6
Începem cu principalele capitole din Cartea Vieţii Ei:
Şi-acum să respirăm adânc şi să scriem despre anul 6.
Într-una din nopţile trecute am recitit câteva posturi de la diferite vârste ale Irinei. La unele am râs cu lacrimi, la altele am plâns, pur şi simplu. Irina a fost un bebeluş extraordinar şi un copilaş nemaipomenit. Dar acum intrăm în vârsta şcolară, mai trecem o graniţă împreună.
Între cinci şi şase ani, Irina a trebuit să reînveţe să trăiască într-o familie în care există o figură paternă. N-a fost un drum uşor şi nu-mi fac iluzii că s-a încheiat. Între patru şi cinci ani, a oscilat între procesele de fiecare dimineaţă (e vina ta, tu l-ai gonit pe tata) şi bucuria de a mă avea doar pentru ea, 24 de ore din 24, în week-end şi cam 16 din 24, de luni până vineri. Anul ăsta a trebuit să înveţe din nou să mă împartă. Inegal. Mai întâi cu un bărbat care nu era tatăl ei (şi nu ezită să spună asta ori de câte ori are ocazia) şi, din vară, cu un bebeluş despre care nu ştie prea bine ce să creadă.
Asta o pune în situaţii uşor ingrate, în care îşi exprimă fidelitatea faţă de partea absentă (“ţie ţi-ar plăcea să-ţi fie atât de dor de bunica şi de tatăl tău?”), calcă pe cei prezenţi mereu şi atenţi mereu la nevoile şi dorinţele ei (“să ştii că din toată familia eu cel mai mult îl iubesc pe tata”) sau se răzgândeşte brusc şi-şi trâmbiţează iubirea egală pentru toată lumea.
Nu e uşor să introduci un alt bărbat în viaţa unui copil, dar nu e nici imposibil. De aceea, în noua noastră familie se-nalţă zmeie, există vacanţe la munte, labunici sau la ţară, mersul pe bicicletă şi rolele se învaţă în parcul de lângă casă, orice posibil talent e atent scrutat şi cântărit, cozonacii se frământă în trei şi masa se pune tot împreună, sărbătorile sunt ţinute aşa cum se cuvine, programul de week-end înseamnă spectacole de teatru pentru copii sau concerte de muzică clasică ori, pur şi simplu, desene văzute din patul mare, bunicii prin alianţă învaţă să joace “Comoara piraţilor”, se dansează cu orice pretext şi se cântă în gura mare.
În ciuda furtunilor din sufletul ei, între cinci şi şase ani, Irina a învăţat cum se trăieşte normal, într-o familie adevărată.
Între cinci şi şase ani ai Irinei, eu am învăţat că, uneori, părinţii trebuie să lase de la ei şi să-şi asculte copiii.
Între cinci şi şase ani ai Irinei, Laur a învăţat să fie părinte.
Am râs mult anul ăsta. Ne-am şi enervat, ne-am şi amărât, dar am cules şi roadele celorlalţi ani, în care am muncit foarte mult ca Ea să înveţe din toate. De anul ăsta, Irina merge pe role, îndrăzneşte să dea singură turul lacului cu bicicleta, poate să patineze fără cadru şi este o povestitoare extraordinară. N-are nici pic de trac în public, ideile ei sunt coerente şi le exprimă fără să clipească. Parcă s-a născut cu microfonul în mână. Anul cinci spre şase a fost al revelaţiilor: Irina poate face o mulţime de lucruri de una singură. Ştie să spele vase, ştie să taie legume fierte, ştie să facă pâine la maşina de pâine şi îi place să frământe cozonaci, face duş singură şi chiar e capabilă să se spele pe păr, cu câte puţin din şampoanele mele. Poartă conversaţii telefonice îndelungi cu bunica şi a cam început să se prindă de toate lucrurile pe care tatăl ei nu le face. N-are nici o ezitare să i le arunce în faţă. Ştie mai multe decât ne închipuim noi despre: dinozauri, găuri negre, telefoane mobile, căluţi de plastic şi zâne.
Tot anul cinci spre şase a fost cel în care am descoperit că poate fi foarte obraznică, foarte repezită, foarte căscată, convinsă că ştie mai bine decât toţi ceilalţi, deloc dispusă să guste mâncăruri noi sau să încerce chestii nemaiîncercate. Lucrăm la: “ţine-ţi gura”, “strânge-ţi jucăriile de pe jos”, “nu da în copiii mai mici”, “pune-ţi hainele în ordine”, “încearcă, nu te teme”, “fă ce te rog acum, nu peste cinci minute”, “te duci de vorbă bună sau (trasă) de urechi”, “ai grijă ce spui, cuvintele pot răni”.
Cred că evenimentul cel mai important din viaţa ei a fost acela că a devenit “Soră mai Mare”. În teorie, mai avem puţin până la practică. În calitate de Soră mai Mare, are deja câteva idei despre cum va reacţiona când bebeluşul va plânge prea mult sau n-o va asculta. Idei pe care încerc să i le deturnez de la “am să ţip la el” spre “am să mă duc în camera mea şi am să aştept să-mi treacă supărarea”. Faptul că e Soră mai Mare a ridicat-o brusc în propriii săi ochi şi a făcut-o să pretindă respectul celor din jur, în special al colegilor de grădi. Ştiu toţi că mama ei are un bebe în burtică. Şi ea are o aură aproape egală cu a Andradei, care e deja în clasa 1. APROAPE egală. Asta poate şi pentru că doar ei i se întâmplă Aşa Ceva în curând.Vorbeşte des despre Lioara şi se foloseşte de orice obiect care o poate ajuta să îşi confirme cum vor sta lucrurile: cartea Catherinei Dolto, un bebe de plastic foarte avansat, care trebuie hrănit şi schimbat, discuţii lungi despre cum va fi când va fi. E foarte calină cu mine, atentă să nu mă aplec, că strivesc bebeluşul, dispusă să mă vindece pe loc de orice durere, dar rămâne răutăcioasă cu Laur, pe care-l pocneşte fără milă, cu premeditare, dar a cărui iertare o caută de fiecare dată.
E foarte matură în anumite privinţe. Foarte naivă în altele. Crede tot ce-i spun copiii mai mari, dar pune zdravăn la îndoială tot ce spune mama. Acceptă în cele din urmă că poate mama are, totuşi, dreptate.
Inventează jucării din orice. Telefoane mobile desenate pe hârtie, la care vorbeşte cu Flor din oraşul Florentin, un prinţ care n-o prea lasă să doarmă, o tot creiereşte cu telefoanele. Pentru că bebeluşul cel avansat primit de Crăciun e capabil să facă pipi dacă-i dai apă din biberon şi ştie că apa pe parchet sau pe haine nu e tocmai agreată de mama, a îndesat un şerveţel alb în biberon şi mi-a explicat că ăla e laptele şi acum e şi ea mămică şi trebuie s-o las să-şi hrănească băieţelul. A învăţat la grădi să facă fulgi de nea din hârtie, aşa că, de la o vreme, tot toacă pagină după pagină, are o trăistuţă plină de fulgi desenaţi şi decupaţi cu mâna ei, în dimineţi în care mă cruţă şi mă lasă să dorm până la nouă.
Acum îi pregătesc dosarul de înscriere la şcoală. Va merge de la toamnă, va avea uniformă de care e încântată, a cerut trei rânduri de haine, două pentru ea şi una pentru Lioara, ştie că după ore va merge la afterschool şi se va întoarce acasă cu Laur, cu temele gata făcute, şi serile vor fi doar pentru verificat ce a învăţat peste zi şi apoi alint şi joacă şi drag.
E un copil bun. Un copil norocos. Un copil puţin înaintea vremii sale, dar încă în stare să se bucure de nimicuri.
Inutil să vă mai spun că o iubesc. Nimic nu mă bucură mai intens decât ea. Nimic nu mă întristează mai adânc decât vreo vorbă răutăcioasă sau vreun gest nepotrivit de-al ei. Ştiu sigur că va fi o Soră mai Mare grozavă şi abia aştept să văd cum se va descurca la şcoală. Mi-e dragă. Sper s-o învăţ în anul şase spre şapte câte ceva despre răbdarea cu cei mai mici, compasiunea faţă de cei mai slabi şi curajul în faţa egalilor ei. Cadoul nostru pentru vârsta de şase ani a fost o orgă destul de bună pentru începători şi ore de pian. Încercăm să-i modelăm sufletul pe un calapod bun. Ştim că muzica o va croi într-un anumit fel şi o va ajuta şi la matematică. Şi sperăm că vom putea fi părinţi buni şi drepţi, până la capăt.
La mulţi ani, Irina!
Related Posts
Tags
Share This
Irina este un copil minunat si imi este tare tare tare drag de ea, asa cum am cunoscut-o din povestile tale de aici timp de … uite, cred ca-s cam cinci ani acus!
LA MULTI ANI, Irina draga, sa cresti mare la fel de frumos cum ai crescut pana acum, sa-ti inmiesti inteligenta si farmecul si sa-i bucuri pe ai tai in fiecare zi!
Ada, mie imi creste inima cand vad niste parinti atat de minunati si mai ales o mamica atat de frumoasa ca tine. Irina este rodul muncii tale si nu poti decat sa fii mandra de ea, mereu! Un parinte mai dedicat ca tine mai rar gasesti. La multi ani frumoasei Irina, fie ca viata sa-i aduca in cale mereu numai lucruri frumoase si sa fie mereu inconjurata numai de oameni buni si frumosi, asa ca ea! xx
la multi ani, irina! ce cadou frumos, acum sa fie si cu folos:)
esti o mama buna ada, si planurile tale cu irina mi se par foarte realiste, succes!;)
La multi ani, Irina, la multi ani, draga Ada! Irina este un copil minunat, iar tu esti si mai si. Vorba Alinei, citesc despre anii Irinei de cand nu avea inca unul, as putea sa spun ca a crescut sub ochii mei. Si ce frumos a crescut, trebuie sa fii tare mandra, felicitari!
La multi ani puiule! Si offff, mama Ada, ca ma regasesc si o regasesc pe fii-mea in mare parte din postul vostru. Si cu bune si cu rele!
La multi ani fericiti pisicuta mica!
Ada, un pic off topic, daca imi permiti un sfat, ca de la mama ce a trecut prin ciclul primar si venirea unui bb in casa 🙂 ( si al meu a primit un fratior in clasa a doua)
Daca ai posibilitatea ca in primul an de scoala se reconsideri ideea after school-ului ar fi un avantaj pentru Irina.
Clasa I este una de acomodare nici grea, nici usoara dar oricum nu floare la ureche, la Irina se va suprapune cu venirea in viata ei si a bebelusei, o alta acomodare la fel de importanta.
(Va aparea in capul ei o idee : eu ma duc la scoala, uite cate trebuie sa fac, cat de multe reguli noi am si bb sta acasa cu mami… )
Ii va fi mai usor sa se invete cu responsabilitatile scolare acasa, decat la after.
Asta bineinteles daca se pune problema ca tu sa fi acasa in acest prim an de scoala.
Daca nu, after-ul este solutia optima.
Sper sa nu fi deranjat .
Va imbratisez
La multi ani, Irina! Toate cele bune ii doresc!
la multi ani dragei Irina!
La multi ani Irina si Ada! Sa aveti un an cel putin la fel de bun ca si cel care a trecut, plin de realizari si bucurii si bafta scolaritei.
La multi ani pentru Irina! Sa fie sanatoasa si norocoasa!
La multi ani Irina! Anul urmator sa va aduca tot ce e mai bun pe lume si anul urmator la fel…si tot asa.
La multi ani! E o norocoasa cu voi si voi niste norocosi cu ea. In calitate de Bis Sis ii urez mult succes in a fi Sora cea Mare. O sa fie fun, Irina, ai sa vezi!
la multi ani irinei si voua. si sa stii, pentru mine chiar esti un model, mi-as dori sa o cresc pe smaranda cum ai crescut-o tu pe irina. si sa depasesc toate hopurile la fel ca tine
La multi ani Irina!
Sa fi sanatoasa si norocoasa!
Ada, mi-au dat lacrimile…
La multi ani si tie!
lma irina
La multi ani Irina..sunt sigura ca esti un copil model..Sa-i fericesti pe parinti si viitoarea surioasa care se va naste!
La multi ani Irina!!! Felicitari Ada pentru asa un copil reusit!!! Sa aveti numai bucurii, sa fiti fericiti in familia voastra, alaturi de cei dragi. Va asteapta un an deosebit,provocator.
la multi ani!
La multi ani, Irina!
Ada, o postare pe care am citit-o de la un capat la altul cu un nod in gat.
Oricat ne-am stradui, probabil ca n-are cum sa fie totul numai roz, si ca toate momentele de fericire isi au si ele pretul lor.
La multi ani, dragilor! Sa fiti fericiti impreuna! Sunteti niste frumosi 🙂
La multi ani, Irina ! Sanatate, noroc si bucurii!
Toate cele bune, Ada !
Va pup
Multi ani traiasca, multi ani traiasca, la muuulti ani! Cu de toate bune in al 7-lea an de viata!
La multi ani, Irina! tot ce e mai bun pentru tine!
si felicitari pentru mamica ta care ne incanta mereu cu posturile ei
La multi ani, Irinaaaaaaaaa!!!!!!!!
Iti mai spun si la 17.38. Daca nu reusesc sa postez, am sa ies pe balcon si-am sa-ti strig. Si vantul o sa ia cu el urarea mea si-are s-o aduca la urechiusele tale. N-ai sa crezi dar Luca are pentru tine…un dovleac ceva mai mare decat ala de la lansarea Curcubeului. Cu asta vei putea vindeca oamenii de tristete, iti promit! Cumva o sa ajunga la tine intr-o zi si-atunci…sa te tii! Vei fi singura fetita din lume care stie sa-i vindece pe oameni de tristete cu ajutorul dovleacului fermecat.
Multi, multi ani cu sanatate si bucurii!
La multi ani Irina. Sa cresti mare, sanatoasa si frumoasa.
Felicitari tie Ada, ai un copil asa frumos ca o raza de soare. Felicitari si lui Laur 🙂
La multi,multi ani buni si norocosi pentru IRINA!!Si iubiti-o la fel de mult ca si pana acum!!
La multi ani Surorii celei Mari! sa fie sanatoasa, frumoasa si vesela mereu!
Si voua, Parintilor, sa fiti sanatosi sa va bucurati de Ei, Copiii, ca ei ne implinesc si dau un sens vietii noastre!
La multi ani Irinuca draga!
La multi ani, Irina, fetita draga si iubita!
stii ce-i mai frumos?
ca, la un moment dat, ai sa citesti cele scrise de mami si ai sa te simti si mai iubita!
la multi ani si tie, Ada, mama cap de mafie!
sa te bucuri de fetele tale cat cuprinde!
La Multi Ani fericiti,sa aiba o viata implinita si un gram de noroc in tot ce intreprinde mica capricoarna.Cu toate postarile din cei 6 ani de viata ai Irinei, m-ai facut sa plang si sa rad la unison, ai scris lucruri reale de care multe mame se feresc sa vorbeasca pe sleau, ai scris lucruri care la voi se pare ca au avut o alta conotatie decat la noi.Dar a fost minunat ceea ce ai pus pe hartia electronica, va doresc tot binele din luem ca si familie si aceeptare usoara atat a noii figuri paterne cat si a bebelusului.Numai bine si petrecere frumoasa!
La multi ani Irina! Sa ai o viata frumoasa frumoasa asa cum ti-o face zilnic mama ta!:)
La multi ani, Irina Ioana! Sa-ti fie zilele pline de soare, rasete si oameni dragi! Ada, eu, cand am citit pe Liternet “In love with my daughter” acum ceva vreme, am plans si ma gandeam ca foarte putine mame au curajul sa recunoasca asa ceva. Sunteti o familie tare frumosa si ma bucur ca ne-am intalnit … virtual.
Anca, nu stiu ce mari adevaruri am spus eu acolo, stiu doar ca aia am trait atunci. Sper ca de data asta va fi altfel. Am toate sansele sa fie altfel.
Cand inca nici macar nu planuiam un copil citeam cu mare placere aventurile Irinei si ma gandeam ca “asa vreau si eu” (asa copil grozav, asa relatie speciala mama-copil :D). Sunteti o familie frumoasa, La Multi Ani!
🙂 ce frumos:) merci!
La multi ani frumosi, Irina, si plini de iubire si surprize minunate. La multi ani, Irina, copil din povesti, sa fii sanatoasa si vesela intotdeauna!
La multi ani si pentru mami de Irina! 🙂 Povestile despre familia ta frumoasa mi-au deschis ochii in more ways than one.
Va pup, si scuzati intarzierea. 🙂