6 Decembrie 2010: Băţul lui Moş Nicolae

6 Dec 2010 by

– Mami, pot să-mi lustruiesc cizmele alea lungi?

– Dar de ce neapărat pe alea?

– Ca să încapă băţul.

– Da, te-ai gândit bine…

E primul an în care Irina aşteaptă un băţ de la Moş Nicolae. I-a fost promis. În loc de băţ, va primi o scrisoare de la Moş Nicolae, un fel de final warning împotriva relelor purtări.

Desigur, are şi o traistă cu dulciuri dosită la mine în dormitor. Şi nişte decoraţiuni de Crăciun pentru geam. Şi nişte căsuţe minunate, cu luminiţe, pe care să şi le pună pe pervaz (pentru că perdeaua de luminiţe a decedat). Dar băţul, băţul poleit şi cu fundă, anul ăsta era cât pe ce să nu lipsească. Şi de ce, o să vă întrebaţi? Aşa un copil bun…

Da, copilul bun suferă de surzenie selectivă. Şi de sindromul “da, dar”. Şi de alte fiţe specifice vârstei, cum ar fi imitatul adulţilor, răspunsul obraznic, făcutul lucrurilor pe dos doar ca să vedem în câte secunde ia foc mami şi, în special, încăpăţânarea excesivă şi inutilă, pe chestii lipsite de importanţă, care capătă astfel dimensiuni memoriabile. Poate că o aducere aminte a metodelor mai puţin ortodoxe nu strică, ne-am zis. Măcar aşa, să vedem dacă ţine… Şi-am ales metoda cu scrisoarea după ce, în ultima clipă, ne-am sfătuit şi am ajuns la concluzia că nu vrem să amărâm sărbătoarea  copilei, vrem doar să ne asculte.

În rest, mi-e la fel de dragă ca şi-n ceilalţi ani, şi-am adăugat încă o poză în galeria de Moş Nicolae. În seara de 6 decembrie se aprind luminile de Crăciun în camera Irinei. Bitter sweet.

LE:

A fost o dimineaţă splendidă. A meritat să nu-i dăm beţe, pe cuvânt! Deşi ne aşteptam să se trezească înaintea noastră şi să dea iama în ghete, tot noi ne-am trezit primii şi am tras de dânsa să se dea jos din pat. Prima reacţie, când a văzut căsuţele luminoase la geam: Woooow!  A fost atât de încântată că nu era nici o nuieluşă peste tot! A tot scos de prin cizme; bomboanele de pom, portocale, ciocolată, un moş uriaş de ciocolată şi a scotocit şi prin cizmele noastre. Apoi a ascultat scrisoarea citită de Laur. O cam băgase pe mânecă domnişoara. Pe la opt fără un sfert s-a apucat să-şi decoreze geamurile şi să-i vorbească invizibilului, dar generosului Moş Nicolae. Vrea să-i scrie şi ea o scrisoare. Şi să-i dăruiasca un cadou lui Moş Nic. Şi îi mulţumeşte că nu i-a adus băţul. Şi o să împartă căsuţele luminoase şi cu bebeluşul. Ce frumoşi sunt colindătorii! Dar mami, n-am putea să sărbătorim noaptea asta frumoasă stând acasă! Ce romantic! a mai zis şi apoi a intrat la baie.

Aş vrea să vă pot împărtăşi cumva lumina din ochii ei. Să vă spun ce fericiţi ne-a făcut, încă de azi noapte, când îi puneam căsuţele pe pervaz, cu grijă, să nu scârţâie parchetul, stai să aducem şi colindătorii, scoate prelungitorul de sub scaun, şşşşş, că se trezeşte, nu te mai foi atât! Şi dimineaţa asta, petrecută cam pe fugă, dar atât de frumoasă.  Sunt altfel sărbătorile în preajma copiilor, oricâte probleme ai avea, oricâte griji, bucuria lor te umple de energie pentru încă o mie de ani. Azi sunt fericită. Şi sper că şi voi. Abia aştept să aud cum a fost dimineaţa asta în casele voastre!

22 Comments

  1. Hahahaha si eu pregatesc scrisori parfumate de la Mos Craciun cu rugaminti ca la anul sa renunte la maini in sold si certuri cu zbierete:))

  2. alina

    eh, io chiar am pus doua bete. rosii. 🙂 le explicasem deja de zilele trecute ca au fost si cuminti (cand au vrut), dar si suficient de datatoare de dorinte de smuls parul (meu) din cap, asa incat nu au fost surprinse. ma enerveaza ca stiu ca sarbatorile inseamna musai cadouri (sunt si zilele lor de nastere in perioada asta), asa ca, nice or not, presies will be there … si m-am hotarat sa arat ca exista si un revers la medalie … sigur ca sunt cadouri, DAR. sa stie. 🙂 am pus pozele pe facebook. 🙂
    in privinta cadourile, eu sunt zgarcita cu dulciuri/jucarii/lucruri. de anul asta vreau sa le ofer experiente, ingaduiri, emotii frumoase. m-am saturat de STUFF. 🙁

    • E greu cu cadourile. Merita discutat pe larg.:) Sa ne spui cum a fost.

      • alina

        a fost neasteptat de bine. adica s-au bucurat foarte frumos de ce au primit, Maria i-a facut instructie Annei cum e si cu betele alea rosii si ce trebuie sa faca sa nu le mai primeasca anul viitor si … cam atat. 🙂
        mai greu imi este sa-i conving si pe cei din jur sa subtieze nebunia cu cadourile. ori sa ofere timp, bucurie, ALTCEVA, mai pretios. e casa plina de LUCRURI care ajung sa fie ignorate, mai devreme sau mai tarziu … :(.

  3. Si scrisoarea este scrisa tremurat, cu scris de mos? Eu asa faceam cand eram copil si le faceam cadouri bunicilor, pe fiecare pachet le scriam numele tremurat, asa cum ar fi scris mosul. Si ma gandeam ca nu se vor prinde… Ce vremuri!

    • ei, am scos-o la imprimanta, scrisa cu un font cursiv, ca sa nu se prinda ca e scrisul meu. Hai ca de la anu’ incepeti si voi.

  4. Hahahaha!!!! Cat de bine ai explicat situatia in primul paragraf. Parca ai fi descris ce se intampla la mine acasa cu domnisoara mea…. E cumva contagioasa chestia? E specifica varstei? Daca da, cand trece? Ca eu sunt cu nervii la pamant. Iar acum, de cand e David bolnav, e si mai rau. Si credeti-ma ca are parte de toata atentia posibila. Dar eu nu mai pot. Pur si simplu.

    • Bogdana, nu e contagioasa, e insa un prag de crestere, n-ai ce-i face. Se rezolva cu atitudine constanta din partea ta. Pt spusul aceluiasi lucru de o mie de ori, solutia pare sa fie urmatoarea:
      1. Ii spui: Du jucaria la loc.
      2. Ii mai spui o data: Du jucaria la loc.
      3. O iei de mana si o faci sa duca jucaria la loc.
      Desigur, asta presupune ca ai energia sa o iei de mana si sa o faci sa duca jucaria la loc. Eu am incercat, la mine inca tine.
      Sanatate multa lui David. Si sa stii ca mi-a placut camera lui Chiti. Super!

      • alina

        Bai, tine. Corect, exact asa. Cu Maria merge, de exemplu. Bineinteles ca intre punctul 1 si 3 tu deja spumegi, ca esti la a mia oara cu exercitiul … dar … autocontrolul sa traiasca!
        La mine e mai greu ca Maria trece prin fazele astea 3 fara probleme, dar vin furtunile alea mici din urma si ne trezim “da’ de ce eu trebuie sa fac aia si aia si sa ascult, si ele … nu??!!” 🙁

  5. LIV

    La noi, mosul a sosit si prin casele celor doua perechi de bunici, inca de ieri. Dupa ce am locuit o vreme impreuna cu parintii mei, tata i-a povestit lui Luca, cum ca mos Nicolae a venit sa lase si in ghetutele din casa lor, un cadou. Si ca el, tata, l-a avertizat pe mos, ca Luca nu mai locuieste acolo. Ca este dispus sa-i scrie pe un petic de hartie, noua adresa. Flacaul meu intreaba cu glas mic: ” Si a luat cadoul inapoi?” Altfel, in lipsa noastra cealalta pereche de bunici ne-au facut o vizita misterioasa si au asezat in mijlocul holului ghetutele tuturor (inclusiv pantofiorii Marei cei roz, numarul 16!) pline cu daruri. Cel mai mult l-a impresionat pe baietel ca mos Nicolae si-a actualizat lista cu numele copiilor cuminti adaugand-o si pe sora lui.

  6. Mama Dana

    Mos Nicolae ne-a adus Cartea”Calatorie Prin Curcubeu”, am rasfoit-o pe fuga(inainte de gradi.) si asteptam diseara sa o citim inainte de culcare,MAra a fost foarte incantata, dar nu lipseste si batul cam asemanator cu cel de anul trecut 🙂 .

  7. Ah, ce ma bucur ca Irina nu a primit batul! Enorm ma bucur!
    La noi a trecut neobservat, ca Olga e prea mica pentru a avea reactii. Dar a primit si ea jucarii si carti si fructe, ba chiar si niste dulciuri. Nu a apreciat insa. Poate de la anul!

    • Da, acum si eu ma bucur. Cred ca ar fi fost foarte dezamagita sa vada doar un bat. Fa-i poze Olgai, le va aprecia cand va fi mai mare:)

  8. ayandari

    In afara de faptul ca mi-ai starnit o nostalgie imensa vazand tapetul gen caramizi, tapet ce mi-a ornat si mie casa in niste ani splendizi ai existentei mele, as vrea sa-ti spun ca acele casute sunt superbe.Pot sa stiu secretul de unde le-a procurat Mosul?Merci frumos

    • De la Bamboo, Carrefour Orhideea. 75 de ron setul. Dar face toti banii. In seara asta Irina a “scris” prima ei poveste, cu ochii la casutele alea.

      • ayandari

        multumesc frumos, luam si noi cu siguranta un set.

  9. Ada: pana iti raspunde Liv, iti spun eu ca inca stiu :): numarul 16 este imediat dupa nr. 15, cel mai mic numar la bebelusi. Si inseamna asa, cateva lunite. 🙂 O sa vezi si tu curand.

  10. Mama Dana

    Ada: ne-au fermecat Cartea si CD-ul , l-a ascultat aseara de doua ori am citit cartea inainte de culcare si astazi Mara e pornita sa deseneze curcubeul si steagurile oraselor. multumim.

css.php Privacy Policy