A Christmas Village

10 Nov 2017 by Ada

În tinerețea mea, la București a existat un lanț de magazine numite Bamboo, cu decorațiuni interioare, cănuțe, bile parfumate, vaze și alte mici prostioare, nu foarte ieftine dar interesante. De acolo am cumpărat în 2010 un set de căsuțe de ceramică, legate între ele cu un șir de luminițe pentru brad, care veneau la pachet cu câteva figurine de colindători. În noaptea de dinainte de Sf. Niculae, eu și Laur am intrat tiptil în camera Irinei (scârțâia parchetul… ceva de groază) și printre chicote înăbușite și “șșșșșș că trezim copilul”, am reușit să punem pe pervazul Irinei un sat de Crăciun ca în povești. 

Irina avea atunci aproape șase ani și e una dintre amintirile mele cele mai luminoase. În anii ce au urmat, satul de Crăciun a făcut parte din sărbătorile noastre. Înainte să plecăm, l-am pus la loc în cutia lui, deși una din căsuțe era ciobită, luminițele nu mai mergeau, dar pentru că n-am putut să îl aruncăm, l-am lăsat în grija unei prietene. 

Aici nu avem pervazuri late, dar anul acesta avem din nou căsuțe. Și vor face parte din Crăciunurile noastre, dar mai ales ale Liei.

Nu știu dacă v-am spus, dar, pe nesimțite, Lia crește. Anul ăsta mai crede în zâne și-n Moș Crăciun și-n praf magic. Mă țin cu dinții de credința asta a ei, pentru că nu-s pregătită să o văd și pe ea transformându-se, cam peste noapte, în pre-adolescentă, ca Sora cea Mare. 

După ziua de mâine se dă liber la decorat casele pentru Crăciun. După Remembrance Day poate începe nebunia cu beculețe, reni, îngeri. Recunosc că nu mai am răbdare, pentru că noi începem să decorăm la 1 Decembrie. Azi am scos căsuțele din cutie, să ne asigurăm că funcționează. Avem o biserică, o primărie, o casă mai pricopsită, un brad uriaș cu luminițe și alții de pus de jur împrejur, avem multe figurine, așa de frumoase și de delicate, că m-am convins cu greu eu pe mine să le pun la loc în cutie pentru încă trei săptămâni. Sper să încapă toate câte avem de înșirat pe masa de cafea. Va trebui să mutăm lampa de podea, să desființăm balansoarul pisicii (oricum și-a adjudecat canapeaua…) și să facem o grămadă de artificii, dar abia aștept dimineața de 6 Decembrie, în anul în care Lia are șase ani și se va trezi cu un sat în miniatură…

Nu știu unde o să mai punem și bradul, nu știu dacă nu cumva eu am să mă bucur mai tare decât ea.

Pun asta în borcanul cu fericire, să țină de cald în februarie.