Aşteptându-l pe Costică
Astăzi n-a mai plâns la grădi. Şi la culcare, i-am povestit despre asta şi îngeraşului.
– Îngeraşule, să ştii că Irina a fost astăzi cuminte şi n-a plâns deloc la grădi. Şi când am venit s-o iau am găsit-o veselă şi la plimbare s-a purtat frumos şi acasă a fost tot cuminte. Să-i trimiţi un vis frumos.
– Da’… mami… eu nu vreau să mă duc mâine la grădiniţa cea nouă.
– Aoleu, îngeraşule, iar începe…
– Taci, nu-i mai spune!
După 20 de minute s-a dat jos din pat.
– Mami, poţi să te duci să-l aduci pe Costică puţin că am ceva de spus.
– Ia spune, că eu îi transmit cu prima ocazie. Ce-ai de spus?
– Uite. Dacă mă mai duce dimineaţa la grădi, eu am să-i mulţumesc.
– Foarte frumos din partea ta.
– Şi dacă mă mai duce şi la ziua lui Luca…
– Aşa…
– Eu iar am să-i mulţumesc. Îi transmiţi?
– Da.
– Când?
– Cu prima ocazie.
Adevărul e că şi mie îmi lipseşte Costică.
Related Posts
Tags
Share This
Hei , imi place mult blog-ul tau 😀
E draguts si lucruri frumoase scrise in el .
M`ar interesa si pe mine sami spui 😕 cum ti`ai spus cate persoane ti`au vizitat blog-ul?astept raspuns :p
ana, intra pe http://www.sitemeter.com si te lamuresti acolo.
păi ce-ați făcut cu bietul Costică?
pupici și adaptare rapidă la noua grădi, am citit mai mult în diagonală, acum recuperez!
Alina, pe costica l-a calcat un ford transit.
Aoleu, bietul Costică! Se mai face bine, sper …
Da, Alina, sper si eu, azi mi se da verdictul