Bijou
Așa îi spune tatăl ei, cu accent franțuzesc ireproșabil. Are un ton în voce doar pentru dânsa, de câte ori vine de la serviciu și o ia în brațe și-ncepe să-i vorbească, vocea lui sună la fel: calmă, caldă, cu o urmă de alint, puțină bebelușeală și mult drag.
Lia e cu noi de o lună. Deja costumașele pe care i le-am cumpărat îi vin mai bine, a purtat două rochițe și o pălărie, are dresuri fine (culmea cochetăriei la asemenea vârste) și o serie de expresii faciale pe care le schimbă mai des decât îi schimb eu scutecele. Doarme bine noaptea, mănâncă des în timpul zilei, dar n-ar sta mai mult de 10 minute la un sân nici picată cu ceară. Nici vorbă de 15-20 de minute pe o parte, media e de 7 minute pe ceas. Uneori cântă pe limba ei delfinească, o mai apucă și noaptea și atunci știu că-i e bine. Îi place apa de la baia de seară, zâmbește – deocamdată fără adresă – și avem senzația că a început să ne vadă. Pentru că are deja perioade mai lungi de veghe, îmi petrec minute bune povestindu-i că eu sunt mama și tipul țepos e tati și puștoaica aia care vorbește tare e soră-sa, îi tot zic că afară nu e tocmai frumos dar o sa ieșim puțin la aer, pe stradă îi povestesc despre frunze și păsări și căței necivilizați și de ieri avem o umbrelă “movă” cu care să ieșim la plimbare chiar și când plouă ca-n noiembrie. Nimic n-o adoarme mai bine ca aerul rece. Încă nu înțelege de ce câteodată fața mamei dispare pe după o păturică și apoi răsar doi ochi mari și se aude “baaau”. Mîine avem prima înfățișare la doctor și probabil primul vaccin (nu mai știu dacă primul se face la o lună sau la două, dar voi afla curând). Caut metode de a-i umple timpul și găsesc tot soiul de năzdrăvănii pe tema asta pe net.
Sora cea mare începe să se obișnuiască și ea cu ideea că e și Lia prin zonă. Desigur, mai vine cu câte o cutie de lapte pe care are nevoie să i-o desfac exact când am mâinile pline cu Lia, dar înțelege că nu pot mereu să-i fac pe plac în aceeași secundă. Mai sunt dimineți în care mă strecor lângă ea în pat exact cu cinci minute înainte să deschidă ochii și se trezește în brațele mamei, spre marea ei fericire. Sunt și seri în care povestea se citește în plen, cu tot familionul înghesuit în patul dânsei, cu cea mică mai chirăind, cu cel mare gata să sforăie demonstrativ și cu Irina dând pagină după pagină, fără milă, până la ultima copertă. Până de curând îi tot număra zilele Liei, ceea ce-mi cam dădea fiori reci pe șira spinării. De ce-i numeri zilele, am întrebat-o. Ca să nu uit câte zile are. A înțeles când am rugat-o să nu mai facă asta, fără să ceară alte explicații. Drumul dintre ele e încă lung și stâncos, cu obstacole, însă mă bazez ca de obicei pe umor, pe șantaj, pe deturnarea atenției și astea, combinate, desțelenesc încet, încet poteci.
Eu sunt bine. Mai bine decât mă așteptam, mai mobilă și mai în stare să stau în picioare decât îmi aminteam. Îmi ia cam 7-10 ore să fac o supă, dar am o familie înțelegătoare și un fel de abonament la Domino”s Pizza, Good Pizza și alte “mâncătorii” din oraș.
Duminica asta Irina merge la Ateneu cu Laur, iar noi, dacă nu plouă, vom sta în parc, la aer.
Nu știu când a trecut timpul.
Related Posts
Tags
Share This
la 2 luni se face primul vaccin. ma rog, in afara de cele de la nastere.
Merci, deci maine doar ne cantarim si ne admiram. Yuppie!
la multi ani, lia!… te sarbatorim!…azi sebi a mancat primii 2cm de banana, si a vorbit cu entuziasm o ora despre asta!
bravo, sebi! ce baiat mare, deja ati inceput diversificarea! wow, cand a zburat timpul?
Da, la doua luni este, deci a scapat de intepatura!
Cresc tare repede cei mici!:)
Prea repede!
Sa cresteti mari si sanatosi.
Si voi la fel:)
La multi ani Lia! 🙂
Si noi avem 3 saptamani si 2 zile, imediat facem si noi o luna de viata 🙂 si vocea lui tati e cea mai placuta muzica pentru urechiusele ei. Cand plange de nu stiu ce sa ii mai fac, e suficient sa il auda pe tati ca intoarce capul inspre directia vocii si se uita cu ochii maaaaari 🙂
Foarte faine si linkurile. Salvasem si eu ceva de genul in timpul sarcinii, dar acum nu le mai gaseam nici picata cu ceara 🙂 asa ca au venit la fix!
Cu placere, m-am gandit eu ca se mai bucura cineva de ele… Unde o vad si eu pe puiuta ta?
la multi ani, lia
si bravo, ada. daca s-a dus prima luna s-a dus si greul. care la voi n-a fost greu 🙂
Chiar n-a fost greu! Deci, curaj:)
Să creşti mare, sănătoasă şi norocoasă, Lia! Ce repede trece timpul!
Multe inainte, Lia!
Peste o luna sarbatorim si noi cu voi … 5 ani!
la multi ani!
Ada aici am povestit nasterea si am pus primele poze cu Natalia http://www.ama2675.blogspot.com/
la un moment dat aveam cam acelasi
DPN (eu avem 3 aprilie) doar ca noi am trecut de termen 🙂
Ha! S-a nascut de ziua mea! Sa va traiasca, sunt poze in care seamana foarte bine cu Lia!
dragut text, frumoasa poza, topit tati. felicitari si la multi ani:)
Intre copiii mei este aceiasi diferenta ca intre feteke tale. M are 7 ani, este o mica domnisoara. F are un an, baietel mititel. Inca drumul este anevoios… orice noua jucarie a lui F, fie ca e tractor sau melc vorbitor, trebuie sa-si faca stagiul de cateva zile la M. Inca avem momente de plans fara motiv, doar pentru ca eu il am in brate pe F; si atunci se inveteaza si gasesc motive de plans.
Dar avem apoi momente in care, atunci cand incercam sa facem ceva cu F, care ei i se pare incorect (de pilda, aspiratul mucilor cu batista bebelusului…) vine si-l apara si plange, “nu vedeti ca nu-i place??!! Lasati-l in pace pe bebelus”. Si momente de jucat impreuna in tarc, cand cel mic este lesinat de fericire.
Nu e usor, dar e tare-tare frumos.
La multi ani, printesa Lia. Si voua celor mari, multa rabdare si intelepciune.
🙂 La multe luni la fel de minunate! 🙂