Biblioteca Irinei

4 Jul 2008 by


Cred că prima carte i-am cumpărat-o când avea 4-5 luni. Era o cărticică de vinilin, din cele cu piuitoare ascunse între pagini, numai bună de molfăit şi de băgat în apă. De atunci şi până acum, am evoluat treptat: Mai întâi cărticele cu ferestruici (cumpărate în grabă mare prin aeroporturi), cărţi în formă de diverse animăluţe, apoi cărţi cu sclipici, cărţi tridimensionale, cărţi cu butoane şi clăpiţe, cărţi din ce în ce mai rafinate, cu imagini ce se schimbă când dai pagina, cărţi în relief, tot felul de cărţi, care mai de care mai lucioase, mai cartonate, mai frumos desenate.
Una dintre cele mai citite cărţi din biblioteca Irinei a fost cumpărată de la farmacie şi e o carte cu sclipici. E vorba despre o focă micuţă, cam stângace, ce-i drept, ce nu prea reuşea să prindă o minge pe plajă. Aşa de tare i-a plăcut că şi acum, dacă o întrebi la cine dă foca mingea, ştie să spună.
Astăzi nu ştiu câte cărţi sunt în biblioteca ei, construită de tati special pentru dânsa, ca să şi le poată pune frumos pe raft, nu mai sus decât ajunge mânuţa ei mică. Dar în fiecare seară trebuie să citim.
Unul dintre cei ce citesc acest blog, tot tătic de Irină, mi-a oferit câteva cărţi în dar pentru Irina noastră, rugându-mă să-i spun ce a zis copilul despre fiecare în parte.
Aşadar, iată primele recenzii de carte ale domnişoarei Irina.

“Omida mâncăcioasă” de Eric Carle.

– Irina, tu ştii ce se fac omiduţele când cresc mari?
– Ţe se fac?
– Ai să afli în seara asta.

N-am să vă divulg povestea, spun atât: e o carte bună de învăţat zilele săptămânii, de numărat, de băgat degeţelele prin găurele, are şi un minimesaj “subliminal” (dacă mănânci prea mult te doare burtica)şi mai ales, de pregătit-observat-ţinut minte mirarea de la ultima ultima pagină, pe care e desenat un fluture care Irinei i-a smuls următoarea exclamaţie:
– Wow, ce superb! Încă o dată…
– Încă o dată? Biiiine… Un ouşor stătea pe o frunză…
– Mami, pot să dorm cu cartea asta în seara asta?

Rating: pe o scară de la 1 la 5, Omida Mâncăcioasă primeşte nota 5, cu trei lecturi succesive şi reţinerea instantă a propoziţiilor din carte. Bună de făcut cadou copiilor peste 3 ani.

“Balul florilor” de Sigrid Laube

Pe această carte mi-am dorit-o eu în primul rând. Mi-a plăcut coperta, mi-a plăcut că nu mai e o carte de bebeluşi, mi-au plăcut desenele.
Am deschis-o şi am citit-o eu mai întâi. Nu mă aşteptam ca personajele principale să fie Domnişoara Morcov şi Domnul Conopidă, dar până la urmă povestea m-a prins.
Când i-am citit-o Irinei, a trecut testul “încă o dată”. N-a fost la fel de populară ca omiduţa, fiind o carte cu ceva mai mult text şi desene mai stilizate, probabil ciudate pentru mintea ei de trei ani şi jumătate. Dar mesajul cărţii e bun: ne putem împrieteni chiar şi cu cei ce nu sunt chiar ca noi.

Reacţia Irinei
– “…nu ştiu decât să zacă în supă şi-n mâncăruri urât mirositoare!”
– Mami, dar supa miroase frumos!

Pe o scară de la 1 la 5, Balul Florilor primeşte nota 4.
Este o bună achiziţie dar pentru copii ceva mai mărişori, capabili să privească desene stilizate. Cartea în sine este însă un obiect foarte frumos.

Am mai primit şi două cărţi cu Miffy.

– “Astea sunt de bebeluşi, mami!”

Caz clasat. Cărţi cuminţi, pagini puţine, în versuri, atent traduse, dar… de bebeluşi. Perfecte pentru cumpărat la începuturile serilor de lectură.

Cea mai scumpă carte pe care regret că am dat banii se numeşte “Cartea Zânelor”. Este un obiect superb, imaginile se schimbă când dai pagina, e prima carte de acest fel pe care am ţinut-o în mână, e mare, e cartonată şi lucioasă, desenele sunt blânde, pasteluri îngrijite, frumoase… Dar atât.
Versurile…
“Prinde-te-n horă alături de ciupercuţe. Saltă piciorul. Vino fuguţa! Se dezgheaţă profiterolul.”
sau
“Desigur, mai sunt şi zâne bebeluş fără stare, care se hârjonesc sub păturică şi nu prea au chef de culcare. Arunci zânele mării împing leagănul valurilor tare, tot mai tare. Se porneşte furtuna. Zânele bebeluş ameţesc. De teamă nu mai chicotesc şi nu mai dau din picioare.”

De cumpărat doar dacă o luaţi strict pentru desene şi inventaţi alte poveşti.

La aceeaşi categorie, am cumpărat şi-mi pare rău că n-am răsfoit-o înainte : “Fabule cu animale” şi “Poveşti cu animale”, colecţia “3 minute”. Recomandate călduros de doamna de la librăria Radio, reţinute, că se vând ca pâinea caldă, achitate pe nevăzute.
Regret că le-am cumpărat pentru că sunt ambele în jur de 30 de lei noi şi cele mai multe poveşti sunt despre animale care mor. Exemplu concret:
Iepurii sătui de viaţă.
Toţi iepurii din pădure se întâlniră să se sfătuiască.
– Ce viaţă mai e şi asta, se plânseră ei unul altuia. Cât e ziulica de lungă, suntem fugăriţi de câini, vânaţi de oameni, prinşi de vulturi şi mâncaţi de vulpi şi lupi.
Cu cât vorbeau mai mult, cu atât erau mai nefericiţi. În cele din urmă, unul spuse:
– Dacă nu e decât să fim hrană pentru ceilalţi, ce rost mai are să trăim? Hai să ne înecăm cu toţii!
– Minunată idee! strigară unii dintre ei.
– Hai s-o facem, ziseră ceilalţi, repezindu-se spre lac.”

Ca să scurtăm povestea, iepurii emo dau să se arunce în lac şi nişte broaşte îngrozite de năvala iepurilor se aruncă disperate în apă. Concluzia e că există şi creaturi mai fricoase şi mai speriate decât iepurii aşa că mai bine nu se mai sinucid. Pampam.
Bani aruncaţi. De evitat.

Mai avem şi alte cărţi despre care vom mai scrie. Şi de bine şi de rău. Şi dacă mai ştiţi pe ce să nu aruncăm banii, poate scrieţi aici.

Related Posts

Tags

Share This

11 Comments

  1. Petraluca

    Multumim Irinei pentrun recenziile proaspete si sincere. Cat de binevenite sunt acum cand nu mai putem tine pasul cu oferta de carte pentru copii :))
    O sa cautam “Omida mancaciosa” chiar maine. Ne-a facut pofta… chiar daca abia am trecut de 2 ani.
    Si poate curand “Aventurile lui Arik” a Ioanei Nicolae (recunosc sunt curioasa eu, in perioada cu burtica am descoperit-o cu “Cerul din burta”)…
    Si o asteptam cu drag pe Domnisoara Firicel.

    O poveste si o noapte buna!

  2. Ada Demirgian

    Miffy e foarte buna la doi ani!

  3. mamica de Sebastian

    Waw ce de carti are…si e bine ca e atenta
    Si Base are cu masini si tractoare,i-am adus si cartile copilariei mele,din pacate nu prea intelege el cind ii citesc,vrea pe suedeza,asta e…ma lamentez,poate mai tirziu o sa-l intereseze…

  4. ama

    exact cartile astea le-am avut si eu acasa cateva zile (si inca doua in plus). cand mi-au sosit nu le-am putut lasa din mana si le-am rasfoit incantata ca un copil :))

    din pacate am fost nevoita sa ma despart de ele pentru ca le-am dat cadou la Schimb de Carti Timisoara.

    Totusi daca trebuie sa cumpar o carte de copii, acum stiu unde sa caut 😀

  5. Ada Demirgian

    ama,
    bun venit. Si mai poftiti.

  6. mara

    “Iepurii sătui de viaţă” mi se pare destul de cool la cât de seacă e, dar parcă totuși pentru altă categorie de vârstă :)))

  7. Ada Demirgian

    Mara, un copil rau, nu spun cine, a facut bucati revistele cu winx si le-a aruncat pe geam strigand “Bravo Mishule!”
    Sorry!

  8. adra_bell

    Si noi, si noi avem pe Miffy. Chiar daca Eva este bebelus o place mult pe Miffy, ii place sa-i citesc cu intonatie versurile acelea simple si se bucura sa vada pozele.

  9. andru

    Hehe, Omida mancacioasa mi-a placut si mie mult. Cu Miffy am ezitat cateva minute si pana la urma nu le-am cumparat. Evident, judecasem prin prisma adultului care sunt si le-am gasit prea simple… Cu siguranta am sa ma intorc la ele!

  10. Simbad

    abia astept sa ne apucam si noi de citit!
    dintre cartile pentru copii, si nu numai, mie mi-a placut mult cartea cu Printese date uitarii sau necunoscute. am primit-o cadou de Craciun si m-am indragostit de ea!

  11. Petraluca

    O stim si noi pe Miffy dar din “Picoti”, o revista frantuzeasca pentru bebelusi (9 luni-3 ani). Ne plac si “Petites Histoire” si “Toupie”…

css.php