Avantajele unui divorţ civilizat.
Am petrecut aproximativ patru ore printre amânările, invenţiile, martorii şi acuzele altora. Am mers de braţ spre tribunal, am stat unul lângă altul pe băncuţe, ne-am îngrozit de poveştile pe care le auzeam, sordide, violente, incredibile, meschine. Ne-am dat seama încă o dată că suntem ok. Când am ajuns în faţa judecătoarei, ne-a luat la fix.
– A, dumneavoastră, în sfârşit, ia spuneţi, măcar facem o faptă bună şi vă împăcaţi? Că prea v-aţi amuzat în sala mea, abia m-am abţinut să nu vă dau afară sau să vă aplic o amendă ceva.
– Nu ne împăcăm.
– Vă mai dau un termen să vă mai gândiţi?
– Nu.
Avocata mea a zis tot ce trebuia, V. a fost de acord, martorul nostru comun a spus cinstit… Am ieşit din sală muşcându-ne buzele să nu izbucnim în râs. Ne-am îmbrăţişat, ne-am felicitat.
Dacă vreodata ajungeţi în situaţia de a divorţa, încercaţi să vă înţelegeţi. E mai ieftin, mai puţin traumatizant. Se termină mai repede.
lol. ce cool e poza
http://www.madone.ro/23-01-2009/Ai-ceva-de-spus-si-ti-se-pare-ca-nu-te-aude-nimeni.html
pupam.
🙂 O sa fie totul bine. Sigur. Stiu eu 😉
sa se umple de toate bucuriile si bunatatile pamantului si cerului mainile eliberate!
sa va ajute DUMNEZEU!CU BINE INAINTE.MUUUULTA FERICIRE!
Multumesc, suntem bine.
Si cu siguranta este mai bine pentru copil care nu asita la spart de oale in cap, injuraturi, batai si alte cele. Pare absurd, dar va felicit!
Andreea, multumesc. La noi n-a fost a la italienne…
Da, și eu cred că meritați felicitări, e greu să păstrezi normalitatea și calmul în astfel de situații.
la fel a fost si la mine, si ma recunosc in tot postul… bine mai putin in partea cu veselia, adica eram un pic mai seriosi…
si am mai ajuns la o concluzie: nu cred ca ma mai marit, cu toate ca imi este dor sa simt un inel pe deget, sa simt ca apartin cuiva cu hartii si cu tot tacamul…
Ba eu m-am măritat a doua oară, pt că prima oară n-am avut de lucru cu măritișul, am vrut să o fac măcar o dată cu cap! :))
cine a zis ca la mine era prima oara???? :))))