Caiet de vacanță: Coffee with a view
Începem să ne organizăm un soi de modus vivendi în deplasare. Lia intră și ea într-un fel de ritm cât de cât previzibil, chiar dacă peste noapte am cules-o de pe jos și am adus-o în patul nostru până spre dimineață, refuzând să ne gândim prea mult la felul în care Irina a ajuns la perete, în locul bebelușei, și bebelușa pe jos, în răcnete de neînchipuit. Între patru și opt, steluța de mare și-a proptit tentaculele ba-n coastele noastre, ba direct în nasul meu sau în barba lui Laur. Ne-am trezit cu toții mai obosiți decât ne culcaserăm, când Irina, buimacă, a descoperit că Lia nu mai e în pat.
Evenimentul zilei de azi a fost ora de călărit poneiul. A fost dimineața Irinei cu Laur și Zorro. Zorro e poneiul pe care a călărit miss la Coroana Reginei contra sumei de 30 de lei, preț de patruzeci de minute. În vremea asta, eu serveam o cafea cu priveliște la Dina, pe terasa ce va fi mai mare și mai frumoasă cât de curând, la o poveste de vorbă cu prieteni nebănuiți din Brașov.
Dina a pregătit pâine prăjită cu unt și cu brânză și, deși nu se aștepta, a avut la masă trei copii care înfulecau cuminți chestii pe care în mod obișnuit probabil le-ar fi ignorat. Dina are o casă foarte faină, care parcă te îmbrățișează și te invită să mai stai un pic. E o casă cu mult suflet, ridicată din lemn pe pietre într-un loc bun, cu vedere Dumnezeiască spre munți. Dina are trei căței și un pisoi în propria curte și doi cai vis-a-vis, pe care încearcă să-i păcălească dându-le cuburi de zahăr și învârtindu-se cu ei pe după un brăduț de care singuri dau să se spânzure de plictiseală sau din cine știe ce alte motive. Pușa e clienta zilnică la zaharicale. Dina e fermecată și toate din jurul ei sunt la fel. Până și cafeaua ei făcută la filtru e cea mai bună cafea făcută la filtru, pentru că e tare. Iar eu sunt fidelă cafelelor la ibric, dar, recunosc, cafeaua ei a fost bună. Pentru că avea și priveliște și liniște și bucurie și prietenie.
În rest, pisici, rățuște, ierburi, flori… banalități după care vom suferi cumplit în capitala patriei. Lia a gustat Predeluțul la propriu. A mâncat iarbă, frunze, flori, bețe, pietricele, pământ și tot ce mai poate fi băgat mai întâi în sân, apoi în guriță.
E frumos, aș putea trăi așa o vreme, n-aș suferi după marele oraș, nici după traficul de dimineață, poate mi-ar fi dor de aparatele mele de-acasă, dar sigur mi-ar plăcea o casă cu iarbă și în fiecare dimineață o cafea cu priveliște.
Related Posts
Tags
Share This
Multumim mult Ada – asa cum ai spus a fost o cafea fermecata. Pentru ca Dina e calda si buna ca painea lui Dummnezeu! Sper sa ne revedem curand si sa mai povestim intre timp. Vacanta zen in continuare.
hahahaha! mai aveam putin si mi-o luam in cap!!!! nu, nu sunt fermecata! locul e colt de Rai si ne lasa si pe noi sa gustam din bunatatea lui! iar bucuria pe care mi-au dat-o copiii infulecatori a fost MAXIMA!!!