Biblioteca Irinei și starea limbilor în familia noastră
Recent, Irina ne-a rugat să-i cumpărăm încă un raft pentru cărți. Asta, și faptul că în vreo două rânduri am comandat aceleași cărți – pe bani prea grei, dar nu mai discutăm despre aspectul financiar – au fost suficiente argumente să ne apucăm de sistematizarea cărților.
Am mers cu Laur și am luat o bibliotecă asemănătoare cu cea pe care o avea în România. I-a montat-o a doua zi și am lăsat-o să și-o aranjeze singură. Apoi am rugat-o să facă o listă cu titlul cărților și autorii, ca să putem păstra mai ușor evidența cărților deja cumpărate sau împrumutate. Are peste 100 de cărți, și în română dar și în engleză, pe care le-a citit. Am fost fericită să văd că îi sunt dragi. Le-a aranjat frumos și a învățat de la mine că nu e miros egal cu ăla de cerneală proaspăt tipărită, nu-l mai găsești nicăieri, decât atunci când deschizi o carte pentru prima oară.
Când i-am cumpărat kindle-ul m-am gândit că, gata, am scăpat de împachetat și mutat cărți din casă în casă. Iată însă că nu e suficient kindle-ul, cel puțin nu pentru Irina.
Sunt mândră de ea. Citește mult și un pic cam prea repede pentru gustul meu. Am sperat că oferindu-i mereu cărți noi în română, că având contact permanent cu cuvântul scris în română și mergând la școala românească, îi va fi ușor să păstreze și vocabularul limbii, dar și să rețină ortografia corectă a limbii române. Adevărul este că pe măsură ce își însușește engleza, româna – cel puțin cea scrisă – devine un mister.
Încercăm să corectăm asta, cu exerciții zilnice dintr-un caiet de lucru pentru clasa a patra. Protestează foarte tare, dar i-am explicat că și profesorii ei au spus că trebuie să își păstreze limba maternă. Cu engleza stă foarte bine, desigur, cu cea vorbită și citită, scrisul corect va veni și el pe parcurs, mi-a spus Mr. E.
Cu Lia este altă poveste. Lia nu mai face diferența între cele două limbi. Mă privește ciudat când îi cer să îmi spună în română, uneori nu înțeleg prea bine ce vrea să zică nici în engleză. De aceea, cu ea vorbesc în ambele limbi. Spun prima dată în română, repet în engleză ce mi se pare că nu pricepe. Nu știu dacă e rău sau e bine.
Pisica se bucură și ea de Biblioteca Irinei. Are noi înălțimi de cucerit.
Mă întrebam dacă v-ar folosi să încarc undeva tabelul cu ce cărți are Irina, poate veți găsi ceva titluri interesante, poate aveți recomandări pentru ea… Acum când scriu, lista cu cărțile Liei e scrisă (cu năduf) tot de Sora cea Mare, așa că putem discuta și despre cărțile pentru vârste mai mici.
Lăsați un semn, dacă vă interesează.
Altfel sunt toate bune, azi am avut 5 grade reale pe balcon.
Related Posts
Tags
Share This
mi-ar placea sa vad ambele liste. Multumesc 🙂
Daaaa… asa ca mama de baiat de varsta Irinei,pasionat si el de citit!
Off, ca tare dragi imi sunt copiii astia de le plac cartile.
Culmea e ca si noi tot in faza asta suntem, ne mai trebuie un corp de biblioteca 🙂 iar eu caut de vreo 3 zile Copii capitanului Grant si nu-i gasesc!
“Copiii Capitanului Grant” este pe stoc la libris.ro (45 lei), la librarie.net (15 lei), am verificat acum. Sunt editii diferite, de aici si diferenta de pret.
Avem mult Jules Verne pe kindle, inclusiv Copiii Capitanului Grant. Multumesc oricum pentru recomandare:)
Buna, Ada, mesajul meu era pentru Anca, pentru ca ea spunea ca nu gaseste deloc “Copiii Capitanului Grant”.
Uuuu scuze 😀 Eu raspund din admin. sorry.
Si pe mine m ar ajuta foarte mult ambele list.Baietelul meu de 8 ani e interesat mai mult de stiinta si nu vrea sa citeasca povesti.In schimb fetita mea de 6_ani e incantata de povesti.
La lista pentru cei mici pun si eu umarul de vrei. Ca am si eu liste :)) Pentru Irina insa, astept sa vad ce ne povestesti tu, e cu cativa ani buni mai mare decat Ion al meu. Chestia cu combinarea limbilor m-a pus insa pe ganduri, mai ales ca si noi gandim/ cercetam/ pregatim plecare in alte parti. Dar situatia e oarecum diferita, Ionut s-a nascut cu doua limbi in urechi, vorba aia. Deocamdata le desparte si nici nu vrea sa auda de combinatii. Om vedea pe cand incepe scoala … cine stie pe unde o va incepe…
Noi am pierdut trenul limbii romane cu fata noastra. Are 10 ani, e nascuta in Canada intr-un oras unde suntem singurii romani, crescuta cu babysitter canadianca de la 1 an, fara bunici in peisaj… Cel mai mare esec al vietii mele, pe care mi-l justific si asum.
M-ar interesa carti de invatat limba romana ca limba straina, pentru copii.
Btw, copila mea stie totusi “pisicuta, pis, pis, pis” 🙂 Cu engleza n-are probleme, nici macar cu scrisul, cara carti cu ea peste tot, ca sa nu cumva sa se plcitiseasca si zice ca se face writer!
Eu sunt oaia neagra la intalnirile cu romani care “pretuiesc” limba romana.
Ce frumos cresc fetele! Bravo.
As dori sa vad si eu listele.
Daaa, si eu as vrea sa vad ce citeste Irina! Maya (8 ani) citeste mult si vreau sa fiu pregatita cand va ajunge la varsta Irinei. Multumim! Ma bucur ca sunteti bine! 😉
Nu este bine ca-i vorbesti Liei in engleza. O “ajuti” sa nu mai stie romana DELOC foarte curand. Nici macar vrbita. Fratele mamei mele a plecat acum 36 de ani in Sua cu un copil de 4 ani si unul de 3. Si au tinut cu dintii sa vorbeasca in casa romaneste tot timpul. Cu mare greu au “salvat” limba romana la modul ca verii mei stiu sa vorbeasca romana dar au vocabular de 4 ani 🙂 Mie aici doamna lingvist de la primarie care a venit sa-mi spuna lucruri mi-a zis ca niciodata sa nu vorbesc engleza cu ea, sa vorbim si citim romaneste tot timpul acasa. Si sa scrie in romana. Dar nu pe “caiete speciale romanesti”, ci sa scrie ea povesti din capul ei, in romana.
Nu ii vorbesc DOAR in engleza. O ajut cand vad ca nu pricepe. Si zic acelasi lucru si in romana si in engleza.
Si pe mine ma interesaeaza listele pentru ambele varste. Ti-am mai spus, cred, ca fetele mele au 9 si 4 ani. Ganduri bune!
Lista Liei se scrie zilele astea.
Mătușa mea a emigrat în Canada acum 14 ani, când vărul meu avea 3 ani. Inițial a fost la o grădiniță cu predare în limba franceză (limbă pe care unchiul și mătușa mea nu o vorbeau), apoi la o școală cu predare în limba engleză. Acasă vorbeau doar în română. În momentul de față, la 17 ani, stăpânește limba engleză ca un vorbitor nativ, limba franceză foarte bine, limba română decent. Are un accent foarte puternic, dar s-a descut fără probleme în vacanță anul trecut în România.
Subiectul mă interesează, pentru că partenerul meu este german și ne dorim în curând copii. Aici recomandarea este ca părintele să vorbească o singură limbă cu copilul. În cazul meu, el îi va vorbi în germană, eu în română. În cazul în care ambii părinți sunt imigranți, este de dorit să se folosească limba maternă acasă. (Bun, aici se punea accentul pe faptul că de obicei nici părinții nu stapânesc bine limba, și atunci fac mai mult rău decât bine. Probabil nu e cazul vostru.) În orice caz, mai toate articolele spun să nu amesteci limbile.
Da, teoria o cunosc si eu, din pacate practica ma fortzeaza sa calc regula. Dar nu ma intelegeti gresit, ii vorbim Liei in romana in continuare si ii si citim.