Bloguleţe de mămicuţe de copilaşi care se joacă mereu cu jucărioare

13 Apr 2009 by

Săptămâna trecută am participat la o discuţie filmată pe băncuţe în Cişmigiu, despre blogurile de mame.
O s-o vedeţi la teve, dacă veţi avea curiozitatea, pe 26 aprilie în jurul orei 11, la emisiunea “după bloguri”.
Am aflat şi eu cu ocazia asta că blogurile de mame abundă în diminutive şi pisiceli, că unora li se pare ciudat că scrii despre tine şi copilul tău şi am rămas cu o întrebare care iată, de câteva zile mă împiedică să mai scriu orice.
Până când?
ora asta cu oamenii de la teve m-a năucit pentru că mi-a arătat încă o dată că sunt pe altă lume. Am stat să mă gândesc pe care din blogurile pe care le citesc eu zilnic – şi sunt câteva, vreo zece- cincisprezece – dau de tâmpenii formulate cam aşa: “Azi, X – unde X este copilaşul- a făcut căcuţă cam moale şi i-am dat morcovei pasaţi cu furculiţa în farfurioară.”
Cred că pe niciunul. Experienţa asta a fost dulce-amară. Dulce, pentru că s-a gândit Mara să mă cheme şi pe mine. Amară, pentru că domnul care punea întrebările părea tânăr, lipsit de experienţă dar plin de bunăvoinţă – ca de altfel întreaga lui echipă.
Mi s-a confirmat încă o dată, dacă mai era nevoie, că după ce devii părinte, eşti scos din lume, devii captiv într-un univers din care oricât ai încerca să mai ieşi, măcar pentru scurte escapade, nu prea mai ai cum. O dată, pentru că nu-ţi vine să te desprinzi pe termen prea lung de puiul tău, a doua oară, pentru că prietenii, cunoscuţii, cei ce nu au copii, pornesc oricum de la premisa (falsă, stimaţi telespectatori) că nu mai ai nimic de spus sau de împărtăşit, că ţi se modifică oarecum chimia creierului şi lobul ce controlează vorbirea se micşorează, de unde şi tendinţa de nestăpânit de a folosi diminutivele şi pluralul majestăţii în orice conversaţie.
Am citit undeva, pe un forum sau pe un blog, nici nu mai ştiu bine unde, cuvintele următoare: Apariţia unui copil este ca un război, îţi împarte viaţa în perioada de dinainte şi în cea de după.
Este însă asta ceva rău?
Este acesta un blog penibil?
Este acesta un demers util?
S-a speriat cineva citind ce scriam despre copilul meu şi-a zis “vaaaaaainu-mimaitrebuiemieasaceva”?
Sper că nu.
Şi mai sper că nu mi-am pierdut simţul umorului cât să-mi iau jucăriile, pardon, jucărioarele şi să mă retrag sub pietricica mea de unde să aştept să facem nani, pe termen nedefinit, până ne vor fi crescut la loc şi mugurii de simţ al umorului şi cei de simţ al ridicolului. Ridicol pe care l-am simţit ridicându-mi-se pe esofag în sus spre nas, când am fost întrebată de ce se scrie în diminutive pe bloguleţele de mămicuţe…

Related Posts

Tags

Share This

39 Comments

  1. Salt

    Draga Ada, eu sint una dintre cititoarele tale care nu au copii si nici perspective de a avea unul prea curind. Dar te citesc de pe vremea “primelor 1001 de zile” de pe Liternet, cu mare placere, si n-am suferit niciodata de prea multa dulceata, nici nu m-am plictisit la vreunul dintre posturi. M-am bucurat teribil de mult cind ai facut blogul asta, si-l verific des, tot asteptind insemnari noi.
    Tinarul ala care-a pus intrebarile de care povesteai probabil ca n-are foarte limpede in cap cum e cu blogurile, pe de o parte, si cu maternitatea, pe de alta. Eu zic sa nu te necajesti prea tare. Sint sigura ca le esti de ajutor mamelor cu cap – si nu doar – care ajung pe-aici.
    Oricum, daca te-ajuta cu ceva, afla ca pentru mine esti un om intreg si interesant, nu doar mama, ca te-am urmarit cu drag facind fata la toate provocarile, si c-o s-o fac in continuare. Ai toata admiratia mea. Sa ramai realista si ades-scriitoare ca acum!

  2. Ada Demirgian

    Salt, multumesc.
    O fi si primavara de vina:)

  3. Bogdana

    bai ada, aceeasi discutie am avut-o eu pe blogul badicilor, unde desi am spus cu un ton mai glumet ca anumite afirmatii mi s-au parut mai dure, imediat am fost admonestata ca lumea s-a saturat de blogulete de mamicute care nu vorbesc decat cu diminutive…

    WTF?????

  4. Bogdana

    si ia si tu blogul meu (daca ai cand ) la puricat si gaseste-mi un diminutiv! un copilas, o jucarioara ceva! o floricica….

  5. Ada Demirgian

    Eu recunosc: am folosit urmatoarele: manutze, piciorutze, canutza, pisicutza.

  6. Ruxel

    @Ada&Bogdana: nu folosesc diminutive si chiar o corectez pe Bia daca aceasta tendinta, insa…..nu pot sa nu recunosc, ca atunci cand sunt in mari dragalasenii cu ea nu-mi mai scapa si mie. Si? Tot nu vad care este problema daca cineva face chestia asta in blogul propriu??? Trebuie neaparat disecat si acest lucru? Cat despre faptul ca dupa ce ai copii, creierul tau nu mai poate produce altfel de discutii, hm, sa-mi fie cu iertare…
    Blogul tau este unul pe care il citesc cu maaare placere 🙂

  7. Bogdana

    manute normal ca folosesc si eu… ce sa spun despre niste chestii mici, grasane, cu gropite care sunt de trei ori mai mici decat mainile mele??

    maini????

  8. ajnanina

    draga Ada
    nu am copii, si te citesc de multa vreme.
    ba, mai mult, de la tine am intrat sa mai citesc si alte povesti de mamici despre copii.
    le citesc cu drag, desi in majoritatea cazurilor nu comentez lucruri care-mi depasesc nivelul de competenta.
    nu-ti face probleme, nu va faceti probleme.
    cine nu stie, nu cunoaste.
    eu nu cunosc, doar va iubesc.

  9. mara

    lasă, ada, nu te mai supăra. noi să fim sănătoase cu blogulețele noastre :)))

  10. ana

    si ce daca sunt folosite diminutivele? cred ca cele mai multe mamici (taticii sunt mai rari) scriu pentru ele, sa nu uite; astia micii spun si fac atat de multe intr-un timp atat de scurt ca le uitam si simtim nevoia sa le stocam undeva,un blog de ex…iar cand le scrii asa cum faci tu, Ada, nu e pacat sa citeasca si altii?

  11. Delia

    Micuta stapana de blogusor cu fetita in dotare, noi, mamicutele de pe blogusoarele internetutului protestam impotriva folosirii excesive a diminutivelor. Si ne luam jucarioarele si mergem in parcusor sa ne jucam cu copilasii micuti si dragalasi. 😀

    E chinuitor sa scrii cu diminutive. Ce-am demonstrat? Normal ca se exagereaza in a ne eticheta.

    In ceea ce priveste evolutia creierului de mama, hm… cred ca aici e vorba de invidie. 😉

  12. Lala

    Ada mie imi place mult blogul tau cat si altele din blogroll-ul meu cu parinti . Si zau daca am observat folosirea excesiva a diminutivelor .
    Vorba ta , poate e si din cauza de primavara 🙂

  13. Ada Demirgian

    Hai ca m-ati facut sa zambesc iliescian, asa.
    No, a nu se intelege gresit, nu m-a suparat povestea cu pricina, dar m-a pus pe ganduri. Adica, numai asta se poate retine despre blogurile de mama? Chiar “ashea”?

  14. Bogdana

    pai asta ma intriga si pe mine cel mai mult! si chiar vroiam sa scriu despre alte prejudecati, legate de femeile gravide…

    adica, chiar nu se vede si restul????

  15. mama lui andrei

    Draga Ada,
    NU NU NU
    daca cineva care citeste blogul tau de exemplu ca si alte bloguri de mamici din preferatele tale si tot ce intelege e ca se folosesc diminutive atunci scuze, e vina celui care intelege numai asta….
    pentru ca de fapt eu cred ca e mult mai mult in spatele acestui demers decat un loc de folosire a diminutivelor si a mentionarii unor fapte de viata . Cred ca e mai mult decat un jurnal al primelor cuvinte si experiente, cred ca e printesutza ta se va bucura ca are o oglinda a evolutiei ei; iar pentru noi celelalte mame mai lenese sau mai putin talentate si fara harul de a cuprinde in cateva randuri niste experiente de multe ori intraductibile in cuvinte faptul ca asteptam cu nerabdare sa vedem ce a mai facut irina sau mamica ei inseamna nu numai o continuare a povestii dar si o confirmare a ceea ce credem/vrem pentru ai nostri …
    iar in ceea ce sitautia creierului de mamica/mama fata de inainte eu una am constatat inca inainte de a-l avea pe andrei ca in foamrte multe cazuri in jur
    ul nostru sunt putini oameni cu care mai ai intr-adevar ce vorbi, in afara de barfe haine sau altele similare. Devierea discutiei spre copii e poate cea mai simpla cale de a masca o lipsa de comunicare dintre mine si semenii mei…
    Iti urez Sarbatori fericite si linistite

  16. Degetica

    hai ma…cum era aia, “lustruindu-se pe el”
    tinerelu respectiv atata poate, atata baga:D
    hai pupici la printzesuca, mamicuto:)))

  17. Dianna

    Draga Ada, stiu ca nu spun ceva nou, nu am stat sa citesc toate coentariile, dar am spicuit prin ele. Eu te citesc de pe vremea primelor 1001 nopti, nu m-am plictisit niciodata, m-am amuzat alaturi de tine, te-am apreciat pentru felul in care ai gestionat “crizele” si mi-am zis ca in momentul in care voi avea un copil, vreau sa fiu o mama ca si tine sau ca celelalte mamici din blogosfera. sunt multe idei precocepute fata de blogurile de parinti, dar ele sunt nascute din cauza majoritatii de parinti care folosesc astfel de expresii in scrierile lor. cred ca tipul de la tv care a facut afirmatia asta nu avea nici cea mai mica idee de ce scrieti si faceti voi aici. eu citesc bloguri si scriu si un blog de vreo doi ani de zile, la inceput citeam bloguri de “adulti” care acum mi-au devenit plictisitoare, pentru ca incet incet v-am descoperit pe voi, super-mamicile blogosferei 🙂

  18. bp

    hm, fraza aia cu razboiul care marcheaza viata cu plod si fara era a mea, pe blogu-mi personal, dar am scos-o la ultimul “rebranding”..:))sper ca nu a luat-o cineva in sens rau, era propria-mi constatare emotionala, dar si o reflexie sociala, rasfrinta asupra noului statut, de mama…in fine, sint destule bloguri penibile si plicticoase, de mamicute asa cum spui, dar nu cred ca se pune problema aici… tu ai foarte mult umor si de fapt niste mame cu copii sintem aproape toate, ce e misto si da particularitate fiecarui blog e viziunea fiecareia dintre noi asupra aceleiasi realitati…si si mai misto e ce scapa pe linga faptul de a fi mama si de-a avea copil, fragmentele de viata pe linga…care evident, vazute prin prisma maternitatii capata alte culori, asta ar fi

  19. adra_bell

    Mda, cat de mare e www-ul asta, ca sa vezi de cine s-au impiedicat ei! Oamenii seriosi care vorbesc serios, fara diminutive si fara alte dulcegarii. Daca nu ma intereseaza ceva, nu citesc si gata..
    Eu mai folosesc diminutive (fetita, baietel, floricele, bebelus) sunt cuvinte ca oricare altele si zau daca mi-a fost vreodata frica de vreun cuvant

  20. Paul

    🙂 “Adica, numai asta se poate retine despre blogurile de mama?”

    Pai asta e functie de chestia aia cu lobi mentionata pe aici. Daca atit te duce mintea.. atit retii!
    Ca e firesc sa folosesti diminutive! Poate ar fi un pic aiurea daca copilul ar vreo 17 ani.. 🙂

    Singura problema este, ca la orice, ideea din expresia “ce e prea mult strica!”

    Eu nu am copii si nici nu o sa am fericirea asta!

    Dar citesc de ceva timp si verific foarte des daca ai mai scris.

    Parerea lui io… Hic!

  21. Aimee

    asa si? Eu cred ca e mult mai placut sa vorbim de pui, copii cu diminutive decat decat urmatoarea scena: autobuz – ea in bratele lui: iepuras, ma iubesti? da iubitzica mea frumusica te iubesc mult. Iubitel, mergem sa pamam o prajiturica? Da pisicutza mea, si eventual si o bericica si o sticlutza de vinuletz.
    😀
    Eu declar sus si tare ca mamele cu bloguletze au ceva de spus 🙂

  22. alina

    Ada, băiatul ăla probabil nu citise niciunul din blogurile în discuție, pariez! Din start întrebarea a fost incompetentă jurnalistic, nu iei interviuri fără să te documentezi în prealabil, păi nu?

    Și oricum, a generaliza este cel puțin pueril (ca să vezi!), fiecare blog e scris în stilul personal autorului/autoarei, cine vrea să fie siropos și să facă exces de diminutive, e liber să o facă, iar cui nu-i place, nu-l citește și cu asta basta!

    Eu una am în blogroll o sumedenie de bloguri de “mămici”+”copiluți”, pe unele le citesc mai des și cu mai mare plăcere decât pe altele, în funcție însă de starea mea de spirit sau nevoia de lectură din momentul citirii, aleg unele sau altele.

    Ca să le bag pe toate în aceeași oală mi se pare prea mult și extrem de simplist.
    Singurul lucru pe care îl au în comun este că sunt scrise de părinți, atât.
    În rest, diversitate cât încape, ca și în viață. 🙂

  23. mariamirabela

    Hmmm, dupa postul asta: mi-am luat la analizat blogul si constiinta si le-am intrebat: am deviat de la cea care sunt eu cu adevarat? Degetzica mi-a modificat existenta asha de tare incat am inceput sa diminutivez totul si sa nu mai vad nimic in jur decat maternitate, copii si multe diminutive? Doamne fereste si apara, sper sa-mi atraga atentia cineva cand voi face asta! Si repede!

    Pe de alta parte, recunosc: am inceput blogul in momentul in care Degetzica era mai mult decat un proiect. Pentru ca uit al naibii de repede si imi este frica de uitare! Dar viata si blogul nu inseamna numai Degetzica si incerc sa fac asta sa se vada si public!

    In al treilea rand, Ada, Mara, Bogdana si Alina scriu unele dintre cele mai frumoase bloguri pe care le citesc: Ada este foarte sensibila, Mara este ca un pumn in plex, sincera pana la durere, Bogdana este down-to-earth, iar Alina este o curajoasa: ca are 2 fetitze si una pe drum, ca este singura cu sotul la capatul lumii.

    Fetelor, eu va admir, sa stiti! 🙂

  24. Bogdana

    @mariamirabela, m-ai lasat speechless

    si ne-ai caracterizat taaaaare bine! desi cred ca pana la urma fiecare suntem un mix din ce ai enumerat tu acolo, doar ca in proportii diferite 🙂

    oricum de-abia astept emisiunea aia buclucasa!!!!

  25. tsutsu

    Ada, pe ce post de televiziune e emisiunea asta, “dupa bloguri”?

  26. Maria Coman

    :)))))) n-am copii, sper ca voi avea in curand. iar blogul tau imi arata ca exista si viata de dupa. altfel, cred ca de gresit a gresit baiatul ala de v-a pus intrebari. senzatia mea e ca nu s-a documentat mai deloc inainte. asa ca sa nu-ti faci griji. nu ma asteptam sa citesc la tine despre morcovei si jucarioare. cum spuneam, citesc aproximativ constant blogul tau. si n-am comentat pana acum, pentru ca nu prea aveam cum, subiectele fiind in general legate de copii. dar asta nu inseamna ca nu citeam. si nu radeam sau plangeam

  27. Maria Coman

    ps- in sprijinul reporterului acela- desi repet, inadmisibil de prost documentat in legatura cu interlocutorii- da, sunt bloguri, sau nu neaparat bloguri cat forumuri si asa mai departe, unde diminutivele sunt la ordinea zilei. si exprimarile absolut gretoase. dar absolut gretoase. gen mi-au venit grecii sau ceva de genul, in loc de menstruatie. bleah. nu, nu e cazul, stai linistita

  28. Ada Demirgian

    tsutsu emisiunea e la realitatea tv.
    Pentru maria coman si mariamirabela si bogdana si bp si toti ceilalti ce au scris aici o vorba buna de scos din deprese, va multumesc, am zambit cu fiecare dintre voi.
    Repet, eu nu-s suparata pe echipa de filmare ci pe prejudecata, pe unghiul de abordare, pe faptul ca am filmat cu soarele-n ochi stand pe bancute joase, pe graba, pe toate detaliile mici care au transformat o experienta ce ar fi putut fi agreabila pentru toata lumea in celebrul “las-o, bai, ca merge-asa”. Imi rasuna tanti Lina in urechi la plecare.
    Si eu lucrez in presa si iau interviuri de mi-au iesit pe nas fitzele, emotziile, frustrarile celor pe care trebuie sa-i intreb lucruri. De-aia mi se pare – repet, posibil sa fie vorba doar de primavara, de ego-ul de om de radio – ca lucrurile puteau fi facute mult mai bine. Ce a iesit? O sa vedem pe 26, in cazul in care nu afla cei de la emisiune si ne scot cu totul din grila.
    Desi ar fi un semn bun, ar insemna ca ei chiar citesc bloguri de mame…
    Chiar parca mi-amintesc , Mara poate sa-mi confirme, ca i-am zis tanarului – sa ma ierte ca uite, nu-i stiu numele – ca va veni si randul lui, si-atunci noi o sa radem mult. Noi fiind mamicutele de copiloi deja destul de mari sa-si faca singuri de lucru de pe la cinci dimineata incolo.
    Ceea ce nu se intampla inca.
    Ceea ce va dorim si dumneavoastra.

  29. Bogdana

    maria unde ai citit porcaria aia???

    grecii? ce vina au grecii saracii?

  30. Ada Demirgian

    Bogdana, erau rusii mai!
    E din aceeasi familie cu “fata, ma duc la buda, vii cu mine?”

  31. Maria Coman

    ah, rusii, ma scuzati….nu ca ar avea rusii vreo vine. nu mai tin minte, bogdana….

  32. Bogdana

    rusi, persi, greci… complet nevinovati, saracii

  33. alina

    Ada, așa cum ai spus și tu, citând-o pe Bogdana (BP), uneori lumile se împart în două, ca la război – părinții și copiii de-o parte, de cealaltă restul lumii.

    Punți de dialog se creează permanent, sunt convinsă că de exemplu blogul tău este citit în egală măsură de mame și de ne-mame sau ne-tați (încă), iar aici intervine talentul, farmecul scriiturii și firește lipsa de prejudecăți stupide din partea cititorului. De câtă copilărie a păstrat în el.

    Și eu am frustrări dese legate de comunicarea între lumile astea, de stereotipii (vezi diminutivele inevitabil lipite cu superglue de motherhood), dar încerc să le ignor și să văd partea haioasă, pe care tu și Mara ați sesizat-o până la urmă în toată povestea cu emisiunea respectivă – lasă că vine și rândul tău să trăiești în universul căcuței, țâțucii șamd, să vedem cine râde ultimul! 🙂

    Ca observație personală – românește complet să iei în derâdere tot ce nu ți-e la îndemână de înțeles, diferit, altfel!
    Gluma asta eternizată și arătatul cu degetul aici s-ar considera nu doar impolitețe, ci bullying, iar pentru cea din urmă există consecințe serioase cel mai adesea.
    Pentru că e o societate în care normalitatea rezultă din diversitate și respect, nu din vieți individuale pline de pre-concepții.
    Of.

    :))

  34. mara

    hahaha, mi-au venit greculetzii, hahaha, că e blog de mamă.
    @ada: la mulți ani, fatăh, tre’ să află de pă alte bloguri c-a fost ziua ta, fatăh?

  35. Bogdana

    pai e frumos? La multi ani si sa ne traiesti!

  36. alina

    Păi chiar așa, nu ne spui și nouă, huh???

    LA MULȚI ANI, Ada, să ai parte de tot ce-ți dorește inimioara (sîc!), să fii fericită, iubită, norocoasă, iar Irina să te încânte și să ne încânte și pe noi un milion de ani de-acum încolo!

  37. Ada Demirgian

    Multumesc, multumesc:)

  38. Gabriela Singureanu

    Am venit dintr-o mare curiozitate la filmarea cu pricina.Banuiam nitel ca ne vor confunda cu formurile despre mamici si copilasi. Totusi trebuie sa mentionez ca mi s-a parut o treaba misto din simplul motiv ca v-am intalnit pe voi ,pe tine Ada si pe Mara ,si ca am descoperit ca mai exista mame care vad viata de parinte cam asa cum o vad si eu ,mame care isi permit sa nu fie perfecte si sa nu se simta vinovate din cauza asta,ca varsta sau meseria nu conteaza,ca oboseala asta frumoasa de a fi parinte merita povestita,fie si pe un blog.Si,cum am spus si atunci,parturile nu se tin in muzeu…Sunt atatea zambete,ocheade si alte clipe minunate despre care sa tot scrii,legate de viata de parinte.Ma bucur ca au aflat si ei,cat de cat.

    Te salut si iti doresc numai bine!

  39. xoan

    discutia a fost prejudicioasa oricum pentru ca a ignorat blogurile in care tatal scrie despre copil. alta distractie, acolo…respectiv la mine. dar nu cred ca sunt singurul

css.php Privacy Policy