Home » In joaca » 4

4

17 Jan 2009 by Ada

Domnişoara Irina împlineşte mâine patru ani.
Va avea două petreceri. Una acasă şi una la grădi Smiley, cu prietenii ei.
Ea încă nu ştie, dar mami şi tati au închiriat nişte zâne şi un clown, care costă cât o rochie de bal de la magazinul de zâne. Dar merită.
Rochie de bal nu va mai primi prinţesa, însă cu siguranţă şi rochiţa aia de catifea roşie pe care am văzut-o ieri la Piciul îi va veni la fel de bine.
Mâine ne bucurăm de prezenţa Nataliei şi a lui Vlăduţ, prietenii din copilăria mică.
Încă nu ştiu dacă o să avem şi două torturi, bănuiesc că pentru mâine o tartă cu fructe va fi de-ajuns.
Aseară discutam cu câteva prietene (pe forum, evident) despre copiii noştri. Una dintre ele numără zilele până când va putea pleca într-o scurtă croazieră de doi ani, acum, în mai, imediat după ce fiică-sa va împlini celebra vârstă a majoratului. Desigur, n-o să plece nicăieri, zicerea aia cu copii mici, probleme mici, copii mari, probleme direct proporţionale se aplică fără greş de fiecare dată. Cu cât sunt mai mari, cu atât problemele se diversifică. Dacă acum cea mai mare tragedie pe care mi-o pot imagina e ca Irina să găsească punga cu toate dulciurile primite de sărbători şi s-o dea gata într-o singură repriză, apăi Roxana a avut surpriza să descopere, cu public, că fiică-sa a înlocuit conţinutul sticlelor de votcă şi gin cu aqua chiorensis.
Şi câţi dintre noi n-au fantazat măcar la o astfel de îndrăzneală în adolescenţă.
Mamelor de copii extrem de mici le spun: bucuraţi-vă de ei, cresc foarte repede. Nu disperaţi, de pe la trei ani încolo se transformă în persoane cu care veţi duce discuţii interesante despre “globul pământescu”, originea speciei, cum se fac copiii, de ce nu avem toţi puţă, de ce nu e bine să ne pupăm pe gură şi nici să acceptăm bobo de la străini. Veţi depăşi capitolul “de ce” şi veţi trece la “ce vrei să spui cu asta, mami?”. Iar când n-o să prestaţi corespunzător, vi se va închide scurt gura cu “hai s-o lăsăm baltă, mami” sau “hai mai bine să nu mai vorbim despre asta.”
N-o să vă plictisiţi, o să învăţaţi lucruri noi şi veţi dezvolta aptitudini nebănuite. Desigur, veţi face şi vânătăi (am căzut pe gheaţă. Da, recunosc. Am ditamai vânătaia pe genunchi dar! graţie Marei, eu şi fiica mea am făcut 4 tururi de patinoar, în prima zi din viaţa noastră în care ne-am cocoţat pe patine.) dar cel mai important e să ţineţi minte că veţi supravieţui. Şi şocului de a vedea că bebeluşul deschide singur frigiderul, îşi scoate cutia LUI de lapte, îşi toarnă în cănuţă şi-apoi programează cuptorul cu microunde, şi aceluia de a afla cu cine a mai vorbit la prima oră a dimineţii domnişoara care a descoperit recent butonul de redial. Veţi învăţa să afişaţi expresia potrivită când vi se va spune “am vrut să-ţi fac o surpriză, mami” şi veţi reuşi să nu daţi cu dânsa de pământ când veţi descoperi la ce mai poate fi folosit spray-ul fixativ în afară de fixarea coafurii.
Orice vi s-ar întâmpla însă (şi credeţi-mă, vi se vor întâmpla multe!) nu uitaţi că aşteptările pe care le aveţi de la copilul vostru trebuie să fie cât mai elastice. Între trei şi patru ani, copilul dumneavoastră vă va surprinde, vă va lăsa cu gura căscată, vă va face să râdeţi în hohote şi vă va aduce la disperare. Iar aceste stări se vor succeda cu repeziciunea unui foc automat de mitralieră, aşa încât la sfârşitul unora dintre zile veţi spune probabil “Doamne, îţi mulţumesc că i-ai lăsat pe oameni să inventeze camere de supraveghere în magazine, pentru că, Doamne, altfel azi CHIAR reuşea să se ascundă printre haine la mall.” sau “Doamne, dă-mi răbdare şi înţelepciune, că dacă-mi dai putere, o fac praf.”
Oricât de greu v-ar fi acum, aflaţi că după trei ani, copiii încep să-şi manifeste afecţiunea de-adevăratelea. Vor şti când aveţi probleme şi vor intui exact de ce. Vă vor şterge lacrimile şi vă vor mângâia obajii. Vă vor pupa de o mie de ori pe unde apucă, deci atenţie, când staţi la pupat, să nu vă mire dacă după efuziunea pupăcioasă vă vor ţiui niţel urechile.
Vor încerca să vă demonstreze tot timpul că ei pot şi singuri. Că sunt mari. Că se descurcă. Şi depinde strict de dumneavoastra cât de multe îi lăsaţi să facă. De putut, pot face inimaginabil de multe.
Ar mai fi multe de spus dar trebuie să mergem după rochiţă.
Dacă mai aveţi chef de citit încercaţi şi celelalte posturi aniversare:

1

2

3