Caiet de vacanță – Socoteala din târg

24 Aug 2012 by Ada

De obicei eu fac planurile de vacanță. Anul ăsta am propus Biertan, Apold, Sighișoara. Apoi am ajuns la Bran și am hotărât că totuși, punctele mele de interes sunt prea departe pentru Lia. Vom sta la Bran 10 zile, așa am zis noi și a fost un plan bun.

Azi am verificat prognoza meteo. Am primit sms-uri alarmante despre cele 43 de grade la care se coace Bucureștiul. Am bătut din gene și i-am propus soțului să ceară voie de la serviciu să se întoarcă marți. Așa putem pleca spre casă luni. Și iar e bine.

Azi am scris cărți poștale și am instalat aplicații noi pe telefoane, despre care am aflat de la prieteni. Bump – pentru transfer instant de poze între telefoane și What’sapp pentru mesagerie instantă. Iphone e o jucărie grozavă, am mai spus.

Lia merge. Urcă scări în graba mare și cât e curtea de lungă și de lată, nu-i destulă pentru dânsa. E așa fericită că în sfârșit are lumea la picioare, că râde cu gura până la urechi și e greu să te ții după ea. Acum e aici, peste zece secunde nu mai e. S-a împrietenit cu Cezar și împart merele și mașinuțele și lopățelele. Nu mereu fără lacrimi.

Irina e tristă. Prietenele ei pleacă, una la mare, alta înapoi la București. A plâns că nu mai are cu cine să se joace. Prilej minunat să îi povestesc despre oamenii care vin și pleacă din viețile noastre. Am dus-o și azi la Brașov și, într-o librărie superbă, pe Mureșenilor, am găsit-o pe Firicel, ascunsă între alte cărți. Nici o șansă să o vedeți, dacă nu știți anume că e acolo. Am găsit-o și am luat-o să o facem cadou unor prieteni cu care nu știm când ne vom mai întâlni. Irina și-a ales și ea o carte cu Barbie și s-a apucat să o citească. Deși zice că nu-i place să citească, n-a mai lăsat-o din mână.

Trebuie să-mi fac curaj să scriu despre cum stăm noi și ne uităm la stele și numărăm sateliți, am un întreg haiku în minte, dar n-am vreme să-l termin pentru că mă ocup cu chestii importante. Fierb lapte, de exemplu. La București e complicat să fierb lapte proaspăt, nu știu de ce, trebuie mereu improvizat un fel de bain marie ca să nu se afume. Aici n-am problema asta. O fi altfel de oală, o fi altfel flacăra, nu-mi dau seama, dar iese fabulos. Lapte de vacă, abia muls, ajunge la noi ușor călduț și trebuie să stai lângă el, să nu se umfle și să dea pe dinafară.

E un drum superb din Bran spre Predeluț, urcam de la Mega Image spre vilă și mă gândeam ce mult mi-ar plăcea să fie acesta drumul meu spre casă. Prin culoare de umbră, cu muntele în stânga și case cochete în dreapta…La magazinul din Bran angajează oameni. Cum ar fi?

We’ll be back. Too soon.