Al patrulea trimestru de sarcină

11 Jul 2011 by

Poate că acest post era mai nimerit acum o săptămână, când Lia împlinea trei luni și astfel ieșeam oficial din al patrulea trimestru de sarcină. Dar s-a nimerit să pot abia acum să scriu, așa că, iată ce voiam să vă spun.

Am întâlnit pe undeva prin lecturile mele ideea de al patrulea trimestru. Inițial n-am înțeles exact despre ce era vorba în această teorie, dar experimentând-o pe propria piele, acum o pot dezvolta.

Toată lumea știe că o sarcină are trei trimestre. Sau aproape toată lumea, pentru multe femei e o surpriză să afle și că 9 luni înseamnă de fapt 40 de săptămâni, nicidecum 36, așa cum am presupune pe nevăzutelea. Că mai există și cazuri în care bebelușul se complace până la 42 de săptămâni în burta mamei nu vă mai povestesc, am prietene însărcinate și nu vreau să le sperii. De fapt pentru ele scriu acest post.

Ce-nseamnă al patrulea trimestru? Ei bine, în primele trei luni de viață ale bebelușului, chiar dacă acesta a părăsit interiorul corpului mamei, tot lipit de trupul ei va sta. Că e vorba de orele multe în care cei doi învață cum e cu alăptatul, ori de episoadele de colici, când tot contactul cu pielea mamei e cel mai bun medicament, de partidele de somn inimă-pe-inimă sau de momentele de iubire pur și simplu, bebelușul e – la figurat vorbind – cusut de dumneavoastră cam 70% din timp. Spre deosebire de al treilea trimestru de sarcină, veți duce însă mai puține kilograme pe picioare, sciaticul se va relaxa un pic și ce e cel mai plăcut, dispar edemele – nu chiar imediat, deci nu vă faceți iluzii, dar bucurați-vă de acest gând. Desigur, acele neplăceri sunt înlocuite cu altele – de la epiziotomie, ragade, constipație, hemoroizi, până la dureri infernale de spate – date de o posibilă montare nefericită a cateterului în coloană. În continuare nu puteți lua decât paracetamol și – cel mult- nurofen, în continuare vi se recomandă să evitați tutunul, cafeaua și anumite alimente, în continuare nu puteți face toate lucrurile pe care le făceați înainte de a rămâne însărcinate. În plus, viața socială se complică infinit, pentru că gravide am mai văzut prin cafenele și pe la concerte, mame cu bebeluși nou născuți mai rar.

Al patrulea trimestru de sarcină poate fi cel mai fericit și liniștit din viața mamei și a bebelușului, cu câteva condiții minime. Anume:  Să vă pregătiți din timp – măcar sufletește – pentru câteva săptămâni (că-n fond sunt doar câteva săptămâni, nu ani) de nesomn, alăptare la cerere, mers legănat și bătut pe spate sincron. Să vă creați rutine zilnice, și pe cât posibil, să le respectați. Să studiați bine toate clipurile despre poziții de alăptare și să nu vă fie frică să le încercați. Să faceți rost de o pernă de alăptat. Să vă cumpărați un wrap sau un sling sau un SSC (soft structured carrier) – orice vi se pare comod, care să vă permită să purtați bebelușul și să vă lase mâinile libere. Să vă mobilizați partenerul și să-l responsabilizați de la început. Să vă procurați un scut mental, care să vă apere de toate părerile neavenite, observațiile înțelepte, metodele garantate și ideile altora – cu rezerva că vă trebuie și un minim filtru, pentru că, oricât de nebunește vă va suna asta, uneori babele au dreptate.

Nu vă fie teamă să vă purtati sau să vă țineți bebelușii în brațe. Nici să-i lăsați jos nu e o tragedie. Nu vă temeți să-i înfășați când zvâcnesc din mânuțe și din picioruțe. Simt nevoia să atingă limitele spațiului în care se află, așa cum făceau când erau în burtică. Nu-i înfofoliți și nici nu-i lăsați să fiarbă, dacă aveți aer condiționat în casă nu vă temeți să-l porniți, disconfortul termic e la fel de mare și pentru ei și pentru dumneavoastră. Doar aveți grijă să nu fie CHIAR în bătaia jetului de aer rece.  Dormiți cât de des, cât de mult, în orice moment al zilei. Un creier obosit dă rateuri regretabile. Încercați orice vă aduce puțină liniște. Rupeți-vă de bebe măcar un sfert de oră pe zi, sfert de oră în care să faceți un duș, să vă pensați, să vă vopsiți degetele de la picioare cu ojă verde sau să vă priviți pur și simplu în oglindă.  Ieșiți cât de mult la plimbare, plimbările vă fac bine. Nu vă izolați, întâlniți-vă cu prietenii (în parc, dacă nu vreți să-i primiți acasă) și mergeți în vizite.  În marea de iubire pe care o veți simți pentru bebeluș, lăsați să se strecoare măcar o undă de iubire și pentru propria persoană. Nu-l uitați nici pe cel ce bântuie prin casă pe lângă dumneavoastră, vă vine sau nu să credeți, e și el -măcar la început- copleșit de ce i se întâmplă. Știm bine că bărbații sunt doar niște copii mai mari. A propos de copiii mai mari, dacă îi aveți, încercați pe cât posibil să nu-i alienați, nu de alta, dar bebelușii nu-s bebeluși pe vecie, ei cresc, încep să mișune și pentru a nu fi călcați pe cap (la propriu) e nevoie ca frații mai mari să-i simpatizeze măcar, dacă nu-i iubesc de la început.

Acum o săptămână am încheiat al patrulea trimestru de sarcină cu Lia. De câteva zile a început să se proptească în picioruțe și dă să se întoarcă. În curând, coșulețul în care a dormit nu va mai fi sigur pentru ea, trebuie mutată în pătuț. În curând nu vom mai putea s-o lăsăm oriunde pe pat, va trebui securizată, pusă în așa fel încât să nu pice de pe canapele. Deja ne trezim foarte rar noaptea, deja avem o rutină, știe la ce să se aștepte în funcție de ce se întâmplă în anumite momente ale zilei. E un copil liniștit și sociabil, nu plânge prea des, o port, o alăptez, o masez, mă bag cu ea în cada plină și o reobișnuiesc cu apa, o arăt lumii și mă bucur de ea. O duc cu mine peste tot, la serbările și la examenele Irinei, la cumpărături, ba chiar am fost și la cinema împreună. După ce ne liniștim cu botezul și cu mutatul, vom încerca Baby Gym și Baby Swim. Și-n tot iureșul ăsta, ea face tot ce trebuie să facă un bebe de vârsta ei, fără să fie grăbită sau presată în vreun fel, mult mai liberă și mai liniștită decât era sora ei, în aceeași etapă a vieții. Și asta, pentru că eu sunt mult mai calmă decât atunci, pentru că atmosfera din jurul meu e plăcută și pentru că încerc, pe cât posibil,  să nu mă mai sperii și de umbra mea, așa cum făceam cu Irina.

Viața e frumoasă. Chiar și cu un bebeluș. Chiar și cu un bebeluș și un copil de școală.

Related Posts

Share This

6 Comments

  1. Mihaela

    Ce frumos. Asta e normalitatea pentru un bebe. Sa-si gasesca un alt punct de echilibru si stabilitatea in noul mediu (aer, pamant, gravitatie, tot ce-l inconjoara). Daca in burtica mamei cordonul era cel care il lega de mama si totul se organiza in jurul acestuia si al buricului, acum sanul este legatura lui cu mama si activitatile sunt predominante la nivelul gurii. Pentru ca asa se poate hrani si forma organe interne puternice care sa-l poata ajuta sa-si ridica capul. Pot povesti despre asta zile intregi. Si bine spus, nu trebuie fortat, ci doar stimulat. Corpul lui stie atat de bine cand este pregatit pentru etapele urmatoare.

  2. nina

    M-a uns pe suflet post-ul tau..eu astept bebe nr.2 si deja ma pregatesc..

  3. 🙂 Cu asemenea posturi frumoase sa nu te miri daca va creste natalitatea

  4. Tea

    Asa le-am simtit si eu. Citisem despre, insa tot ce-am facut a fost instinctiv si, desi nu-mi asum cumintenia lui Paul, sunt convinsa ca si zen-ul meu si-a avut rostul 🙂

Privacy Policy