Alte imagini frumoase

2 Nov 2010 by

N-am mai văzut-o pe Nora de astă primăvară. A crescut, nu mai e bebeluş, e un pitic cu ochii vii şi cu un zâmbet cuceritor. Nici măcar părul nu-i mai e zburlit, acum e blond şi cuminte pe căpşorul ei rotund.

Îi plac pisicile Norei, are trei “Miau” dintre care doi sunt de fapt iepuri. Dar nimic n-o bucură mai tare decât pisica înfăşată, pe care o leagănă cu o tandreţe moştenită de la mama ei. Nora e bună şi caldă, toată un zâmbet, înţelege tot ce-i spui. Mi-aminteşte de Irina mică, mereu luminoasă şi cu privirile deschise, mereu lipită de mine, mereu atentă la orice pas pe care îl făceam, în stare să mă ghicească încă de când apropiam cheia de broasca uşii de la intrare.

Am stat la masă ca trei prietene şi am mâncat prăjituri rotind cartonul, ca la restaurantele chinezeşti. Ia şi de aici! Ia şi din asta. Hai, încearc-o şi pe cealaltă. A învăţat să mă strige pe nume şi când am dispărut în baie, s-a proptit în faţa uşii şi m-a strigat până am ieşit. Ada? Ada! Ada !?

Apoi Nora a plecat în parc şi când s-a întors avea mânuţele reci. Ale, stând pe jos şi suflându-i în mânuţe, cu Nora lipită de ea, asta e o imagine pe care o păstrez cu drag.

Au o relaţie atât de apropiată şi de caldă, mama şi puiul, atât de vizibil luminoasă din afară, că nu pot decât să mă bucur că am avut ocazia să le văd. Două frumoase şi bune: Ale mare şi Nora mică.

Related Posts

Tags

Share This

css.php Privacy Policy