Am cal
De ieri am cal. E cal de jucărie, cu coamă lungă şi blondă şi cu o privire to die for or, e cel mai expresiv cal din câţi am văzut în desene animate şi credeţi-mă, am văzut multe.
Doamnelor şi domnilor, vi-l prezint pe Maximus.
Oana Păpădia susţine că într-o săptămână coama lui lunga va fi toată încâlcită.
Eu am spus că nici nu-l scot din cutie.
Ea a spus că într-o săptămână nu numai că Lia l-a scos din cutie dar s-a şi plictisit de el.
Eu o ţin pe a mea. E calul meu. Oricum, încă n-a ajuns la noi acasă. Şi apoi eu mai am jucăriile mele, doar ale mele, de care nu se atinge decât copilul selectat de mine, în timpul pe care eu îl acord. Ok, recunosc, Liei puţin îi pasă de regulile mele, de-aia caleidoscopul meu cel mai iubit a ajuns, nici nu ştiu când, sub pat.
Dar de ieri am cal. Şi am pus pariu în gând cu Oana, pe o sticlă de ceva spirtos înfiorător nemţesc al cărui nume l-am uitat că nu, nu va fi aşa, e calul meu şi basta, nimeni nu-i încurcă lui coama, nimeni, nici măcar Lia-cea-care-habar-nu-are-că-mami-are-reguli.
Voi mai aveţi vreo jucărie preferată? Pe care n-o împărţiţi cu nimeni?
Related Posts
Tags
Share This
Nu o am, dar mi-am propus sa o am: plastilina.
De fiecare data cand nerabdarea Catalinei imi opreste creatiile la jumatate (ei ii plac puisorii galbeni si FARA aripioare, veveritele si FARA coada, oamenii de zapada cu un singur ochi, casutele fara usa, ma rog, oricum, totul e sa I le livrez repede -repede), imi promit si imi amenint copilul pe-jumatate-nedumerit-pe-jumatate-nepasator ca O SA IMI CUMPAR EU TREI CUTII DE PLASTILINA DOAR PENTRU MINE, O SA IMI CONSTRUIESC UN ORASEL INTREG SI O GRADINA ZOOLOGICA SI TIE O SA TI LE ARAT DOAR CAND OR FI GATA GATA GATA!!!
Ha! Eu am o cutie cu creioane si carioci si markere si linere si … DOAR ALE MELE.
Am uitat: calutul tau e chiar minunat!
E Maximus!
Cred ca avem si noi calul asta, azvarlit pe undeva. Eu nu-mi tin decat articolele pentru crafts deoparte (perforatoarele, stampilele, vopselele, pensulele, accesoriile etc) si are acces la ele doar foarte rar si sub supravegherea mea.
Ce gales priveste Maximus! Ar fi bine totusi sa nu-l duci acasa…
Si da, si eu am- primul a fost un piguin gri cu burta- desigur- alba, din plus, achizitionat de la gradina zoologica de la Schonbrunn. Initial S il lua cu invoire speciala; acum constat ca s-a mutat total la ea in camera.
Mai am un urs imbracat in hanorac cu gluga; cand ii pui gluga pe cap, arata intr-un mare fel…pe asta nu-l dau deloc, ma tem sa nu se mute si el dincolo!