( “lucram in ture”)si m-am apucat sa caut sa citesc despre cum imi pot rezolva problemele cu ragadele si furia laptelui. A contat mult si faptul ca nu eram doar eu si copilul ci am avut un super ajutor din partea lui tati si ca aveam un grup de mamici in care se discutau multe dintre problemele cu care ma confruntam si eu. Si asa am reusit sa alaptez in continuare (si cu supliment de lapte praf, ca in materniate), caci, altfel, copilul meu ar fi fost alaptat doar 2 saptamani, si ar fi fost privat de beneficiile alaptatului. De un lucru sunt sigura, in ceea ce ma priveste: faptul ca am continuat sa alaptez m-a ajutat sa nu raman in depresie, tocmai prin faptul ca ma simteam necesara copilului meu, caci la inceput nu am simtit vreo legatura speciala cu el, mai mult decat grija pe care o ai fata de orice fiinta neajutorata.

    • Cosmina, multumesc!

    • Lorelei

      Cosmina, mai aproape de adevar ca postul tau nu am intalnit pana acum… Parca mi-am citit propia poveste. Eu am alaptat baietelul pana la 1 an si 3 luni, dar de la varsta de 4 luni am introdus cate o masa de LP / zi. Nu stiu daca am facut bine sau nu, dar multumesc lui dzeu am un copil sanatos. Altfel nu mai reuseam sa o scot la capat. Oboseala, furia, depresia se tineau dupa mine si eu trebuia sa fac ceva. Orice … Copilul a facut diferenta spre surprinderea mea, dar nu a renuntat la san. Am mers asa pana cand am decis ca este timpul sa renuntam la san. Imi doream cu disperare sa dorm si eu macar 6 ore legate/ noapte … Acum la 2 ani si 8 luni mi-e dor de gurita lui, si de sentimentele de implinire pe care le simteam atunci cand alaptam. Dar, probabil ca daca as fi nevoita la al 2-lea copil sa introduc LP, as face-o fara tagada.

    • Cosmina, tu intrebi: “De ce nu a spus nimeni la curs ca, atunci cand ai ragade si copilul suge, simti durerea pana in ultima fibra a corpului si ca, in momentul acela, iti vine sa iti arunci copilul intr-un perete?”
      Eu cred ca daca ti se spunea asta dinainte, ai fi renuntat dupa 2 saptamani la alaptat. Pana la urma, e mai bine asa cum a fost :-)) Bravo tie!!

  10. Anca

    mai…eu citesc de fiecare data ce scrii si ma gandesc “da domne, ca de obicei, o opinie (de mama) absolut normala si echilibrata. what else is there to say?” si dupa aia ma uit la ce zice lumea si vad (un pic amuzata, un pic dezamagita..) ca mereu sunt unii care chibiteaza, comenteaza, au ceva de adaugat sau contrazis…. ma rog. din fericire, mesajul tau ajunge (sunt convinsa) si la multi oameni care il inteleg ca atare si carora le e util. multumesc! 😉

  11. cris

    din postura de femeie ce nu a cunoscut inca nici maternitatea nici alaptarea, am o singura obiectie la pct.4 : sanii se lasa oricum cu trecerea anilor, gravitatia isi va spune cuvantul oricum; sanii mei nu sunt nici mari, dar nici mici, si acum la 32 de ani nu mai arata cum aratau nici la 25 de ani, si in nici un caz cum aratau la 18 ani si acest lucru l-am observat la majoritatea prietenelor mele care nu au copii; intamplator cunosc femei ce au suferit transformari mai mari ale sanilor datorita unor modificari bruste de greutate (fara sa aiba legatura cu vreo sarcina), transformari chiar mai vizibile fata de cele suferite de mame care au alaptat

  12. Simona

    Mi-am dorit din tot sufletul sa-mi alaptez exclusiv copilul , inainte de nastere militam printre gravide pentru alaptatul exclusiv , devenisem un pic fanatica pot spune…
    Poate daca citeam postul tau in primele zile dupa nastere , scapam de multe frustrari , depresie si de sentimentul de vinovatie pe care l-am avut pentru ca ceea ce , din teorie si citind despre experientele altora , parea cel mai firesc , natural si usor lucru ,pentru mine a fost o experienta traumatizanta si imposibila . Am anticipat inainte de nastere ca pot avea probleme la alaptat pentru ca nu aveam deloc sfarcuri formate , mamelonul meu era complet plat.In ultimele luni de sarcina , petreceam o gramada timp incercand sa-mi formez sfarcuri , dar nu prea a mers…la nastere , sfarcurile mele nu ieseau in relief mai mult de 2-3 mm , oricat le-as fi stimulat…imposibil ca bebele meu sa le apuce cu gurita. In maternitate am fost sfatuita de toate asistentele si neonatoloagele sa incep sa-i dau copilului lapte praf , vedeau cum ma chinui si insist sa-l fac sa ia sanul si cat de afectata eram ca nu reuseam. Nici mulsul nu era o alternativa , pentru ca nu reuseam sa scot mai mult de cateva picaturi . Sanii imi erau de piatra , aveam lapte , dar nu reuseam sa scap de el…pana am descoperit protectiile de silicon pentru mameloane , care au fost salvarea mea si sansa fetitei mele sa beneficieze de lapte matern. Am alaptat 4 luni folosind acele protectii , insa acest gen de alaptat nu mi-a lasat acea impresie de demers firesc , natural , menit sa creeze o relatie cu totul speciala intre mama si copil. Protectiile de silicon trebuiau sterilizate dupa fiecare alaptat , copilul le-a acceptat greu ,din cauza ca nu se lipeau bine de san nu puteam alapta decat din pozitia sezut si aplecata in fata – astfel alegandu-ma cu o deformare a coloanei vertebrale , din cauza ca nu exista contact direct intre san si gurita copilului ,lactatia nu era stimulata si , cu toate eforturile mele de a o spori ( 5 l/zi de ceaiuri de stimulare a lactatiei , tinctura de marar , galactogil si astfel asemenea ), de la 3.5 luni a trebuit sa recurg la supliment de LP , asta sporindu-mi inca o data sentimentul de vinovatie.
    Sub nicio forma n-as mai spune acum ca “alaptatul tine numai de incredere si de dorinta”…o chestie de genul asta , citita de o proaspata mamica ce se confrunta cu problemele pe care le-am avut eu sau cu altele asemenea , poate fi devastatoare pentru psihicul si asa afectat de furtuna hormonala postpartum.
    Ma intreb acum daca nu as fi fost totusi o mama mai buna daca as fi recurs de la inceput la LP…cred ca , cel putin pentru relatia emotionala ,ar fi fost mai bine.As fi fost poate o mama mai linistita , mai senina si m-as fi bucurat de primele luni de viata ale copilului meu , in loc sa mi se para un chin.

    • Simona, multumesc si tie.
      O mama buna e o mama vie. Aminteste-ti asta cand iti va fi mai greu.

    • Diana Cornea

      Buna,
      acelasi lucru l-am patit si eu, in plus o persoana “simpatïca” care-a tinut sa precizeze ca eu n-am lapte ci “ala e apa chioara”, au dus la chin si senzatia acuta ca nu-s mama buna…, dar am o fetita minunata si incredere deplina in mine si in ea si asteptam inca un bebe (mai avem cca 3 luni)pe care sa-l pot alapta cat mai firesc posibil – nu ma las tot incerc sa alaptez cu sfarcuri ombilicate/ plate, cum or fi!
      Si Ada: consider ca esti o persoana cu experienta (pe mai multe fronturi decat majoritatea) si cu sfaturi si pareri pertinente si de urmat.
      Cu drag,
      Diana Cornea

  13. ah, inca o chestie. mi s-ar parea util sa existe mai multa informatie despre diverse solutii “gri” de alaptare. lucrurile nu sunt all black and white. stiu mame care au renuntat complet la alaptat pentru ca exista ideea asta ca nu se poate/nu e fezabil sa mergi cu lm + lp, san + biberon, san + lm muls + lp la completare. drept care, cand ajuns in punctul ala in care li s-a parut/ le-a spus doctorul/ le-a presat familia cum ca laptele lor nu mai e de ajuns, au trecut direct pe lp, nu s-au gandit ca e posibil si fezabil sa mergi a long time cu variante de-astea combinate, daca stii cum sa faci sa-ti mentii supply-ul cat mai sus. cred ca ar fi utila mai multa info first hand despre genul asta de situatii.

    • Lorelei

      bravo ! Cookie ! inca o chestie de discutat !! imi amintesc cat de socate au fost persoanele din familia mea si dintre prietenele mele cand le-am spus ca alaptez la san dar ca uneori cand nu mai pot a fi”suzeta/sticla amubulatorie/ milking cow” ii dau copilului o sticluta de lapte praf. toata lumea astepta sa se produca “marea ablactatie”, sau imi spuneau ca laptele meu nu e bun, sa renunt de tot… sau cine stie ce alte prostii, iar eu trebuia sa ascult pe lumea care stia mai bine ca mine. Dar, eu am stiut cel mai bine! Am avut incredere in instinctele mele si am reusit ! Nu stiu de unde am avut aceasta putere, dar nu regret nimic !

  14. Iris

    Rezonez cu ce a scris Cosmina si Cookie! Daca nu mi s-ar fi indus ideea ca LP=moartea si as fi avut curaj sa-i dau completare atunci cand am simtit ca altfel nu se mai poate, as fi alaptat mai mult decat am facut-o si nici n-as fi cazut in depresie…Dar cine sa te invete solutiile acestea “gri”? Consultantii in alaptare no way…

  15. Ma bucur pentru tonul temperat, genul asta de abordare face bine ideii in sine.
    Fetita mea are 16 luni, inca alaptata, am trecuta prin toate fazele de mai sus si prin n altele, dar s-au sters toate. Zambetul copilului la san si “cearta” lui gangurita cu sanul in gura, he he.

    Mi-a venit in minte o completare legata de efectul contraceptiv al alaptarii. Sistemul functioneaza doar in cazul in care alaptarea se face in mod regulat la intervale sub 3 ore, preferabil la 2 ore pentru cel putin 72 de ore dupa contactul sexual. Nici atunci cu certitudine. Daca alaptati la cerere, deci nu cu regularitate, nu va bazati pe alaptare drept metoda contraceptiva.

    Numai bine!

  16. Elena

    La fetita mea cea mica am mers 2 ani jumate cu completare, pentru ca indiferent ce s-ar spune, exista femei care n-au destul lapte. Am baut ceaiuri, am luat medicamente homeopate, am baut litri de lichide, degeaba, niciodata n-am avut lapte destul. Dupa ultima nastere(in strainatate) am avut noroc de o moasa care a venit timp de 2 saptamini acasa sa ma ajute si incurajeze cu alaptatul, uneori statea si cite o ora linga mine sa imi corecteze pozitia copilului la sin(pentru ca desi mai alaptasem, s-a dovedit ca nu stiam pozitia corecta). Dupa ce fetita mea de o saptamina nu lua nici un gram si plingea toata ziua, moasa m-a obligat sa-i dau lapte praf..cit de usurata am fost cind a adormi linistita si satula…Apoi am continuat mai bine de 2 ani cu alaptat , cu muls:aveam pompa electrica inchiriata de la farmacie , gratuit, pe baza de reteta. Moasa mea minunata m-a invatat ca biberoanele NU trebuie sterilizate, asa ca le-am fiert o singura data, inainte de prima utilizare. Mai ales daca sunt spalate la masina, dar le-am spalat si de mina si n-am avut niciodata probleme.
    Fac parte dintre fericitele ale caror sini nu s-au lasat, poate si pentru ca sunt mai mici. Deci nu exista regului.

  17. Pentru ca punctul 3 a starnit ceva discutii, pe langa celelalte eu vreau sa fac referire la el. Intradevar, si alaptatul presupune o logistica costisitoare atunci cand apar probleme. si la noi a presupus mameloane din silicon (fara de care nu as fi putut continua cu toata vointa si rabdarea de fier), biberoane si tetine (pentru ca bebe dormea binemersi iar mie mi se infundau canalele si trebuia sa fac munca voluntara si apoi sa l alimentez pe el, fiind mic nu avea putere sa traga din canale inguste si infundate), apoi pompa fara de care alaptatul ar fi fost un chin continuu. Dar, asa cum ai spus si tu, fiecare mamica are experienta ei proprie si corpul ei, asa ca nu se poate generaliza. tot ce se poate face este la capitolul informare si preluare de informatii ce se potrivesc fiecareia din experienta celei ce a trait ceva asemanator. In rest intelegere si iubire sa fie, ca toate obstacolele vor fi depasite.

  18. Foarte tare! Inseamna, ca iar, sunt exceptia de la regula, si-s fericita care a tras lozul castigator, care alapteaza intr-o veselie si face si dragoste intr-o veselie.

    Lipsa apetitului sexual este in stransa relatie cu dereglarile hormonale. Care sunt in proportii diferite si cantitati diferite de la o femeie la alta si influenteaza diferit. Mie de exemplu mi s-a dus la vale tenul dupa ultima nastere. Nu mi-am reventi nici acum, la un an jumate dupa, si astept sa termin alaptatul ca sa ma apuc sa fac un tratament serios. Insa nici prin cap nu mi-a trecut vreo secunda, ca vezi Doamne, alaptatul e de vina pentru ca fata mea arata dezastruos. Mi se pare aberant sa dai vina pe actul alaptarii pentru toate relele care ti se intampla…

    • Bogdana, deja am stabilit ca situatia ta de viata nu este comparabila cu a altora. Tu ai reusit ce reusesc putine, felicitari. Nu degeaba am zis eu Super Mami la conferinta cand te-am prezentat. Dar nu avem toate nici puterea ta, nici circumstantele tale, nici reusitele tale, pe scurt, nu suntem tu. Eu ma bucur sa te privesc si sa-ti vad familia, sunteti asa un exemplu de reusita care nu poate decat sa-i inspire pe altii. Se va rezolva si cu tenul, sunt convinsa. Inca n-am reusit sa dau vina pe alaptare pentru toate relele, dar cred ca problemele cu dantura si cu parul ar putea avea un punct de origine in alaptare in cazul unora dintre noi. Nu stiu cum faci tu, cariera, 3 copii, viata sociala, viata intima. Dar ma bucur sincer ca se poate si asa, e ceva la care putem aspira si de aici, din tribune. Pana la urma cuvantul de ordine e “daca eu pot, poate oricine”, deci, daca tu poti, ar trebui sa poata oricine. Cat despre invitatia la dialog interbloguri, am sa refuz, nu de alta, dar nu mai am ce spune in plus, ce am avut de zis, am zis.
      Cat despre aberatii, aberam fiecare in coltul lui, ca de-aia e liber la scris pe internet, suporta orice aberatii, in orice directie.

  19. Andreea

    Buna, Ada, iti multumesc mult pentru postari. Imi sunt de mare folos. Pot spune ca am alaptat doi copii, timp de 12 luni, respectiv 20 de luni, fara probleme deosebite. Am folosit Garmastan impotriva ragadelor, nu am folosit deloc perna, pompa, tetine, biberoane, etc. M-am bucurat de alaptat, am fost norocoasa ca il am pe sotul meu care m-a incurajat, mi-a facut zilnic doi litri de ceai de chimen, mi-a luat bebeul, ca sa pot dormi. In afara de faptul ca a trebuit sa ma abtin de la alcool, cafea, cacao, nuci, alune, capsuni, nu am vazut dezavantaje. A, si ca trebuia sa iau copilul peste tot cu mine, fiindca eu aveam mancarea la purtator.

    PS: la un articol precedent al tau despre alaptare, pomeneai ceva de un manual de utilizare soacre 🙂 Eu m-as bucura mult de el, daca il vei scrie vreodata.

  20. eu chiar nu vad ce asa mare scofala, sau ce naste atatea contraziceri, e un articol f normal, o insiruire de aspecte simple si frecvente, greutatile astea sunt traite de f multe mame, la inceput pare un mare eroism sa le treci, dupa ce ai incheiat de vreo 3 ani alaptatul si urmeaza lucruri mult, mult mai grele, iti dai seama ce caraghioasa erai ca te credeai asa smechera ca ti-a iesit cu alaptatul.

    Pur si simplu peste lucrurile astea (si nici nu se intampla toate la toate femeile) se trece, din dragoste pentru copil.

    singurul aspect interesant din articol mi s-a parut sustinerea familiei. Da, este de o importanta covarsitoare. daca familia nu lasa un pic mama sa se regaseasca pe sine in primele luni ale alaptarii si apar presiuni , evident ca ceva se rupe.

  21. Sunt de acord cu tine, Ada, insa la capitolul recuzita eu una am avut nevoie doar de pompa de san, cu laptele praf sigur as fi cheltuit mult mai mult 🙂

    Felicitari pt articol!

    • Georgiana, am precizat si in text ca alea au fost chestiile de care eu am avut nevoie ca sa-mi fie bine, si mi-a fost bine asa.

  22. oana

    tu m-ai incurajat pe mine sa alaptez cand am avut probleme si mi-ai spus printre altele, ceva de genul: gandeste-te ce bine va fi noaptea cand nu trebuie sa te dai jos din pat ca sa incalzesti biberon :)) asta m-a motivat cel mai mult…

    • Nu se pune, Oana, faptele bune nu se pun.

      • oana

        ba ca da… eu adun acolo tot si ai aproape numai buline rosii… dar intelege ca imparti planeta cu mamici superdevotate si istete care au marele defect de a cadea in capcana increderii supraevaluate in ceea ce stiu…

  23. Super articol, Ada, imi doresc sa fi stiut lucrurile astea la primul copil, nu sa le invat cu el o data. Ma rog, am folosit invataturile la urmatorii doi, asa ca a fost cu folos.
    In rest, sunt total de acord cu Cookie, informatia nu strica, dar agresivitatea ei da. Nu inteleg aceste dispute “blogosferice” nici sa ma omori.
    Si da, sanii mei au devenit uriasi in timpul sarcinii, imensi in timpul alaptarii, si lasati dupa. Din ce in ce mai mult. Bine ca nu sunt pasionata de topless si nici nudismul nu ma atrage, copiii si sotul au fost si sunt beneficiari, iar ei n-au de ce se plange.
    Ma bucur mult ca ai spus lucrurilor pe nume, si ca noi, mamele normale, care ne chinuim numai noi stim cum sa impartim timpul intre copii, munca, sot, si care ne plangem cand avem de ce si, mai ales, cui, ne simtim intre prietene aici.

  24. Mama lui

    “MAMELE CARE NU ALAPTEAZA SUNT NISTE NENOROCITE! Fara nicio exceptie! Niste nesimtite, egoiste, inconstiente, proaste, neinformate… etc. Nici macar nu pot fi numite mame! Nu-si iubesc copiii!”
    “Copiii ne-alaptati (sau insuficient alaptati; dar cat inseamna “suficient”?) sunt bolnaviciosi, debili (fizic si mental), nu evolueaza normal, sunt privati de legatura afectiva cu mama, se simt abandonati, sunt lipsiti de energie si cand vor creste vor fi in mod cert mai tampiti”
    Era in 2003. De cate ori pe un anumit forum pentru parinti (inca nu se inventasera blogurile) se atingea, fie si razant, subiectul alaptare, apareau imediat partizanele alaptarii; extremistele alaptarii, mai exact. “Furioasele laptelui”. Acaparau discutia argumentand vehement, dand verdicte, punand etichete si judecand cu cruzime pe oricine indraznea sa… Ma rog, intelegeti voi.
    N-am inteles niciodata de unde le vine inversunarea. Sfinte Sisoe! Pentru mine imaginea mamei cu pruncul la san este cea a blandetii absolute; ceva magic.

    • Q, nimic nu se schimba niciodata.

      • Mama lui

        Mda, am observat. Pacat!
        Ce mi se pare ciudat e ca de multe ori nici macar nu-si dau seama cat de mult rau fac; fanatismul, propaganda agresiva, degetul ridicat sa-mpunga cerul…
        Articolul asta chiar trebuia sa fie scris. Cineva trebuia sa spuna ca totul este MI-NU-NA-T si basta! Si daca o singura mama, citind acest articol va spune “E ok! Nu sunt defecta, nu sunt vinovata, nu fac nimic gresit. Asa e normal sa se-ntample.” atunci e bine. E foarte bine.

  25. Elena

    Imi doresc sa fi citit/stiut toate astea inainte de a-l avea pe Stefan..asa poate acum nu m-as gandi cu groaza la cele 5 luni si 1/2 de alaptat + Lp…muls, muls de 5Xzi si noaptea cu pompa electrica si cu mana..cate 80 ml nenorociti intr-o ora. Primele 2 saptamani m-am incrancenat numai pe san…Stefan nu numai ca n-a luat 1 gram…scadea in fiecare zi, pana am ajuns la analize in spital si diagnostic de copil subnutrit…Vinovatia, depresia, siroaiele de lacrimi, neputinta..toata perioada aia de cosmar ma fac sa cred s acum ca nu mai vrea niciodata sa trec prin asa ceva, chiar de voi avea numai un copil. Poate mai trebuie sa treaca niste ani, sa le mai uit.
    Multumesc pentru articol!

    • N-ai pentru ce, Elena. E bine ca a trecut. Felicitari pentru fiecare strop de lapte, sunt sigura ca a contat.

  26. Nina

    Eu sunt de parere ca extremismul nu e bun. De nici un fel. Fiecare suntem diferiti si avem dreptul sa fim asa. Desi mi-am alaptat copilul pana la 13 luni fara completare si numai dupa a primit LP cred ca e la fel de reusit ca si copilul prietenei mele care a alaptat 6 fix saptamani..Mi-a fost greu? Da, la inceput…mai ales ca la mine nu a functionat nici o pompa de muls si eu as fi putut hrani tot cartierul…trebuia sa ma mulg manual, ma simteam exact ca vaca mov din reclama de la Milka…Insa as face-o din nou oricand…de fapt o voi face din octombrie 🙂

css.php Privacy Policy