Acasă

25 Dec 2010 by Ada

Mi-am început şi dimineaţa de Ajun cu “Bună dimineaţa, Europa”. Ultima emisiune live pe anul ăsta a fost chiar pe 24 decembrie, un privilegiu, dacă stai bine să te gândeşti, să intri în casele oamenilor în aşa o zi importantă. N-am mers singură, am mers cu Narcisa Suciu, care a cântat Colindul Cerbului şi cu Hara, cu “Mărlin, Dărlin”, un colind ce le va plăcea cu siguranţă copiilor.

Am ajuns apoi la una dintre editurile pentru care lucrez. Am plecat cu un braţ de cărţi – cărţi pe care le voi dărui prietenilor. Am anume cărţi pentru anumite persoane.

Azi am cumpărat ultimul dar pentru un oaspete surprinzător, ce se va aşeza la masa noastră de Crăciun, duminica asta.

Apoi am venit acasă unde doi spiriduşi făcuseră ordine, păziseră sarmalele să nu se prindă de cratiţă şi le hidrataseră corespunzător. Nu mi-a rămas decât să termin de gătit mâncărurile serioase (supa, salata de Boeuf) şi să azvârl la cuptor crătiţoiul cu sarmale. Am căzut apoi într-un somn adânc, din care doar spaima că mi se arde varza de deasupra sarmalelor m-a putut ridica.

Şi-apoi mi-am petrecut după-amiaza făcând cozonaci cu Oana. Oana şi cozonacul ei în formă de trandafir fac parte din sărbătorile mele. Nu e Crăciun dacă nu e cozonac, deşi, mărturisesc cinstit, cozonacii mei nu ies nici pufoşi, nici foarte dulci, nici ca-n filme. Dar e ceva în preparatul lor, la indicaţiile date pe YM de Oana, poate speranţa că de data asta ies, poate bucuria că de doi ani încoace are cine să-i şi frământe bărbăteşte, aşa cum se face la orice casă cinstită de om, poate nerăbdarea Irinei care tropoteşte pe lângă toate vasele mele, convinsă că în castronul cel alb creşte sporul casei pentru anul ce vine, fiindcă aşa i-am spus, aici facem vrăji, aici ne urzim norocul, gândeşte-te la lumină, Irina, vorbeşte cu Îngerul.

Irina a spălat vase, Irina a frământat cozonac, Irina m-a ajutat la maioneză, Irina a tocat legume pentru salată, Irina a făcut ordine în cameră, Irina a fost şi azi o minune de copil.

Acum când scriu, casa mea miroase a vanilie şi a rom, a cocă bună ce încă se rumeneşte în cuptor, se aureşte mai bine zis…

N-am împachetat nici un cadou, copila încă se frământă sub pătură, nici vorbă să m-apuc să foşnesc ambalaje. Dar o pândesc, o pândesc…

N-am apucat azi să trec pe la Ale. Îi promisesem, dar n-am avut cum, a fost totul pe ceas. Dar şi Ale e în sărbătoarea mea.

Cine mai intră în sărbătoarea mea de anul ăsta?

Prăjitura englezească de Crăciun, împachetată cu grijă de Tracey, care-mi umple balconul de mirosuri de fructe îmbibate în coniac. şi va fi dezvelită cu mare pompă duminică. Luminile colorate puse de Laur în toată casa, în fiecare cameră, la fiecare fereastră. Coroniţa de brad pe care mi-a adus-o ieri. Faptul că de azi, chiar îi simt mirosul…

Bradul, Luca, Silvana şi Ştefan. Irina şi Luca, frumoşi, colindându-ne. Anticipaţia surprizelor din dimineaţa de Crăciun. Răbdarea. Răbdarea de a se coace cozonacul, de a adormi copilul, de a trece peste noapte pentru a ajunge la dimineaţa de mâine. Răbdarea de a trece peste iarnă, pentru a o ţine în braţe pe Lia. Lia Teodora, darul lui Dumnezeu, Lia care se va naşte înainte de Paşte, Lia cu care uit uneori să vorbesc. Lia care răspunde când o chem, Lia care dă din lăbuţe la ore din cele mai neaşteptate, Lia pe care abia o aştept, să mă pierd în ochii ei albaştri.

Ana şi prima noastră masă de Crăciun adevărată împreună. Şansa de a fi din nou în aceeaşi cameră cu Ruxandra şi Anca, prietenele mele din copilărie, cele pe care le-am văzut mai des anul ăsta decât în ultimii zece ani. Bucuria de a primi oaspeţi şi de a merge în vizite, de azi până după Anul Nou.

Un prieten care face cozonaci în Dakkar şi-i ies mai bine decât îmi ies mie, ce să fac, aşa-s bărbaţii, au talente ascunse. Un american de 92 de ani care şi anul ăsta mi-a scris că mă iubeşte şi eu îl cred, la vârsta lui nu te mai joci cu sentimentele. O invitaţie acceptată cu bucurie. Mesajul pentru Priya. Câteva mail-uri care mi-au umezit ochii. Gândul la o anume persoană din Iaşi, care anul ăsta mi-a scris prima oară, şi căreia, deşi nu i-am răspuns, i-am mulţumit în sinea mea.

Toţi oamenii frumoşi. Toate lucrurile bune care s-au întâmplat peste anul ăsta greu. Toţi cei ce ne-au zâmbit şi au gândit de bine. Voi. Noi.

Crăciun Fericit!