37.7

13 Apr 2011 by

Noaptea trecută am dormit mult. Lia s-a trezit din 3 in 3 ore, a mâncat cât a mâncat și apoi a adormit cuminte. Pe la șase dimineața, când am pus-o din nou în coșul ei, m-am vârât înapoi sub plapumă și am observat un fenomen curios. Învelită, mi-era prea cald. Dezvelită, parcă mă lua cu frig.

Am avut o dimineață bună și frumoasă, cu un bebeluș care s-a trezit abia pe la nouă și și-a văzut de programul ei de somn/hrană, somn/hrană până pe la prânz, când n-a mai fost chip să adoarmă de pe la unu până la trei. Nici o pagubă, faptul că e ceva mai prezentă înseamnă doar că fetița crește, deci nimeni nu s-a supărat din atâta lucru. A venit apoi doamna doctor pediatru, care ne-a mai liniștit o dată: Lia e bine. Nu arată ca un copil de doar opt zile, pare mult mai mare. După o reîmprospătare a memoriei (am mai avut aceeași discuție acum șase ani, când Irina era bebe) ne-am luat la revedere, am hrănit iar prunca și am pus-o în legănuș. Treizeci de minute mai târziu, cine se scutura din toate încheieturile? Subsemnata. Frisoane, dureri în toți mușchii, senzația că mă ia gripa…

M-am ascuns în dormitor și dârdâind și clănțănind m-am băgat în pat. La șapte aveam febră. Nu mare. Cât să mă simt rău. 37,7. După un paracetamol și o mie de gânduri mi-am sunat din nou medicul. Pompați, doamnă! a zis. Pompați fără frică. Dați afară tot ce nu mănâncă bebelușul, se face altul.

Lia a mâncat seara – cu chiu, cu vai – vreo 30 de minute. Alte 50 de minute am stat să pompez. 180 de ml de lapte au ajuns la canal. Nu că nu l-aș fi putut stoca, aveam și în ce, și unde, dar am zis să nu îi păstrez lapte cu paracetamol.

Aruncatul laptelui la chiuvetă însă mi-a făcut rău. N-o să se mai repete. Acum sunt bine, curioasă să văd dacă la miezul nopții, când se trezește Lia, mai am ce-i da.

Cât despre Sora cea Mare, m-a informat că eu cam uit ce promit. De exemplu, promit să-i repar ceva și pe urmă zic că am uitat. Ce am zis că repar și am uitat, am fost eu curioasă să aflu. “Nu”, zice dânsa, “așa, ca idee…”

 

11 Comments

  1. alina

    Oboseala isi spune cuvantul. Daca incerci sa dormi de cate ori apuci, o sa fie mai bine.
    Ai grija de tine.

  2. Ralucutza

    Ai facut febra laptelui. Tot ce pot eu sa te sfatuiesc din experienta este ca in primele 2-3 saptamani sa nu bei mai multe lichide decat este necesar,adica atunci cand iti este sete 1-2 guri. Nu trebuie sa iti fie frica, laptic acum faci suficient pentru cat papa bebe. Dupa ce trece perioada critica poti sa incepi linistita cu ceaiuri, lapte si apa.De la babe stiu ca nu e bine sa arunci lapticul la chiuveta, ci sa il pui la un copac, o planta, o floare… Te pup si sa iti fie bine!

  3. ana

    Nu se cheama degeaba “febra laptelui” in popor…Trebuie doar sa fii atenta la semnalele pe care ti le trimite corpul tau, sa ai incredere in el! E cel mai bun sfat pe care ti-l pot da!
    Incearca sa ramai echilibrata, asa cum te stiu, desi acum hormonii isi fac de cap…Incearca sa dormi cand poti ca sa ai mintea cat mai limpede, sa poti lua decizii…Pompeaza cand simti sanii prea plini si durerosi, nu lasa sa apara galme si incearca sa schimbi pozitia copilului la san – adica n-o pune mereu fix la fel, mai variaza; asta o ajuta sa traga laptele dincanale diferite si scade probabilitatea sa ramana vreunul nefolosit mai multa vreme si sa se blocheze.
    Si mama imi zicea sa pun laptele la un copac/floare…Banuiesc ca motivatia reala sta tot undeva in furtuna de hormoni cu care se lupta lauza…Eu luni de zile nu m-am putut uita la stiri, de exemplu…
    Aveti grija de voi si de Lia! Sa fiti bine!

  4. orianna

    Multa sanatate si ai grija de tine.
    Mi-a placut manevra Irinei 🙂

  5. atata timp cat copilul papa, se produce si lapticul :), dar nu in conditii de stres ca la mine, desigur 😛 :), cred ca tine uneori si de temperament, eu de exemplu sunt aia care mai degraba se agita si la ce mi-a folosit? 😀

  6. insanatosire grabnica!

  7. Andreea Badran

    Putin, inca putin si trece. Intr-adevar trebuie sa pompezi cum simti ca se intaresc sanii si devin durerosi. Nu mult, cat sa se inmoaie putin. Sau daca e treaza domnisoara, pune-o pe ea la san. Daca are chef, trage ea si e super. Si spunea cineva mai sus, nu exagera cu lichidele vreo doua zile pana iti reintri in ritm.
    Eu la Philip n-am trecut prin asta, in schimb la Rayan … my god, nici nu vreau sa-mi mai amintesc alea doua zile. Numai ca Rayan nu sugea deloc, deci iti dai seama ce se acumula acolo. Of, tinem pumnii sa se termine cu bine.

  8. imi pare rau ca treci prin asa ceva. Tinem pumnii sa se termine repede si cu bine. … cat despre pompa – ai fost picatura care a umplut paharul 🙂 in sensul ca ai punctat decisiv cu cei 180 de ml pompati. … O trecem si noi pe lista de achizitii. Tura trecuta am avut una manuala…

  9. zoozie

    ada nu mai pompa si bea apa cat ai nevoie. Cine te-a sfatuit sa-to holerei sanii se joaca cu sanatatea ta.

    un Paracetamol cred ca nici nu a ajuns in lapte, revin cu un Link despre medicamente, foarte pertinent. Sanatate!

  10. Draga Ada,

    Nu cred ca te-am felicitat pentru bebe Lia, o fac acum. Si va doresc tot bine din lume, tuturor.

    Voiam sa iti spun ca aceeasi senzatie de rau am trait-o in putinele momentele cand a trebuit sa mulg si sa arunc laptele (eu n-am congelat niciodata pt ca d nu accepta biberonul si nu am avut nici un motiv sa insisit). Ce m-a ajutat pe mine a fost sa nu il mai arunc in chiuveta ci sa il pun la o floare.

    Sper sa scapi cat mai repede de perioada asta ciudata si sa va gasiti ritmul 🙂

css.php
Privacy Policy