Bucătăria pentru leneși: Clătite pufoase

26 Mar 2017 by Ada

La început mi s-a părut că e complicat să faci clătite pufoase. 

Când am venit în Canada, am găsit premixuri de toate felurile și o vreme le-am folosit. Era simplu. Amestecam premix cu apă și le prăjeam în tigaia de teflon. Nu erau rele. 

Anul trecut am descoperit rețeta lui Jamie Oliver . Care e de preferat oricărui premix. Mai ales că e foarte ușor de făcut: o cană de făină care crește singură, o cană de lapte, un ou, un vârf de cuțit de sare. Dacă nu aveți făină care crește singură, la o cană de făină, puneți o linguriță de praf de copt. Secretul e să folosiți aceeași cană când măsurați laptele și făina. Puteți înlocui laptele dulce cu o cană de lapte bătut. Se amestecă, se prăjesc cu un pic de unt dacă țineți musai. Se coc cam un minut pe fiecare parte. Trebuie întoarse când pe suprafața clătitei apar găurele spre margine. Semn că puteți interveni cu spatula. 

Pe urmă am început să trișez și să pun cantitățile de lapte după ochi, după cum se încingea tigaia, după cum arăta prima clătită făcută. 

De când am descoperit rețeta lui Jamie (știu, am descoperit gaura covrigului) nu mai folosesc premixuri decât dacă n-am ouă. De obicei am grijă să am ouă pentru micul dejun de sâmbătă. Au alt gust dacă le faceți de la zero decât dacă folosiți prafuri din cutie, măcar că știți că ați folosit ouă și lapte de calitate. 

Vă încurajez să încercați. Începeți cu rețeta de pe site-ul lui Jamie. După ce prindeți curaj, veți putea improviza cu ce vă place. Eu nu folosesc ulei când le prăjesc și nici afine nu pun. Nu pun sare, ba chiar uneori le pun esență de vanilie. Nu e bine să puneți coloranți, se prăjesc destul de bizar și culorile devin terne. Am încercat săptămâna trecută. Nu se mai întâmplă. Pe mine personal mă amuză tare să le văd cum se ridică în tigaie când le întorc de pe o parte pe alta. Secretul e să fie tigaia bine încinsă și focul să fie nici prea rapid dar nici prea încet. Pentru primele eu țin focul la gradația 7-8 apoi îl las la 5. Nu știu cât vă ajută informația asta pentru că sistemele diferă la mașinile de gătit americane față de Europa, dar după ce o să ardeți 2-3 o să vă prindeți cum e mai bine pe aragazul vostru. Sunt minunate cu frișcă și cu fructe proaspete. 

 Nu e musai nevoie de sirop de arțar, copiii mei le mănâncă de obicei cu miere sau cu dulcețurile pe care le avem în casă. Fac câte două de persoană și pun deoparte pentru pachețelul de luni al Liei, dacă le fac duminica. Sunt bune și de pe o zi pe alta, dar țineți-le acoperite. Nu am poze, evident, cine apucă să le pozeze… 

Poftă bună!