Ca mucegaiul în miezul nucii
– Mami, ai văzut poza aia cu Moşul ţinând în mână o sticlă de Coca Cola şi pe care scria “Eu cred în tine!”
– Mhm.
Ba n-o văzusem, dar ce era să zic. N-o să mă apuc acum să-i povestesc faza cu Coca Cola şi Moş Crăciun-agentul care vinde băuturi gazoase.
– Păi sigur că el crede în noi, cugetă ea, ca să scape de obsesia lui 9×8 pe care nu-l nimereşte deloc… Mami, dar copiii care nu mai cred în Moş Crăciun primesc daruri de Crăciun?
Hopa. Ştiam că va veni şi momentul ăsta.
– Da, mamă, le cumpără părinţii cadouri dacă au fost cuminţi şi le pun sub brad, ca să nu fie dezamăgiţi când se trezesc dimineaţa.
Parcă aşa zisese Ana să zic…
– Mama, toţi copiii de la noi din clasă care nu mai cred în Moş spun că nu există Moşul şi că părinţii pun cadourile…
– Da, bieţii, ce să zică şi ei. Pun pariu că aceiaşi copii care zic că nu există Moşul nu cred nici în zâne, nici în îngeri.
– Aşa e, nu cred în nimic.
– Săracii…
– Sunt mici şi uscaţi pe dinăuntru şi foarte singuri.
Asta e replica mea! Well Done, Irina!
– Ca mucegaiul în miezul nucii.
Mat.
Wow! Ce comparatie! Chiar mat!!!
Awesome Irina:)!
🙂