Aş dori să adopt un cal

25 Nov 2010 by

Voiam astăzi să vă povestesc despre puseele de creştere ale Irinei. De vreo două săptămâni, de când s-a milostivit Andrada, Regina Zânelor, şi a anunţat-o că nu mai e Zâna Fluturilor, iarnă fiind şi fluturii cam dormind, dar o avansează la gradul de Soră Mai Mare, Irina ne uimeşte cu toate progresele pe care le face de la o zi la alta. Spre exemplu, e gata să renunţe la nelipsita ei cănuţă de apă, cu care doarme încă din bebeluşie. S-a spălat singură pe cap – culmea, chiar bine, şi a învăţat să înghită medicamentele cu apă, nu mai trebuie să-i desfac capsulele. Asta e şi puţin periculos, dar în casa noastră medicamentele stau bine încuiate într-o cutie pusă undeva sus.

Venisem chitită să povestesc pe larg ce şi cum cu puseele astea de creştere, dar am deschis mail-ul şi mi s-a strâns puţin inima. Irina iubeşte poneii. N-a văzut foarte mulţi cai la viaţa ei, dar a călărit pe ponei de câteva ori. De Crăciun îşi doreşte un cal de jucărie, care costă 60 de lei la magazin. Nu face nimic, e frumos şi atât. Mic, de plastic, va ajunge cu siguranţă într-una din cutiile de jucării. Mă gândeam că-s bani aruncaţi, dar dacă asta vrea copilul, ce poţi face… Ei bine, iată ce poţi face.

Azi am aflat că undeva pe lângă Mobexpert Pipera există un adăpost în care 30 de cai de rasă mor de foame. Ei au proprietar, dar acesta nu-i îngrijeşte, în ciuda faptului că au fost puşi gaj la bancă. Acum cailor le e frig şi foame, stau în condiţii insalubre şi sunt hrăniţi de primărie, care, ca orice primărie românească, se bucură nespus de o astfel de tichie de mărgăritar. Situaţia lor juridică e neclară, caii sunt obiectul unor procese şi recursuri, dar realitatea este că, în acest moment, le-ar trebui nişte fân, nişte paie, nişte morcovi, nişte mere şi câteva milioane de mângâieri. Un sac de lucernă costă 10 lei. Există un ONG care se ocupă de ei, au şi un site pe care îl puteţi vedea aici.

Acum, adăpostul din Fierbinţi nu e un loc bun de mers cu copiii, e frig, mizerie, miroase urât. Dar ar putea fi un loc care, curăţat şi amenajat, se poate transforma în destinaţie de week-end pentru părinţi şi copii. Zic şi eu…

I-am propus lui Laur să adoptăm de la distanţă un cal. N-a zis nu. Cercetăm şi mai povestim, poate reuşim să ne lămurim ce putem face pentru un cal adevărat.

Related Posts

Share This

5 Comments

  1. Aud bine? De cai se vorbeste aici?

    Noi avem o manie.
    La Roxana, nebunia dupa cai s-a cronicizat din vara, si de atunci nici o zi fara cai. Ma duc pana in colt sa iau o paine, trebuie sa-i iau si ei inca un ponei de 3 lei. Daca o intreb ce sa-i aduca Mosu’, iar cai. Cai mici, cai mari, cai cu aripi, cu corn in frunte, cu ce-o fi, dar sa fie cai. Sau pe-acolo, magari, catari…

    Dar cel mai mare cadou pentru ea este sa calareasca. Mangalia este la 40 km de Constanta, iar Corbu, desi credeam ca e la vreo 18, un dus intors pana acolo ne-a luat tot 80 km. Ora de calarie pe ponei costa 10 lei. Dar Roxana cred ca rezista maxim un sfert de ora.

    Au ponei si la Delfinariu, dar costa 50 de lei (jumatate de?) ora, ceea ce mi se pare f mult. Varianta cea mai ieftina sunt tiganusii din parc care pentru 5 lei o duc vreo 50 de metri, doar ca nu prea-mi miroase bine varianta asta.

    Mi-ai cam rupt inima cu calutii din Pipera. Asta e, unii ar da o mana de fan cailor, altii isi bat joc.

  2. Gabi

    mai degraba ai adopta o pisica deoarece meriti sa stai singura toata viata, e prea evident…

  3. izabela

    as dori un cal greu de pus la caruta langa al meu in jur de 4-5 ani in stare buna,ii ofer hrana necesara si o ingrijire buna ,daca se poate armasar sau cal,as dori sa-mi trimiteti poza din fata,la teral si spatele calului.puteti sa ma contactati la nr. de tel.0729355072 va multumesc daca se poate sa -mi trimiteti raspunsul tot pe sit-ul acesta.

  4. VREAU SA ADOPT UN CAL SAIL TIN DE FRUMOS DACA SE POATE UN MANZ

css.php
Privacy Policy