Alo, aterizează strănepoata!

3 Feb 2010 by Ada

Aşa se întâmplă de fiecare dată. Când îmi ascut creioanele, fac ordine pe birou, arunc cojile din ascuţitoare, potrivesc marginile colilor şi zic: acum m-apuc!

Exact atunci începe iureşul.

Ca de exemplu azi.

Timp estimat de lucru: 6 ore

Ţintă: 9 pagini.

Presiune psihică: lejeră

Condiţii meteo: superbe, cald în casă, linişte, copilul la grădi, taragotistul plecat.

Incentives: Cafea, ciocolată, suc

Să-ncepem…

8 ore mai târziu…

Timp de lucru adunat: 1 oră

Pagini executate: aproape 3

Presiune psihică: aaaa, presiune?

Ce am făcut de fapt în tot acest timp.

Am discutat cu Anto despre Barcelona şi ce potrivită e ca oraş în care să trăieşti. (vorbim cam de doua ori pe lună).

M-a sunat prietena mea cu care n-am mai vorbit de 2 săptămâni, şi ne-a luat cam o oră să recuperăm timpul irosit fără să ne vedem.

Am băut trei cafele. Am scris trei posturi noi.

M-am uitat cu ochiul magic la Irina şi am observat că stă fără pantaloni, doar în dres şi-n bluză şi m-am burzuluit la ea, prin reprezentanţii mei.

(“mama e nemulţumită, dacă nu-ţi pui imediat blugii, nu pupi fustă nici mâine.” i-am transmis,  “dar nici balerinele nu au fustă şi mâine pot să stau tot fără, ca ele” mi-a răspuns. Mi-am propus să-i explic copilei  că balerinele primesc ciocolată cam o dată pe an. Să văd dacă mai vrea să stea ca balerinele.)

Am rezolvat oarecum o problemă presantă pentru doamna Ana, bona noastră, care are o situaţie încâlcită cu pensia. Am descoperit cu ocazia asta un site interesant pe care vi-l recomand, în caz că vă întreabă mama sau soacra: Despre pensii.

Am obţinut câteva premii interesante pentru Ziarul Copiilor.

Împreună cu Don Pandele (de fapt dânsul) am găsit minunatul widget care va prelua automat titlurile din Ziarul Copiilor (v-aş fi recunoscătoare dacă l-aţi folosi şi voi).

Am aflat că pe 21 februarie ar trebui să fie un concert Mozart Rocks, care din lipsă de sponsori e posibil să fie amânat. Am tras nişte sfori măcar aşa, de dragul de a încerca, vedem ce iese. Ar fi păcat, e un concert caritabil în favoarea unui ONG care se ocupă de Telefonul Copiilor.

Am aflat că luni la Cluj se inaugurează o chestie absolut SF şi am cerut voie de la şef să merg şi duminică seara plec la Cluj!

M-am gândit şi m-am sucit ce să fac cu Irina aşa că delegaţia mea la Cluj se va transforma într-o călătorie iniţiatică mamă-fiică, o adevărată aventură de vreo 3 nopţi ce implică dormit în tren şi trezit la Cluj, plasat la străbunici şi poate o zi întreagă de joacă la Mara şi Mihu acasă, dacă Milena vede la timp mesajul meu. Dacă nu, poate îmi sugeraţi un loc de joacă mai pe lângă Strada Republicii la Cluj. Mă întreb dacă mai există Cafe Mozart, tare aş vrea s-o duc pe Irina.

Ar mai trebui să aflu de la ce vârstă se plăteşte bilet de tren pentru copii.

Apoi… a venit Irina. Care a fost musafir virtual acasă la Sofi şi la Catrina (videoconferinţele astea sunt o minune), s-au jucat frumos de-a bănuţul şi au culminat certându-se pentru că Irina voia să fie Cenuşăreasa şi pe Sofi şi pe Catrina le distribuise în rolul surorilor vitrege. Sofi şi Catrina nu voiau să fie surorile vitrege, ele voiau să fie surorile secrete.

Apoi mi-am contactat editorul să-l întreb dacă e interesat de drumul meu la Cluj. E prea din scurt. Aşa e. Dar zic iar, în caz că mai există Cafe Mozart, sigur eu şi Iri vom fi acolo la un ceai şi-o prăjitură, luni pe 8 februarie.

Mi-am numărat încă o dată deadline-uri-le: pe 7, pe 10, pe 14, pe 15. pe 16, pe 21, pe 22, pe 25.

Apoi s-a făcut seară.

Obsesia: 25 februarie.

Pages left: 73

Days left: 22

OMG.

What the hell…

Alo, aterizează strănepoata!

LE: la ora 1.06 minute, capitolul 2 a fost terminat! Back on track.