Aventuri cu zâna parcării

29 Mar 2017 by

Lia împlinește în curând șase ani și ne pregătim de o petrecere frumoasă, pentru care tot iau chestii și le ascund, ca să nu le vadă. Bântuind azi prin Toys R Us, am ajuns la raionul de mărgele, coronițe, agrăfuțe, oje, farduri, fonduri de ten. Wait, what? Mhm. Există, speciale pentru copii, o marcă anume care îmi scapă în momentul ăsta, dar îmbuteliază tot ce e sclipici în tot felul de cutiuțe și le vinde pe bani grei. Și cum ezitam eu între o coroniță și alta (am comandă specială de birthday crown iar eu sunt un cumpărător serios, o dată pe an nu mă încurc cu Dollarisme) dau peste o minune un pic cam largă pentru un căpșor de copil, argintie, cu fluturi și flori. 

Asta clar nu e pentru copii, asta e coronița mea. Și-o pun pe cap și m-aplec să mă văd mai bine în oglinda pusă la nivelul publicului țintă al magazinului. Mă uit la etichetă și hotărăsc că 9 dolari plus taxe oi merita și eu. 

M-am fâțâit prin magazine cu coroana pe cap, fără să crâcnească nimeni. Am ajuns la casă, cât pe ce să plec fără s-o plătesc. Doamna casieră nu a sesizat-o. Dar când am scos-o de pe cap și a văzut-o a zis:

– Ți-o dau înapoi după ce o scanez. 

Ca la copiii mici. Zis și făcut. Scanat, proptit la loc coroana pe cap. 

– Nu-i bine. Dă-o jos și scoate-i eticheta. 

Scos eticheta, îndreptat câteva fire rebele (ea, nu eu, eu nu mă vedeam), glumit zdravăn pe tema “always remember whose daughter you are and then straighten your crown”, hai că ești o zână, zice, pupat, Ploiești, Piața Independenței. 

Ies în parcare, ia mașina de unde nu-i. Zâna parcăriiiii, încep să incantez în gând. Hai te rog eu. Că doar nu mi-or fi furat mașina. 

Și mă plimb, și-apăs pe butonul de la telecomandă, și mașina nu zicea nici bip, nici miau, nimic. 

După vreo zece minute de învârteală, cu inima în gât, mi-aduc aminte că am parcat muuuult mai încolo, cale de vreo trei magazine mai la dreapta, normal că nu mă auzea mașina, să latre bucuroasă că am chemat-o din telecomandă. Sărumâna, zâna parcării, zic eu și trag un selfie să i-l trimit lui Ale.

Că ea m-a învățat cu zâna parcării. 

“Ptiu. Frumoasă ești”, piuie telefonul. Nu numai că-s frumoasă, dar și știu, îi răspund în gând, și plec mai departe fluierând, cu coroana bine înfiptă pe pletele-mi negre ca pana corbului (L’Oreal, dar nu mai știu ce număr, că nu era Laur cu mine când am cumpărat vopseaua.) 

Pe urmă m-am dat mare și pe Facebook, ce să facem, așa-s vremurile, toată lumea a fost de acord că-mi șade bine. 

Și cum drumurile mele au trecut azi prin multe magazine, eu și coroana mea am făcut furori în Meadowvale, în așa măsură că o domnișoară m-a bătut pe umăr și a zis “Excuse me, I really like your head piece!”

“Thank you!”  

Evident că și la școală tot cu coroana pe cap m-am dus, că deh, cine mai e zână ca mine. Lia n-a fost impresionată. Irina și colegele ei însă… pfoaaaa 

– Moooom, you look amazing! zise ea, țopăind spre mine. 

– You can look but you cannot touch! i-am spus și le-am făcut cu ochiul. 

– Airina! She just told you not to touch it! s-a burzuluit una dintre fete. 

– Hai, vrei s-o-ncerci? 

– Nu! Asta e coroana ta. 

Păi ce, numai mamele altor copii să meargă la școală în pijama cu coadă? Eu am coroană. De zână. Da, Laur știe, a văzut-o, o aveam pe cap când a venit de la muncă. I s-a părut foarte cool. Ceea ce îl face și pe el să fie foarte cool în ochii mei. 

Da, încă o am pe cap acum când scriu.

Nu, n-am să dorm cu ea.

Nu, nu e coronița Liei. 

E a mea. 

 

Pe bilețel, în borcanul cu fericire. 

Tot pe bilețel, să notăm că Pisifiara a făcut 1000 de vizualizări într-o săptămână și să vă mai zic că scenariul pentru episodul următor este FOARTE haios. 

Să fim sănătoși!

 

 

1 Comment

  1. Maria

    pai, cum zicea doamna: “always remember whose daughter you are and then straighten your crown”

css.php
Privacy Policy