Azi soarele a răsărit la ora 6 și 15 minute

6 Aug 2011 by Ada

… sau pe-acolo pe undeva. Jean, vecinul meu de cafea (din a cărui țigară fumez pasiv cu voia bună dată doar de gustul cafelei adevărate) s-a trezit, probabil, mai devreme decât mine. A coborât cele 10 trepte până la bucătărie, a pus apa la fiert în ibricul uriaș, burduhănos și a stat așa, cu ochii-n vâltorile pre-cafelei, până când apa a fiert  suficient cât să arunce-n ea pulberea amăruie. Apoi a amestecat de câteva ori și când cafeaua a fost gata, a urcat cu tot cu ibricul lui uriaș și l-a pus pe masa din fața camerei mele. El nici nu știa că pentru mine a făcut cafeaua asta…

În vremea asta eu mergeam în vârful picioarelor prin camera din fața mesei pe care aburea deja cafeaua. Mi-am luat laptopul, telefonul, sacoșa cu micul dejun și am ieșit pe terasă, unde mirosul de cafea m-a luat în brațe, mi-a legat mâinile la spate într-un nod cu fundă și apoi a început să-mi gâdile nările și să-mi facă sufletul să râdă în hohote.

– Bună dimineața! Îmi dați și mie o gură de cafea?

– Sigur, poftiți, zise el, scotocind contrariat prin frigider.

– Nu-mi găsesc laptele condensat.

– Am eu o cutie mare de lapte.

– Mulțumesc.

– Cu plăcere. Are zahăr?

– N-are, vă dau imediat.

– Nu, e ok, mulțumesc, am și eu zahăr.

– Eu sunt Ada.

– Eu sunt Jean.

– Mă bucur de cunoștință.

– Și eu.

– Mulțumesc mult pentru cafea.

– Cu plăcere. Cum a fost drumul până aici?

– Foarte bun. Deloc aglomerat. Și bucata de autostradă de la Murfatlar la Agigea, excelentă.

– Aha.

– E departe marea?

– Nu. De fapt, cu un bebe e posibil să vi se pară departe.Mergeți până la colț. Traversați și apoi coborâți puțin și-ați ajuns.

Da, doamnelor și domnilor. Marea e puțin mai jos de colțul străzii. Irina și Lia și Laur încă dorm. Dar se vor trezi curând.

Bună dimineața, de la 2 mai. Soarele a răsărit la șase și cinșpe.