Bună dimineața

15 Mar 2013 by Ada

Păi dacă mama stă acasă cu Lia de miercuri, eu de ce aș mai pleca la școală. Și-așa nu e nimic interesant la școală. Cărți de schimbat nu mai am, lapte nu ne mai dau ăștia, copiii sunt acolo și luni… Ia mai bine să stau acasă.

Mama, mă doare capul, mi-e rău, mă doare burtica, nu vreau la școală. Cred că am febră.

*

E 6 și 10 și afară e lumină. E deja lumină… Merg somnambulic spre bucătărie, să-mi înghit pastilele de dimineață. Ceasul Irinei a sunat acum 10 minute, dar e liniște în camera ei. Mă uit în baie. Nu e. În patul ei. Nu e. Oare unde e?

E-n patul meu.

– Mami, nu mă simt bine.

E caldă, călduță, căldura copilului abia trezit din somn, pe jumătate dezbrăcată și cu plapuma trasă până sub nas.

Afară e senin deși a fost anunțat cod galben de furtună, ninsori în toată țara, se-ntoarce iarna…

– Bine, azi stai acasă. Dar nu așa, du-te și pune-ți înapoi bluza de pijama.

Se ghemuiește la mine în brațe, deși e foarte lungă tot reușește să se facă mică.

O îmbrățișez și o mângâi, să mă lămuresc dacă e febră sau lene sau pur și simplu oboseală cronică.

Nu mai contează.

*

6.40

Ușa se deschide și Laur intră cu Lia în brațe, mică, ciufulită, adormită, zâmbind.

-Mickey?

Bună dimineața și ție, Lioară.

– Nu mergem la școală?

– Las-o acasă azi.

– N-are febră.

– Nu-i nimic, dă-i pace.

Ridică din umeri, se duce înapoi în patul mare.

7.05. Sunt în baie, aștept să se încălzească apa. Fetele se uită la desene. Am să fac un duș, acum până nu începe vârtejul și apoi am să mă strecor înapoi în pat, am să-l îmbrățișez și am să-i spun bună dimineața.