Calendar de Advent: 15 Decembrie – Inima de Turtă dulce

14 Dec 2009 by

inimaPe Maria Mazilu am întâlnit-o la Târgul de Crăciun de la Muzeul ţăranului, la începutul lunii decembrie în 2001. Vine tocmai din Târgu Secuiesc, încărcată cu minuni de zahăr. La prima vedere, nici nu ştii că sunt din turtă dulce. Căsuţe, căţeluşi, inimioare, steluţe – sunt atât de frumoase şi atât de migălos decorate încât nu pot fi muşcate decât cu ochii închişi: ca să nu vezi cum se transformă frumosul în dulce. De 120 de ani, familia Mariei Mazilu face turtă dulce după aceeaşi reţetă:
Cu asta s-a ocupat şi bunicul şi tata şi acum eu şi fratele meu continuăm tradiţia. Turta dulce se face în felul următor: prima dată se fierbe siropul, după aceea se frământă aluatul care trebuie să stea minim 12 ore la dospire. După aceea se refrământă pentru a se înmuia aluatul, pe urmă pe o planşă întinsă se taie cu formă, se coace şi apoi se lasă la odihnit 3-4 ore să se răcească complet, după aceea vine vopsitul. După vopsire se lasă turta la uscat şi apoi începe şpriţatul şi ornatul. În preajma Crăciunului cum e acum, facem steluţele, cizmuliţele şi tradiţionale sunt inimile cu oglindă.”

În trecut, la târguri, când o fată primea o astfel de turtă dulce de la un băiat, dacă se uita în oglindă şi apoi în ochii lui, însemna că i-a acceptat prietenia. Când fata şi băiatul mergeau la scrânciob, dacă mama lua turtiţa şi o învelea într-o basma albă, asta însemna că părinţii acceptau ca băiatul să vină în vizită la fată. Zilele de vizită erau marţea, joia şi duminica. În trecut nu existau verighete pentru oamenii săraci, aşa că batistuţa era simbolul logodnei. În timpul logodnei, rupeau turta şi o mâncau amândoi, iar oglinda o păstra fata mult timp, ca simbol al dragostei. Astăzi, inimile de turtă dulce se mai pot cumpăra doar la târgurile populare sau la hramul bisericilor. Maria Mazilu spune însă că au fost vremuri când familia sa a avut chiar şi o cofetărie. “Am avut cofetărie, tatăl meu era turtar-cofetar-patiser bragagiu. În anii ’50 noi fabricam şi îngheţată pe băţ să ştiţi, fără amoniac, fără nimic, pe bază de gheaţă. Dacă le spun acum industriaşilor, râd de mine. Şi totuşi vindeam îngheţată pe băţ. Acum colaborăm cu muzeele şi avem hramuri bisericeşti târguri, avem tot timpul târguri orăşeneştideja m-am obişnuit cu Târgul de Crăciun că de patru ani de zile vin, ne întâlnim aici mulţi meşteri, deja ne cunoaştem, ne iubim ca fraţii. Eu abia aştept să vin la târgurile astea că totdeauna am fost primită cu dragoste.”
Chiar dacă n-o să mai aibă putere şi o să facă doar cinci-zece turte dulci, Maria Mazilu tot o să vină la târg. Ea ştie că întotdeauna, indiferent de mersul vremurilor, se vor găsi cumpărători pentru inimile de turtă dulce. Asta e semn bun, spune ea – semn că oamenii se iubesc. Ea doar le aminteşte că în inima fiecăruia trebuie să existe o oglindă în care celălalt să se poată privi.

Related Posts

Tags

Share This

3 Comments

  1. mamabatranafarabraudelana

    ar trebui sa se vanda inimioarele cu oglinda cu instructiuni de folosire. Am reinvata ca sunt utile regulile de trai in comunitate , sau macar ca trebuie sa facem pasi mici pentru a ajunge in siguranta undeva . De exemplu langa un partener e bine sa ajungem incet, tinand cont si de noi dar si cei din jur. Acum, noi ardem etapele, din lipsa de timp, din orgoliu. Pentru mine aceasta este povestea pe care mi-o spune Muzeul taranului roman si fiecare Targ popular ,traditional! Va doresc tuturor celor care va jucati pe aici Sarbatori fericite ,in care sa iubiti, sa fiti iubiti ,dar mai ales sa aveti sufletele incalzite de bunatate!

  2. red_poppy

    Frumoasa poveste! Am fost si noi la targ si am cumparat turta dulce. pe cea in forma de inima am ocolit-o, dar am cumparat Mosi si stelute si cizmulite. Am cumparat si o fata de masa maaare, brodata manual. Vreau sa o pun de acum incolo pe masa de Craciun, si daca va rezista, sa i-o dau fetei mele (zestre!)

    Craciun fericit!

  3. o poveste frumusica 🙂

css.php
Privacy Policy