3 filme de neratat: The Fountain, The Secret, The Shift
Simt nevoia să mă desprind puţin de iureşul general, de faptul că duminică mergem la vot şi duminica viitoare mergem să lansăm o carte de poveşti.
Am avut o săptămână fantastică. Vă mulţumesc pentru toate cuvintele frumoase. Trag linie acum şi mă gândesc la alte lucruri plăcute.
Sunt trei filme pe care vreau neapărat să vi le recomand. Mai ales celor mai obosite dintre voi. Celor mai triste şi mai lipsite de speranţă. Celor ce se simt singure. Celor cărora le e dor de prieteni. Pentru mine aceste trei filme au fost pansamentele potrivite, fiecare la vremea lui.
Pe primul vă rog să-l îmbrăţişaţi cu toată deschiderea pe care o aveţi.
Din al doilea, vă rog să ţineţi minte că se poate, dacă vrei.
Pe al treilea vă rog să-l vedeţi când vă veţi simţi fără ieşire.
Toate trei au o latură uşor New Age, acesta este singurul lucru pe care vi-l mai spun. Vizionare plăcută.
1. The Fountain
2. The Secret
3. The Shift
Şi dacă le-aţi văzut… Şi dacă le ştiţi, poate îmi spuneţi cum vi s-au părut.
Related Posts
Tags
Share This
despre al doilea:
http://metemorfoze.blogspot.com/2009/06/secretul-din-spatele-secretului.html
Tot despre al doilea am si eu ceva de zis: e varianta stiintifica, documentata si misterioasa a romanescului “idei putine si fixe”. Am eu o vorba, fara habar de filmul asta: ideile fixe sunt bune. Pina la urma tot se implinesc. Nu a fost ideea mea, ori am auzit expresia asta undeva, ori am citit-o, ori mi-a spus=o cineva, cert e ca i-am dat importanta. Chiar daca sunt cumva latente, dorintele ajung sa ti se implineasca. Acu, depinde ce-ti doresti. Si nu sunt ironica. Am vazut ca unctioneaza cu lucruri mici. Mai trebuie sa-mi doresc lucruri mari.
Iar in ceea ce priveste partea de sentimente, iar trebuie sa recunosc ca maternitatea m-a schimbat iremediabil. Lumea e mai frumoasa si mai vesela de cand s-a nascut Nora. Desi numai frumoasa si vesela n-a fost, in fapt. Dar n-am cedat, n-am clacat, nu mi-am luat campii. Am mirosit florile si admirat apusurile urbane. Cu riscul de a parea naiva sau inconstienta. Zic inconstienta, pentru ca in acelasi spirit de “bine” m-am plimbat noaptea pe strazi cu Nora fiind convinsa ca nu ni se poate intampla nimic rau.
Imi cer scuze daca nu sunt foarte coerenta, dar sunt un pic tulburata. Oricum, iti multumesc, Ada, pentru ca multumita tie mi se spulbera si cea mai mica urma de indoiala ca noua mea spiritualitate ar fi vecina cu nebunia.
PS pt don Pandele: cind dau click dreapta sa-mi corectez textul, imi apare un pop up care zice 1! Stai jos! E simpatic, dar de ce?
Ale, trucul cu clic dreapta e facut pentru a impiedica cat de cat copierea, save as, chestii d-astea…
cred cu tarie ca ai incurcat ingrozitor de rau filmele . te anunt de pe acum ca acest comentariu o sa fie plin de critica si o sa fie nesimtit asa ca poti sa nu il publici . dar te rog sa il citesti .
e jenant sa asociezi the fountain cu 2 productii rusinoase gen the secret si the shift ( da , le-am vazut pe toate 3 . pe primul de vreo 9 ori pana acum … si pe urmatoarele doua cu cativa prieteni la o bere facand misto de cat de naivi pot fi unii oameni ) …
e cu adevarat jenant si , indraznesc sa spun , scarbos sa asociezi geniul lui aronofsky si cateva mii de ani de filozofie cu niste aberatii ale unei societati disperate transpuse pe pelicula de niste idioti notorii care , uimitor , au fost in stare sa gaseasca o metoda sa pacaleasca un public indeajuns de larg incat sa se imbogateasca .
astea sunt niste tampenii care au la baza o ratiune simpla : lucrurile pe care ti le doresti iti conduc viata . punct . iti conduc viata in directia respectiva . ATENTIE : in directia respectiva , nu in scopul respectiv . nu se intampla ca vreun dumnezeu caruia nu ii pasa de tine te ajuta . nu se intampla ca vai doamne universul te vrea fericit . universul nu da doi lei pe tine .
esti aici … si datoria ta e sa traiesti in armonie cu tine si cu ceea ce te inconjoara . atat . asta e singurul lucru pe care trebuie sa il stii in viata . uita ce ai invatat despre dumnezeu , despre viata , despre orice . trebuie sa existe armonie intre tine si ce e in jurul tau . si sunt absolut sigur ca nu exista . asta e si motivul pentru care iti cauti mantuirea in rahaturi de genul asta .
habar nu am cati ani ai … dar ar trebui sa inveti sa gandesti inainte sa ajungi intr-un punct din care nu mai poti iesi . inainte sa ajungi in momentul in care te uiti in oglinda si nu recunosti persoana care te priveste . sau poate ai ajuns acolo deja . sincer nu dau doi lei pe cine esti tu . pentru ca nu are relevanta pentru mine .
am cazut din intamplare pe blogul asta si am simtit un dezgust fenomenal , atat de puternic incat mai avea cateva trepte de urcat si ajungea la a se manifesta fizic , cand am vazut asocierea pe care ai putut sa o faci .
in fine … am deviat de la subiect . nu despre tine e vorba aici .
ma indoiesc , sincer , ca ai vazut the fountain intr-un oricare alt mod decat cu gagicu’ de mana si cu un castron de floricele in brate . ceea ce e o insulta adusa filmului . nu asa se vede filmul asta . si de l-ai fi vazut cum trebuie si de ai fi inteles ce se intampla acolo … nu s-ar fi ajuns la articolul asta .
indiferent de ce crezi despre mine sau despre comentariul meu … o sa te rog sa mai vezi de cateva ori the fountain si eventual sa te documentezi putin asupra lui … si poate , cu putin noroc , vei reveni si vei sterge rahatul asta ce l-ai asternut aici .
Domnule Giurca,
Acesta este primul si ultimul meu raspuns la adresa dumneavoastra. Inteleg din comentariul pe care l-ati lasat ca postul meu va dezgusta. De aceea, nu stiu daca veti citi replica mea, dar imi incerc norocul. Asa cum bine ati remarcat, nu stiti nimic despre mine. Acesta este blogul meu unde scriu ceea ce vreau eu. Daca, spre exemplu, mie imi plac Queen, Mozart si Mihai Margineanu, e strict treaba mea. N-are importanta că unii stiu despre Freddie Mercury ca a fost homosexual si atat ii intereseaza. Nici ca altii cred ca Mozart a compus sub dicteu ori ca Mihai Margineanu e considerat de anumite persoane un baiat de cartier putin mai elevat decat alti baieti de cartier capabili sa tina o chitara in mana. Daca mie imi plac si intr-o dimineata vreau sa le recomand cunostintelor mele sa asculte pe unul dintre astia trei, cu ce va supar pe dumneavoastra? Vreti sa facem acum teoria muzicii? Ce e cu adevarat valoros si ce nu?
E inutil.
Ma bazez pe dezgustul dumneavoastra si insist sa nu va mai pierdeti vremea cu ce scriu eu. E clar ca suntem pe lungimi de unda diferite. Ramaneti deci, va rog, pe coltul dumneavoastra. Strada asta imi apartine. O seara frumoasa.
Nu comentariul e nesimtit ci modalitatea de a va face reclama la blogul dvs.
Ce m-a convins de chestia? Cronicile cinematografice de genul “Au fost creatorii serialului ‘Friends’ misogini?”
Cronicile se scriul altfel:-)
btw, nu creatorii serialului au fost misogini:D:D:D
gisaaaaaaaaaaas:))