10 lucruri pe care le-am învățat (pe pielea noastră) despre adolescență în secolul 21
Suntem fericiții părinți ai unei adolescente de 13 ani, care se simte de 16 pe dinăuntru (că a făcut ea niște teste pe net) și ca atitudine față de viață, merge pe 21. Din urmă vine tare prichinduța de aproape 7 ani, care, ca orice copil mai mic, funcționează pe principiul “Dacă sor’mea poate, pot și eu”.
Cine e cu noi, mânuțele sus!
Defilăm pe acest teren minat de câțiva ani buni și în acest timp am învățat câte ceva care pare să fie experiență comună pentru mulți din părinții de copii de aceleași vârste din jurul nostru. Desigur nu toți suntem la fel, deci luați cu un pic de sare, dar iată ce am aflat în ultimii 3 ani.
Lecția nr. 1: 9 is the new 14.
Fiți pregătiți, în orice moment după aniversarea cu nr. 9. Schimbările sunt de la o zi la alta, de la o oră la alta, de la un minut la altul.
Be prepared! Accept the things you cannot change. ceea ce ne duce la lecția nr. 2
Lecția nr.2 Pick your Battles Ca să supraviețuiți adolescenței propriilor copii, trebuie să vă alegeți cu grijă bătăliile. Nu e suficient să vă puneți pe perete un afiș cu acest principiu de maximă importanță, trebuie să și practicați ce predicați (ah ce frumos curge textul ăsta în engleză în creierul meu, nevermind me, unde rămăseserăm, ah, da, cum se spune la voi, la Romania… just kidding!) . Noi încă mai lucrăm la asta.
Lecția nr. 3 Aveți dreptul să spuneți NU
Orice veți spune, orice veți face, orice veți oferi, nu e destul, nu se pune și se interpretează.
Lecția nr. 4 Pasați pisica
Nu-mi mai suport părul ăsta/Vreau un tatuaj/Vreau un piercing nu sunt subiecte care să merite timpul și nervii nimănui.
Există vopsele de păr și tatuaje temporare. Tatuatori de copii sub 18 ani se găsesc mai greu, cel puțin la noi în oraș. Nu există multe locuri pe corpul adolescentului, pe care dacă tatuezi un căluț, căluțul nu se transformă în girafă. Vezi și lecția nr 8.
Lecția nr.5 Fiți atenți
Vi se va vorbi rar, mormăit și pe două tonuri: foarte tare sau foarte încet. Aveți o singură șansă să înțelegeți ce vi se spune. Dacă nu sunteți atenți, treaba voastră.
Exemplul 1:
Adolescent(ă) în șoaptă: Mama, oeh ă13fh 1wjcb10876!
Părinte: Poftim?
Adolescent(ă) răstit: Nevermind!
Exemplul 2:
Adolescent(ă), țipând: You never 9823r92 csjdclqu34t1iuf
Părinte: Huh?
Adolescent(ă) pe ton plictisit: Whatever!
Concluzia: Pay attention, people, you only get ONE chance.
Bun, să încercăm acum în română: Man, tre să fiți atenți, că ăștia nu repetă niciodată, se întorc pe călcâie și se cară.
Lecția nr. 6 Datul ochilor peste cap nu (mai) înseamnă nimic. E doar un act reflex, ca respirația. Ignorați.
Lecția nr. 7 Adolescenții sunt ca pisicile. Pisicile au nevoie de tandrețe, dar nu când vrem noi, ci când vor ele. Nu știu care e experiența voastră în materie de pisici, la noi e cam așa: Toata ziua KJJ doarme undeva și nu trebuie să fie deranjat. Are un ceas în burtă și trebuie hrănit la ore fixe, dacă nu, zgârie și face scandal. I se cuvine să fie mângâiat și scărpinat dar unde vrea el, când vrea el și cât vrea el. Dacă exagerăm, ne mușcă. Unele pisici nu suportă să le scarpini pe spate acolo unde le începe coada. Altele torc de plăcere. Unele doar te zgârie ca să îți transmită că se gâdilă nasol în locul ăla. Altele te mușcă și te mai și scuipă. La fel și cu adolescenții.
Lecția nr. 8 Adolescenții sunt foarte generoși pe banii părinților, foarte rezervați cu banii proprii. Cel mai simplu, când nu vreți să dați banii pe vreun moft, e să spuneți: eu nu plătesc pentru chestia asta, dacă ție chiar îți trebuie, ia din economiile tale. Veți oberva o bruscă schimbare de priorități. Mwahahahahah.
Lecția nr. 9 Când vă adresați adolescenților, folosiți propoziții simple.
Exemplu:
Mama: Cina e la 7.
Adolescent(ă): Tot timpul îmi spui când și ce să mănânc și cât și de fapt pe mine mă doare burta de câtă mâncare bagi în mine, mă îndopi ca pe curcan. M-am săturat. Controlezi tot. Nu pot nici măcar să aleg CÂND mănânc.
Mama: Noi mâncăm la 7. Dacă nu ți-e foame, te privește. Bucătăria se închide la ora 9.
Lecția nr. 10 Adolescenții au nevoie de reguli pe care să le poată uita sau ignora. Chiar dacă nu intenționează să le respecte sau chiar au un plan să vadă câte pot încălca până sunt trimiși în camera lor până la 18 ani, regulile trebuie să existe. Dacă se poate, în scris.
Ne oprim aici deocamdată, deși ar mai fi de spus, dar le luăm ușor.
Voi ce ați învățat pe pielea voastră de la adolescenții din bătătură?
Vă rugăm să ne împărtășiți și nouă.
And may the odds be ever in our favor. Doamne-ajută.
9 is the new 14?! lesin. Mai am un an si dau de naiba :))) Cu toate ca deja-s multe semne ca n-o sa-mi mai fie viata usoara… (de parca pana acum ar fi fost…)
10 si incepem sa bifam de pe lista. Cand se intampla ne.5 stii ca neamtul iar a pierdut timpul pe youtube.