14 ianuarie
În dimineața asta am plecat la cumpărături cu fiica mea cea mare. Se anunță ninsori și cizmele de anul trecut nu-i mai vin, luni începe școala, trebuia… Pe drum m-a închis de trei ori la Fazan, se pricepe din ce în ce mai bine. M-am străduit să-i explic ce-nseamnă cuvintele pe care le folosește în joc. Ermetic, icter, ostrov. Am reușit s-o bat doar pentru că e neatentă. Am rezolvat rapid cumpărăturile. Sunt bucuroasă că mi-am găsit vopseaua care dispăruse de ceva vreme de pe rafturile magazinelor pe care le frecventez. Nu e doar o cochetărie, albesc încet, dar sigur. Am tuns-o la frizeria de peste drum de casa bunică-sii. Frizerie mică, veche, cu scândurică de lemn pusă peste mânerele scaunelor demodate, ca să ajungă copiii la oglindă. Irina are breton de 8 lei, din care 2 au fost cinstea frizeriței.
Acasă, Lia a ignorat mâncarea pasată. A strigat la noi până i-am dat din farfuria mea. Spanac și pulpă de pui. Ține o bucățică de pâine în mână și mușcă din ea, se îneacă, dar nu se lasă. Nu mai e bebeluș, e copilaș, de câteva zile ne tot demonstrează. Are o privire anume, moștenită de la tatăl ei, privire cu care încearcă să seducă. Dă căpșorul într-o parte și se uită cu subînțeles, parcă ți-ar zice: “Uite cât sunt de simpatică, n-ai cum să nu mă placi. E musai!”
E patru și douăzeci și soarele ne scaldă ferestrele și pereții în curcubee călătoare. Bem cafea. Fetele se joacă pe canapea. La televizor e o nouă revoluție. Raed Arafat e noul Laszlo Tokes. Zeci, sute de români, pâlcuri, pâlcuri, ies să-l susțină. Nu știu dacă să mă bucur sau să mă-ntristez. Să mă bucur că România se mișcă? Să mă-ntristez că e nevoie de figuri puternice, masculine, pentru a pune masele în mișcare? Oamenii n-au ieșit în stradă pentru chestiuni mai grave decât privatizarea SMURD-ului. Nu zic că n-ar fi fost o tragedie să mă trezesc cu salvarea Puls la ușă într-o zi în care sunt înainte de salariu și am o urgență medicală. Zic că suntem un popor ciudat care se mobilizează doar pe friguri cumplite și militează pentru Laszlo, pentru Raed, mai niciodată pentru Maria, pentru Ion. Pe balcon, rufele flutură-n vânt. Le-am uitat peste noapte în mașina de spălat. Le-am scos la aer, să le salvez de o nouă învârteală. Mihaela Dragostea Mea își dă cu părerea despreRevoluția pe stil nou. Aceasta, cred eu, e o revoluție indusă, ca o sarcină demult trecută de termen.
De mâine, zic la radio, se-anunță ninsori. Prea târziu. La noi e primăvară.
Cifre
432 numărul vopselei rare
8 lei bretonul Irinei
100 o pereche de cizme nr. 31
4 zile până pe 18 ianuarie.
Life is good?
Related Posts
Tags
Share This
Cu tot respectul doamna, creca ai vrut sa zici 14 ianuarie. 😀
Si io vreau sa vad felia de tort, pliz.
Pai poftiti. e-n frigider.
Ianuarie, saru’mana, noi suntem pe stil vechi… 🙂
Sigur nu s-a strecurat o greseala la pretul vopselei ? 432 de lei mi se par foarte multi bani pt o vopsea de par 😀 .Si daca e asa de buna nu ne zici si noua cum ii zice la vopsea? nu de alta dar si printre firele mele de par se strecoara din ce in ce mai multe fire albe… si chiar ma gandeam ce vopsea sa aleg .
432 e numarul vopselei, costa 30 de lei.
da, viata e buna, copiii sanatosi, destepti si haiosi, firele albe le acoperim noi cumva 🙂
yeaaah! I loved your kitchen!
multumesc!
De unde ai luat cizmele?
Super comentariul apropo de straniile apucaturi ale Romanilor de-a se mobiliza pentru Raezi si Tokesi. Ce simplu pare acum sa aduni atatia oameni in strada si ce greu a fost cand au micsorat concediul de maternitate.
Va urez o seara placuta si o iarna frumoasa:)
La Leonardo, Ioana. Sunt ok, au talpa inalta, groasa si-s cusute. Ma rog, de 100 de lei.
treaba cu …concediul de maternitate nu parea o chestie importanta
Laszlo Tokes, Raed Arafat… Cabral Ibacka, Wilmark Rizzo Hernandez – ma limitez la exemple… sunt, toti, cetateni romani.
Sau n-am prins eu poanta? 🙁
Dar n-am zis ca nu-s cetateni romani. Am zis ca atunci cand li s-au taiat indemnizatiile mamelor, n-au mai iesit galeriile la Universitate.
Se zice ca Legea Sanatatii a fost un fel de picatura care a umplut paharul… Sa vedem ce se va intampla mai departe.
100 de lei o pereche de cizmute pe care le va purta un singur sezon, nu? De ce or fi hainutele astea de copii asa de scumpe?
Pentru ca se stie ca n-ai incotro si trebuie sa le iei.
Buna ziua,
Sunt cititoarea blogului dvs de cateva zile,sunt mama unui baietel de 4 luni si am descoperit site-ul in timp de imi leganam odorul cantandu-i si butonand in acelasi timp telefonul.Am citit zeci de postari ,adoarme copilui iar eu raman langa el citind inca un post inca unul…hai unul si gata!Apreciez f mult cum scrieti ,despre copii despre viata si va admir optimismul.Inteleg pentru a mia oara in viata ca fericirea vine din lucruri marunte.Ma bucur ca v-am descoperit ,va trimit numai ganduri bune !
Mihaela.
whoaaa multumesc! Ce de complimente! U made my day:) Bun venit si sedere placuta si copil mancacios si somnoros.
Incaltaminte buna pentru copii si la preturi acceptabile mai gasesti si la Deichmann. Eu, din fericire, nu prea a trebuit sa ii cumpar incaltaminte, insa de cate ori i-am luat, de acolo am luat si pantofiori de strada si sandale si opincute de balerina pentru gradinita. Doar o singura pereche de cizme am luat de la H&M dar sunt cam roz 🙂
Da, am fost si la Deichmann, la ei m-am dus prima oara, dar cizmele de la Leonardo erau mai sanatos facute. La Deichmann aveau multe chestii cu talpa subtire si lipita si fete din piele intoarsa. H&M sunt buni pt chestii de fitze, parerea mea.
Da, eu am luat cizmele de la H&M din necesitate. Nu aveam bani sa ii iau Elizei cizme, insa a primit cadou de ziua ei o salopeta de la H&M care costa fix cat cizmele si care nu-i venea. Asa ca am dat merele pe pere. Asta e, o sa supravietuiasca anul asta cu cizme roz (sunt de fapt, un soi de bocanci, destul de grei, cu blanita) si anul viitor cumparam ceva mai dragut.