Caiet de vacanță: Coffee with a view

19 Aug 2012 by

Începem să ne organizăm un soi de modus vivendi în deplasare. Lia intră și ea într-un fel de ritm cât de cât previzibil,  chiar dacă peste noapte am cules-o de pe jos și am adus-o în patul nostru până spre dimineață, refuzând să ne gândim prea mult la felul în care Irina a ajuns la perete, în locul bebelușei, și bebelușa pe jos, în răcnete de neînchipuit. Între patru și opt, steluța de mare și-a proptit tentaculele ba-n coastele noastre, ba direct în nasul meu sau în barba lui Laur. Ne-am trezit cu toții mai obosiți decât ne culcaserăm, când Irina, buimacă, a descoperit că Lia nu mai e în pat.

Evenimentul zilei de azi a fost ora de călărit poneiul. A fost dimineața Irinei cu Laur și Zorro. Zorro e poneiul pe care a călărit miss la Coroana Reginei contra sumei de 30 de lei, preț de patruzeci de minute. În vremea asta, eu serveam o cafea cu priveliște la Dina, pe terasa ce va fi mai mare și mai frumoasă cât de curând, la o poveste de vorbă cu prieteni nebănuiți din Brașov.

Dina a pregătit pâine prăjită cu unt și cu brânză și, deși nu se aștepta, a avut la masă trei copii care înfulecau cuminți chestii pe care în mod obișnuit probabil le-ar fi ignorat. Dina are o casă foarte faină, care parcă te îmbrățișează și te invită să mai stai un pic. E o casă cu mult suflet, ridicată din lemn pe pietre într-un loc bun, cu vedere Dumnezeiască spre munți. Dina are trei căței și un pisoi în propria curte și doi cai vis-a-vis, pe care încearcă să-i păcălească dându-le cuburi de zahăr și învârtindu-se cu ei pe după un brăduț de care singuri dau să se spânzure de plictiseală sau din cine știe ce alte motive. Pușa e clienta zilnică la zaharicale. Dina e fermecată și toate din jurul ei sunt la fel. Până și cafeaua ei făcută la filtru e cea mai bună cafea făcută la filtru, pentru că e tare. Iar eu sunt fidelă cafelelor la ibric, dar, recunosc, cafeaua ei a fost bună. Pentru că avea și priveliște și liniște și bucurie și prietenie.

În rest, pisici, rățuște, ierburi, flori… banalități după care vom suferi cumplit în capitala patriei. Lia a gustat Predeluțul la propriu. A mâncat iarbă, frunze, flori, bețe, pietricele, pământ și tot ce mai poate fi băgat mai întâi în sân, apoi în guriță.

E frumos, aș putea trăi așa o vreme, n-aș suferi după marele oraș, nici după traficul de dimineață, poate mi-ar fi dor de aparatele mele de-acasă, dar sigur mi-ar plăcea o casă cu iarbă și în fiecare dimineață o cafea cu priveliște.

 

Related Posts

Share This

2 Comments

  1. Multumim mult Ada – asa cum ai spus a fost o cafea fermecata. Pentru ca Dina e calda si buna ca painea lui Dummnezeu! Sper sa ne revedem curand si sa mai povestim intre timp. Vacanta zen in continuare.

  2. dina litzica

    hahahaha! mai aveam putin si mi-o luam in cap!!!! nu, nu sunt fermecata! locul e colt de Rai si ne lasa si pe noi sa gustam din bunatatea lui! iar bucuria pe care mi-au dat-o copiii infulecatori a fost MAXIMA!!!

css.php
Privacy Policy