Bunicul Leu – o carte despre uitare
În seara asta i-am citit Liei o carte foarte frumoasă, numită “Bunicul Leu”. Este scrisă de Susan Varley, o autoare nouă pentru mine, și a apărut tot la editura Pandora M, în colecția Panda și costă 14 lei.
Cartea este absolut înduioșătoare. Este povestea unui Bunic (Leu și Rege, ca să nu plângem chiar de la prima pagină) care începe să uite diverse lucruri. Cum ar fi… cum se mută piesele pe tabla de joc la Șerpi și Scări sau cum îl cheamă pe nepot. Ba mai mult, devine distrat, aruncă obiecte importante (cum ar fi coroana) la gunoi și se poartă ciudat…
Pot bănui că Bunicul Leu suferă de o boală a bătrâneții, probabil de Alzheimer. Povestea se termină cu bine, nepotul Lenny, personajul principal, îi adună pe toți prietenii bunicului care îi reamintesc acestuia aventuri din tinerețe și-l fac să zâmbească din nou. Apoi timpul trece ca prin farmec și Lenny preia coroana bunicului și devine la rândul lui un rege. Happy End.
Vorbim rar despre degradarea bunicilor. Poate cartea asta e un început bun de discuție. Mi-a plăcut, aștept să primesc și Adio, Bursuc, deși deja încep să am emoții. Sper să nu moară Bursucul.
Lia a ascultat cu atenție până la sfârșit. Ba mai mult, pe la jumătatea poveștii, Irina ne-a întrebat ce citim și a venit și s-a băgat în pat lângă noi, să asculte și ea. Cred, deci, că e interesantă pentru copii de la 4 la 11 ani. Cred că acoperă un gol important, pe care boala, dispariția sau despărțirea de un bunic îl lasă în sufletele mici.
Din fericire, pentru noi e doar o poveste. Sper să nu vă trebuiască niciodată ca să reparați copilul propriu.
Related Posts
Tags
Share This
Hm, asta imi aminteste de sentinta de aseara, spusa categoric, masurandu-ma de jos in sus “tu imbatranesti, da?” . Era o asigurare, nu o intrebare…
O sa iau si eu cartea, multumesc d erecenzie 🙂
Multumesc pentru ca mi-ai amintit de ele, le-am cumparat pe amandoua de la targ si au ramas in sertar la birou, asteptand o ocazie potrivita sa ajunga la junior. Si cum intrebarile despre moarte sunt tot mai dese in ultima vreme, cred ca le-a venit randul.
Citeste-le mai intai tu…
Bursucul “pleaca pentru totdeauna”.
(Vazusem cartea, dar nu am avut inima sa i-o cumpar Catalinei. Desi ea are o bunica – mama mea – pe care nu a apucat sa o cunoasca. Sau poate tocmai de aia…).
Despre Bunicul Leu nu stiam, cred ca o sa o cumpar si eu.
Nu stiu daca am apucat sa iti multumesc, toate cartile despre care ai scris tu (Gruffalo, Petunia, Balul Florilor, Nu ti-e somn ursuletule, Scoala Ursilor si multe altele) au fost mare hit, citite, rascitite si iubite de Catalina. La unele as fi ajuns poate si eu, dar pe Gruffalo, de exemplu, nu l-as fi cumparat niciodata daca nu era postul tau 🙂
Multumesc, Maria! Ma bucur tare mult sa stiu ca sunt de folos postarile mele. Gruffalo era cat pe ce sa apara tradus de mine dar pana la urma editura a hotarat altceva. Am sa-l iubesc mereu pe Ursomistretz (eu asa ii spusesem). Poate si pentru ca am vazut animatiile si astea mi-au sters orice gust amar. Helena Bonham-Carter e minunata ca naratoare. Pe Puiul lui Gruffalo il aveti?
Normal, si cele doua carti se citesc neaparat impreuna, una dupa alta, pentru ca “nu poti desparti un pui de parintii lui, mami”.
Imi plac si mie, nu doar ei.
Nu o sa iti spun ca ma mai zgarie cate ceva la ureche in varianta din romana pentru ca, na, dat fiind ce ai scris mai sus, o sa zici ca sunt lingusitoare si oportunista 🙂 🙂
It’s water under the bridge now.
Si noi citim ceea ce recomandati voi mai ales ca fete mele au 9 si 4 ani.
Iti multumesc.