Autorul e în viață

8 Dec 2016 by Ada

În mod surprinzător, chiar și pentru autor. De fapt Autoare. 

Ce se mai întâmplă cu noi și cu personajele noastre: 

Cartea mea poate fi cumpărată de la Indigo. Asta e vestea anului. Nu e nouă, se întâmplă de săptămâna trecută, dar atâta treabă am avut că abia acum apuc să scriu despre asta. Cum mă simt? SUPER. It’s a dream come true. 

Am pornit la plimbare pe internet, sunt șanse de luat cărți acasă, vă rog aruncați un ochi pe blogul Laurei Frunză pentru început . 

Am avut un spectacol cu artificii cu compania de curierat Cargus care era cât pe ce să mă lase fără turtă dulce. Sunt absolut uimită de naturalețea cu care firme mari de curierat refuză să mai primească în luna decembrie comenzi de la persoane fizice și asta mă împiedică să mai trimit cartea mea în provincie în România în timp util pentru Crăciun. Sunt dezolată. Dacă vă doriți cartea și aveți prieteni în București, aici avem încă o șansă cu un curier mititel care face curse și pentru persoane nu doar pentru SRL-uri. O să ziceți că până la urmă merge și Poșta Română, dar eu nu îmi permit să trimit pe nimeni la Poștă, nici măcar pentru ceva ATÂT de frumos cum e cartea mea. 

Am terminat varianta în engleză a audio-book-ului, cu vocea unui bun prieten, britanic, ca să audă copiii și un pic de vorbire elegantă, fără accent. 

Am trăit o experiență foarte interesantă cu un grup de bunici cărora le-am citit povestea mea, în engleză și m-am bucurat să îi văd zâmbind în timp ce mă ascultau. Nu pot da mai multe amănunte, pot spune doar că trei dintre ei au vrut să și cumpere cartea și asta mi-a dat curaj, că poate totuși, povestea asta cu prea multe cuvinte are șanse să ajungă la urechile copiilor. 

Mă pregătesc de lansarea de la Toronto. Am emoții mari dar strâng din dinți, până la urmă, fiind a treia, poate reușesc să îmi stăpânesc lacrimile. E oboseală multă și lipsă de speranță și mirare că se întâmplă chestii și bucurie că uite a ieșit frumos, care se strâng toate și sublimează și dau pe dinafară când e mai prost, dar asta sunt. Nu știu pe ce buton să apăs să nu mai simt enorm. 

Moș Nic a fost simpatic. 

Aramis m-a anunțat că e o eroare pe site, nici urmă de Firicel la ei.

M-am distrat cu Secret Santa pentru o domnișoară de la serviciul lui Laur și un Not So Secret Santa pentru o vecină. 

Mi-e somn. Rău.

Azi a fulguit puțin, acum e doar gri. 

Mâine noapte lucrez, sâmbătă am un pic de treabă, duminică lucrez (shift de zi, pam-pam), luni noapte lucrez. Joy. 

Copiii mei nu au decât mărunțișuri pentru Crăciun. Which sucks dar oricum, orice ar primi ajunge sub pat în maxim 3 zile așa că mă întreb ce rost mai are să mă obosesc. Mă mai gândesc. 

Pe aici e foarte, foarte liniște. 

Am de gând să fac un semi-maraton de give-away, se va numi 12 days of Christmas și va începe pe 15 decembrie (deci dacă aveți ceva de dăruit și vreți să intrați cu mine în cursa asta, vă rog să îmi scrieți). 

Împreună cu my better half pun la cale chestii dar mai bine tac până am ce să zic concret. 

E bine. Nu e perfect sfârșitul ăsta de an, dar e bine. 

A bientot!